Centrul de excelenţă în medicină şi

farmacie “R.Pacalo”

Tuberculoza la copii.
Imunoprofilaxie

Profesoara de pediatrie
Madjar Ludmila
 TUBERCULOZA LA COPII
Tuberculoza(TBC) este o
maladie infecţioasă contagioasă
determinată de bacilul Koch,
Koch cu o
evoluţie progresivă nefavorabilă,
care în decurs de 1,5-2 ani poate
conduce la deces.
deces
 PARTICULARITĂŢI
 TBC – problemă socială de o importanţă
vitală.
 1/3 din populatia mondiala este infectata

 În lume în fiecare secundă o persoană se

infectează, la fiecare 4 secunde o persoană
face TBC, la fiecare 10 sec – decedează.
 Anual pe glob se înregistrează 9 mln cazuri
noi (95% sunt din ţările în curs de
dezvoltare).
 PARTICULARITĂŢI
 Anual decedează 3 mln bolnavi de TBC
 Numărul persoanelor infectate cu bacilul
Koch - 1,7 miliarde, (1,3 miliarde se află în
ţările în curs de dezvoltare)
 80% din numărul bolnavilor au vîrsta de
15-49 ani.
 În Moldova în ultimii 10 ani a cresut
morbiditatea prin tuberculoză cu 53,2%
 CAUZELE AGRAVĂRII SITUAŢIEI
EPIDEMIOLOGICE SUNT DETERMINATE
DE
 Criza socio-economică, scăderea bruscă a
venitului pe cap de locuitor
 Nivelul scăzut de trai

 Subestimarea problemei din partea organelor

publice şi din partea lucrătorilor medicali
 Examinarea insuficientă a celor suspectaţi

 Eficacitatea scăzută a tratamentului

 Migraţia populaţiei, şomajul alcoolismul,

ecologia deteriorată
 ETIOLOGIA
 Agentul patogen a fost descoperit în 1882 de învăţatul
neamţ Robert Koch (bacilul Koch)
Koch
 Microbacteria tbc este rezistentă la încălzire pînă la
80°C, la acţiunea acizilor, bazelor, alcoolului, la temperturile
joase pînă la 200°C
 Îşi păstrează contagiozitatea cîteva luni în încăperile
umede şi întunecoase
 ETIOLOGIA

 Bacilul Koch este sensibil la razele

solare, se distruge la fierbere şi sub
acţiunea substanţelor dezinfectante.
 Se cunosc peste 30 tipuri de bacterii, însă
numai 3 tipuri pot provoca tuberculoza la
om: uman, bovin şi aviar.
 În 95-98% tbc este provocată de
microbacteria de tip uman.
 Celalte 27 tipuri de bacteri sunt saprofite.
 SURSA DE INFECŢIE
 Este omul bolnav,
bolnav care răspîndeşte infecţia în jur în
timpul vorbirii, strănutului, tusei, cu sputa eliminată,
cu materialele fecale.
fecale În timpul tusei se răspîndesc pe
raza de 80-100 cm.
 Foarte periculoasă este şi rufăria bolnavului.
 Ca sursă de infecţie pot servi şi animalele şi păsările
bolnave (utilizarea laptelui, cărnii, ouălor).
CĂILE DE TRANSMITERE A TBC
 Aerogenă
 Alimentară
 Contact direct
 Placentară
 Sexuală
 EVOLUŢIA INFECŢIEI TB LA COPII
 FazaI (incubaţie) – Durează 1-2 luni, are loc diseminare
limfo-hematogenă a infecţiei, manifestări clinice
lipsesc, IDR PPD pozitivă, Rg toracică normală;
 Faza II - Durează 1-4 luni, IDR – PPD pozitivă, 90% -
asimptomatic, 10% - adenopatie hilară complexului
primar, meningită TBC, TB miliară;
 Faza III - Durează 3-7 luni după prima infectare, poate
apărea pleurezia tuberculoasă, TB de tip adult;
 Faza IV - Durează 1-3 ani după prima infecţie (începe
calcificarea complexului primar).
 FazaIV – Durează mai mult de 3 ani după prima infecţie
(calcificarea completă a leziunilor primare)
LA COPII SE DEZVOLTĂ FORMELE
PRIMARE DE TUBERCULOZĂ

