COMPLEXUL DE

INFERIORITATE 

COLEGIUL NATIONAL "ION NECULCE"

CLASA A X-A F
NASTASE ANDREI
 INTRODUCERE
• Complexul de inferioritate se datorează unor trăiri și unor lipsuri de înzestrări fizice care declanșează în sufl
etul persoanei respective sentimente de inferioritate față de societate. Aceste frustrări se datorează neputinței s
exuale, deformării fizice, nereușitei în integrarea socială, sentimentului de vinovăție, sentimentului de neputin
ță (intelectuală sau morală), etc.
• Termenul este introdus în terminologia psihologică de Alfred Adler.
El încearcă să explice stările nevrotice apărute în copilărie și arată că are efecte negative. Pentru vindecare est
e nevoie că sentimentul personalității să fie cultivat în mintea pacientului. El trebuie să-și fixeze un scop
final în slujbă căruia, subiectul își va pune toate forțele psihice. Lui Alfred
Adler îi sunt aduse unele critici pe seamă teoriei sale din partea mentorului sau Sigmund Freud, care îl fac pe
Adler să revină asupra acesteia.
• Alfred Adler consideră că sentimentul de inferioritate
își are originea în situația naturală de slăbiciune a
omului la naștere, slăbiciune care face necesară
primirea de îngrijire din partea adulților care
compensează slăbiciunile copilului. Acestă slăbicune
este un element important în dezvoltarea umană.
Copilul fiind motivat de sentimentul de inferioritate, își
va dori să fie ca adulții din preajma lui și va depune
efort să realizeze lucruri mai mari. Problema așadar nu
ține de prezența sau absența sentimentelor de
inferioritate, ci de intensitatea pe care acestea le capătă.
Astfel, ceea ce numim „complex de inferioritate” este
tocmai acest sentiment exagerat și anormal de
inferioritate.
 • Complexele de inferioritate generează două tipuri de comportament,
fiecare cu strategiile lui: defensive și agresive. Cele mai frecvente sunt
cele defensive în care individul este foarte concentrat pe propria
persoană, foarte stânjenit și timid în prezența altora și pe care teama îl
împiedică să acționeze în vreun fel. Defensivii sunt foarte deranjați
TIPURI DE atunci când li se atrage atenția, tânjesc după apreciere și laudă și sunt
foarte atenți la lucruri mărunte. Tot ei sunt suspicioși considerând că
COMPLEXE sunt nedreptățiți și pregătiți tot timpul să se scuze și să se apere. Deși

DE
tacticile agresive sunt mai rar întâlnite decât cele defensive, acestea
consumă mai multă energie.Căutarea excesivă a atenției și popularității

INFERIORITA conduce adesea la sacrificarea principiilor pentru a obține favoarea

celorlalți. Atenția poate fi căutată prin irascibilitate și răutăți vis-a-vis

TE de ceilalți. Individul va căuta să se plaseze pe sine deasupra prin

coborârea celorlate persoane. Adler consideră că aceleași sentimentele
exagerate de inferioritate stau în spatele complexelor de superioritate,
individul cu o atitudine de superioritate, depunând de fapt un efort
serios de a ascunde inferioritatea.
• Sentimentul de inferioritate nu apare numai atunci
când ne autosubestimăm, ci și atunci când suntem
apreciați sub nivelul la care credem că avem dreptul.
În acest caz, este vorba de o neconcordanță între
autoapreciere și opinia celorlalți. Din acest conflict
se naște nevoia de protest și de compensare.
• Complexul de inferioritate poate duce la:
• a) Depresie;
• b) Hipermotivatie;
• c) Deformarea caracterului;
• a) Depresia
În unele cazuri, sentimentul de inferioritate poate evolua spre starea de
complex, spre instalarea unui profund sentiment de neputință, de
incapabilitate care poate se poate prelungi prin dezvoltarea unei reacții
de introversiune exagerată, de abandon și care poate crea ca boală,
depresia.

• b) Hipermotivarea
În alte cazuri însă, sentimentul de inferioritate poate determina acțiuni
energice de depășire a deficienței. Este vorba de hipermotivitate, acea
trăire care îl face pe individ să reacționeze intens la evenimente și
situații nesemnificative pentru alții.