Primoinfecţie
ocultă - viraj tuberculinic
Complex tuberculos primar
 Tuberculoza ganglionilor limfatici hilari
 Tuberculoza ganglionilori periferici
 TUBERCULOZA GANGLIONILOR
LIMFATICI INTRATORACALI

Este o infectare primară cu bacilul Koch a g/l: bronhiali,

traheali, bronhopulmonari, pulmonari etc
Există 3 variante ale bolii:
1. Infiltrativă

2. Tumoroasă

3. Forme „mici”
 COMPLEXUL PRIMAR TUBERCULOS
 1. Afectul primar 2. limfangita tuberculoasă
 3. Adenopatia satelită traheobronşică.
 Pot fi simptome de intoxicaţie, febră, în special la antrenarea în proces a
membranelor seroase şi a bronhiilor.
 Proba Mantu este pozitivă
 Pe fundalul chimioterapiei peste 1,5 –3 ani are loc
resorbţia, induraţia şi calcificarea (focarul Gon)
 La 1/3 bolnavi procesul patologic se tratează complet
 Examenul radiologic – opacitate în regiunea
focarului primar legată cu hilul pulmonar
 Poate evolua cu formarea atelectaziilor, cavernelor, etc
CARACTERISTICA PROCESULUI
DE TBC
Confirmat prin:
 Microscopia sputei

 Metoda însămînţării

 Metoda histologică

 Metoda clinico-radiologică
 MENINGITA TUBERCULOASĂ

 Se întîlneşte mai fregvent la n.n., sugari, copiii neimunizaţi

 În a 2 săptămînă de boală - voma, febra, redoarea cefei

 La a treia săptămînă de boală - convulsii, paralizie a nervilor

cranieni, pareze, paralizii
 La a patra săptămînă de boală - scimbări ireversibile, comă
CRITERII DE SUSPICIUNE CONFORM
OMS
 Copil bolnav, contact cu un caz confirmat de TB

 Orice copil care nu se reface complet după

rujeolă sau tuse convulsivă.
 Orice copil care prezintă scădere în greutate şi
tuse, simptome care nu au răspuns la
tratamentul antibiotic administrat pentru
presupusa afecţiune respiratorie nespecifică.
 Orice copil cu adenopatie superficială
nedureroasă.
CRITERII DE DIAGNOSTIC ÎN TB
COPILULUI
 Contact cu o sursă confirmată de TB.
 Simptome şi semne de TB persistente: tuse,
febră, scădere în greutate, astenie, modificări
respiratorii, raluri la examenul pulmonar,
limfadenopatii.
 Test tuberculinic pozitiv (> 10 mm)

 Modificări radiologice: limfadenopatii, infiltrate

 Examen histopatologic sugestiv pentru TB

 Singurul criteriu de certitudine este

identificarea MBT prin cultură.
 EVALUAREA SIMPTOMELOR TB LA
COPII
 Simptomele generale:
 Tusea > 4 săptămîni, etiologic neconfirmată, fără răspuns
terapeutic;
 Febră > 38°C timp de 14 zile, excluzînd alte patologii (ex.
Pneumonia);
 Deficit staturo-ponderal, anorexia, fatigabilitatea
 Îndrumaţi imediat către serviciile TB, în prezenţa
următoarelor elemente:
 Persistenţa simptomelor > 4 săptămîni;

 Scădere în greutate pînă la 60 % din greutatea ideală;

 Persistenţa febrei care nu răspunde la tratamentul

antibacterian obişnuit.
 METODE DE DIAGNOSTIC
Principalele metode de diagnostic:
 bronhoscopia

 tuberculinodiagnostica

 radioscopia

 radiologia,

 tomografia

 însămînţarea urinei

 spalatura bronhiilor

 puncţia lombară,

 analiza săngelui şi urinei

 examinarea sputei (depistarea BAAR–bacili acido-

alcool rezistenţi)
 TUBERCULINO-DIAGNOSTICA
Efectuarea testului la tuberculină
este obligatorie pentru
 Toţi copiii aflaţi în contact cu o persoană cu TB
pulmonară activă;
 Toţi copiii simptomatici suspecţi de TB;