• c) Deformarea caracterului
În alte cazuri, complexul poate deforma caracterul înspre egoism,
invidie, răutate. În general, persoanele lipsite de forța de a învinge, de
a depăși obstacolele întâlnite și care nu găsesc mijloacele adecvate de
satisfacere a scopurilor și nevoilor lor realizează substituiri.
• Prin urmare, analizând cele trei cazuri, putem atinge
concluzia că din aprobarea sau dezaprobarea socială
reies sentimente de îndrăzneală și respectiv de
deprimare sau dezolare, de orgoliu, vanitate, dar și
de umilință, modestie, timiditate.
• Cum spuneam, complexul de inferioritate
deformează caracterul, de aceea, compensarea este
necesară, pentru că, uneori contribuie la procesul de
echilibrare interioară. Conform concepției lui Adler,
fenomenul compensației reprezintă un instrument
special al tendinței de afirmare proprie.
Compensația poate fi de mai multe feluri. Adler o
împarte în directă sau indirectă.
 •Identificați cauza principală
CUM PUTEM •Concentrați-vă pe punctele forte decât pe
deficiențe
SCAPA DE
•Nu vă mai comparați cu alții
COMPLEXUL
•Practicați acceptarea de sine
DE
•Fiți blânzi cu voi înșivă
INFERIORITA •Nu vă mai faceți griji cu privire la ce cred
TE? alții
•Renunțați la persoanele toxice
•Căutați ajutor specializat
 • Cu toții avem complexe pentru că am adunat în cursul vieții numeroase
experiențe care și-au lăsat amprenta emoțională. Așadar, complexele
sunt asocieri de emoții, gânduri, reprezentări, așteptări grupate în jurul
unei teme comune ce intră în acțiune autonom, scăpând controlului
conștient. Există tot atâtea tipuri de complexe câte experiențe umane
sunt, motivele ce stau la baza lor fiind universale. Vom identifica în
IMPORTANTA fiecare dintre noi complexe legate de interacțiunea cu părinții, cu sexul
opus și cu dragostea, cu nevoia de recunoaștere din partea celorlalți sau
COMPLEXEL de statut social, cu banii , inteligența, sexul, etc. Acestea se activează în
anumite împrejurări și ne fac să reacționăm emoțional într-un fel
OR IN VIATA prestabilit.

DE ZI CU ZI •  Complexele au un efect negativ atunci când ne fac să retrăim aceeași

drama interioară veche, la dispoziția unor emoții automate, fără a fi cu
adevărat ancorați în momentul prezent. Unele complexe ne ajută; atunci
când o experiență particulară semnificativă este evocată în relație cu
altcineva care a trăit același lucru suntem mai receptivi și empatici (de
exemplu: „știu cum e să fii copilul cel mai mic din familie” și „presupun
că și tu ai trăit ceva similar”).
 • Ce putem face în momentele în care bănuim că un complex și-a
CE PUTEM facut apariția: să încercăm să ne oprim câteva secunde atunci când

FACE ÎN simțim o stare de emoție intensă, să amânăm pe cât posibil reacția

comportamentală (ceea ce ne vine sa facem automat) si sa ne
MOMENTELE acordam un pic de timp de reflective
•  Este important să înțelegem propriile complexe; altfel vom fi la
ÎN CARE dispoziția lor, într-o stare de dependență față de aceste reprezentări

BĂNUIM CĂ psihice și vom repeta în viețile noastre aceleași teme, cu mici

variații. Complexele neconștientizate ne complică execesiv acțiunile,
UN deciziile și relațiile cu cei din jur. Cu cât un complex se află mai
departe de conștiință cu atât puterea lui asupra Eului este mai mare;
COMPLEX ȘI- pentru a le putea slăbi influența este nevoie să le aducem la lumină,

A FACUT să le provocăm pentru a le înțelege geneza și semnificația; odată cu

eliberarea de sub „vrajă”, vom fi liberi să ne alegem alte moduri a
APARIȚIA răspunde provocărilor pe care ni le aduce viața.
 BIBLIOGRAFIE

• https://smartliving.ro/ (3/11)
• https://ro.wikipedia.org/ (1/11)
• https://www.bellanima.ro/ (2/11)
• https://respiro.ro/ (2/11)