 Pacienţii cu infecţie HIV;

 Copiii la intrarea în centre de plasament, şcoli

ajutătoare, şi alte instituţii cu risc.
Intradermoreactia (IDR) la tuberculina
Intradermoreactia (IDR) la tuberculina
Rezultatul probei se apreciază peste 72 ore, el
poate fi:
 Negativ: lipsa infiltratului sau hiperemie de orice
dimensiuni sau papula de 1-9 mm în diametru.
 Pozitiv: prezenţa papulei de la 5 mm la nevaccinaţi şi
de la 10mm pînă la 16 mm la cei vaccinaţi.
 Hiperalergic: papula de 17 mm sau papula de orice
dimensiuni cu necroză.
Reacţia pozitivă sau hiperergică este marker al infecţiei
tuberculoase fără corelaţie cu tuberculoza activă.
REZOLVAȚI SITUAȚII PROBLEMATIZATE
 Proba Mantu – hiperemie de 15 mm.
 Proba Mantu – papula de 11mm.

 Proba Mantu – papula de 4 mm.

 Proba Mantu – papula de 18 mm.

 Proba Mantu – papula de 5 mm cu necroza.

 TRATAMENTUL TUBERCULOZEI
 Se realizează conform strategiei DOTS -
chimioterapia de scurtă durată, strict supravegheată
îndeplinită în 2 etape: faza iniţială, de continuare
 Faza intensivă -se realizează în staţionar, condiţii
optime de îngrijire. Zilnic de 2-3 ori - dezinfecţia şi
aerisirea saloanelor.
 În perioada febrilă - regim la pat apoi se trece la un
regim liber (mult timp bolnavii îl petrec la aer liber)
 Bolnavii, ce expectorează sputa - asiguraţi cu
scuipătoare de buzunar.
 MEDICAMENTE ANTI TB

De prima linie
 Izoniazida, Rifampicina, Pirazinamida,
Streptomicina şi Etambutolul.

De rezerva
Amikacina Capreomicina Cicloserina
Etionamida Kanamicina Protionamida
Ciprofloxacina Ofloxacin PAS
Levofloxacinaeficienta
TRATAMENTUL TUBERCULOZEI

Exemplu: 2(HR)ZE/4(HR)3
 Faza iniţială durează 2 luni - se administrează
zilnic Izoniazida şi Rifampicina în forma
combinată şi doză fixă, asociate cu
Pirazinamida şi Etambutol în forme de
prezentare şi administrare separată;
 Faza de continuare durează 4 luni; în această
fază se continuă administrarea Izoniazidei şi
Rifampicinei în formă combinată şi doză fixă,
cu un ritm de administrare de 3 ori / săptămînă.
 MONITORIZAREA TRATAMENTULUI ÎN FAZA
DE CONTINUARE.
 Se face periodic prin:
 Examenul bacteriologic al sputei sau al lavaj gastric: (2 luni, 5
luni, 6 luni de la iniţierea tratamentului)
 Examenul radiologic pulmonar se repetă: la 2-3 luni şi înainte
de întreruperea tratamentului.
Notă:
 Modificările radiologice regresează foarte lent sub
tratamentul eficient.
 Persistenţa unor imagini patologice la sfîrşitul
tratamentului nu trebuie să reprezinte motiv de
prelungire a acestuia, deoarece normalizarea imaginii
toracice se poate constata uneori abia la 2-3 ani după
terminarea tratamentului.
 IGIENA TUSEI
 Principiile de bază:
 A nu tuşi în direcţia cuiva.
 A nu permite ca cineva să tuşească în direcţia dumneavoastră.
 A nu permite ca cineva să tuşească în direcţia altora.
 Cum să procedăm?
 Învăţaţi apropiaţii şi pacienţii să folosească în timpul tusei şerveţele de
unică folosinţă sau să-şi acopere gura cu partea externă a palmei.
 IGIENA TUSEI
 Cum să procedăm?
 Se discută despre igiena tusei cu toţi pacienţii cu tuse, chir dacă ei nu sunt
bolnavi de tuberculoză.
 Păstraţi la un loc accesibil şerveţelele de unică folosinţă pentru a le oferi
celor cu tuse.
 Nu vă aflaţi timp îndelungat în încăperile unde cineva tuşeşte.
 Nu vă ruşinaţi să folosiţi respiratorul dacă vă aflaţi într-o încăpere cu un
bolnav de TBC.
 Nu vă ruşinaţi să puneţi masca chirurgicală bolnavilor de tuberculoză cu
tuse, dacă e necesar de a vă afla într-o încăpere cu ei sau în cazul
transportării lor.
 ALIMENTAŢIA
 Se recomandă dieta N11, bogată în proteine
 Se recomandă produsele: laptele, carnea, untul, grăsimi
vegetale, diferite crupe şi legume bogate în vitamine şi
microelemente.
 Se limitează mîncărurile picante, sărate.

 Pentru stimularea secreţiei sucului gastric – bulioane, icre,

scrumbie.
 Alimentele se administrează în 4-5 prize

 Nevoile nutriţionale pe zi sînt: P - 120-140 gr,

 L -100-120gr, G - 500-550gr, Kcal - 3800-4000

 ASIGURAREA EDUCAŢIEI
SANITARE A BOLNAVILOR

Elementul cheie al succesului –

Asigurarea unei cooperări cu
bolnavul în cadrul tratamentului.
Educaţia pacientului şi a familiei
acestuia reprezintă un imperativ
al timpului.
 PACIENTUL NECESITĂ SĂ OBŢINĂ
INFORMAŢII DESPRE
 Boala pe care o suportă, evoluţia ei
 Duratei tratamentului
 Drogurilor urmate, efectele secundare
 Respectării igienei pentru prevenirea infectării
familiei şi celor din anturaj
 Excluderea alcoolului, fumatului în timpul
tratamentului
 Controlul familiei în special a copiilor
 Supravegherea regulată la ftiziolog
 PROFILAXIA

Este specifică şi nespecifică.

Profilaxia nespecifică: include
tuberculinodiagnostica, examenul
radiologic al copiilor din grupa riscului,
celor ce suferă fregvent de maladii
respiratorii, chimioprofilaxia copiilor din
contact etc.
 PROFILAXIA SPECIFICĂ
(IMUNIZAREA CU VACCINUL BCG)
 Se livrează în fiole, stare uscată cîte 1 mg (20 doze).
 O doză vaccinală - 0,025 mg vaccin.

 Înainte de utilizare se diluiază cu 2 ml sol. fiziologică,

anexată la vaccin (doza vaccinală-0,05 ml soluţie).
 Vaccinul se administrează i/d la hotarul treimii
superioare şi medii a braţului stîng. Local apare
infiltrat de 4-5 mm ce se reabsoarbe peste 15-20 min.
 Peste 4-5 săptămîni local apare o hiperemie care trece
în papulă apoi în pustulă şi crustă. După căderea
crustei - cicatrice 3-9 mm
 PROFILAXIA TUBERCULOZEI

Profilaxia medicamentoase
 1.Profilaxie primară(chimioprofilaxia) – Vizează protecţia
celor neinfectaţi dar expuşi contagiului, în special copiii sub
5 ani.
 2. Profilaxie secundară (chimioterapie preventivă) – Vizează
prevenirea evoluţiei spre boală la cei deja infectaţi.
Profilaxia medicamentoase constă în:
 Monoterapie cu Izoniazidă (H)

 Doza H - 5 mg/kg/zi, timp de 6 luni.

 În cazul unui contact cu sursă BK H rezistentă,

chimioprofilaxia poate fi efectuată cu Rifampicină
(R)10-20 mg/kg/zi sau H + R cu o durată de 6-12 luni.
 COMPLICAŢIILE LA BCG

Abcesele subcutane
ulcere externe
limfadenite regionale
cicatrice cheloide
NOŢIUNE DE BOALĂ INFECŢIOASĂ,
PROCES INFECŢIOS
 Proces infecţios reprezintă interacţiunea
microorganizmului patogen cu
macroorganizmul sub influenţa mediului
extern.
 Dacă în urma interacţiunii organizmului
uman cu microorganizmul patogen are
loc dereglarea funcţiilor fiziologice,
atunci se dezvoltă procesul infecţios
care evoluiază cu diferite manifestări
clinice.
 CLASIFICAREA ŞI PERIOADELE
MALADIEI INFECŢIOASE
 Se împart: în acute şi cronice.
 Maladia se consideră acută, dacă simptoamele dispar
complet după o anumită perioadă de timp(rugeola,
varicela, scarlatina).
 Maladia cronică se caracterizează prin alterarea
perioadelor de remisie şi acutizare (tuberculoza)
 Perioadele bolii infecţioase sunt:
- Perioada de incubaţie
- Perioada prodromală
- Perioada manifestărilor clinice
- Perioada de convalescenţă
 CARACTERISTICA PERIOADELOR
BOLII
 Perioada de incubaţie – se începe din momentul
pătrunderii agentului patogen în organizm pînă
la apariţia primelor simptoame ( pentru fiecare
boală perioada are o anumită durată de la cîteva
ore (IRVA )pînă la cîteva luni (hepatita virală).
 Perioada prodromală se caracterizează prin
apariţia siptomelor generale(febră, cefalee,
astenie, indispoziţie).
 Perioada manifestărilor clinice se
caracterizează printr-o serie de simptome tipice
pentru maladia dată (erupţii pe piele, icter etc.)
inclusiv semne de intoxicaţii.
 Perioada de convalescenţă apare odată cu
dispariţia simptomelor bolii unde are loc
restabilirea stării funcţionale a organizmului.
 CARACTERISTICA GENERALĂ A
PROCESULUI INFECŢIOS
 Procesul infecţios se dezvoltă în prezenţa celor
trei factori principali: sursa de infecţie, căile de
transmitere şi persoana receptivă la această
infecţie. În calitate de sursă de infecţie pot servi:
 - omul bolnav

 - purtătorii de germeni

 - animalele bolnave.
 MECANISMUL DE TRANSMITERE A
BOLILOR INFECŢIOASE
 Mecanismul de transmitere a bolilor infecţioase este
specific pentru fiecare boală şi depinde de localizarea
agentului patogen în organizmul bolnavului, rezistenţa
lui în mediul înconjurător. Infecţiile, agentul cărora se
elimină din organizm cu secreţiile faringiene se numesc
aerogene(rugeola, rubiola, difteria, varicela) şi
contaminarea are loc pe cale aeriană.
 O altă cale de transmitere este calea de contact direct şi
indirect caracteristică maladiilor agenţii patogeni ai
căror sunt rezistenţi în mediu înconjurător şi pot fi
transmişi prin intermediul jucăriilor, veselei, obiectelor
de îngrijire.
 O METODĂ A MĂSURILOR
ANTIEPIDEMICE ÎN FOCAR ESTE-
DEZINFECŢIA
 Prin dezinfecţie se subînţelege distrugerea agenţilor
patogeni din mediul înconjurător.
 Dezinfecţia este indicată în bolile infecţioase, provocate
de agenţii patogeni rezistenţi în mediul înconjurător
(Difterie, infecţii intestinale etc).
 Există două tipuri de dezinfecţie în focar:
 Curentă
 Terminală
 Dezinfecţia curentă are scop dezinfecţia materialului
infectat îndată după eliminarea lui din organism. Se
efectuiează direct în jurul bolnavului sau purtătorului de
germini, pînă la sfîrşitul perioadei contagioase.
 TIPURILE DE DEZINFECŢIE
 Dezinfecţia curentă are scop dezinfecţia materialului
infectat îndată după eliminarea lui din organism. Se
efectuiează direct în jurul bolnavului sau purtătorului de
germini, pînă la sfîrşitul perioadei contagioase.

 Dezinfecţia terminală – se efectuiază în focar după

izolarea bolnavului sau la sfîrjitul termenului de izolare.
Obiectele care se supun dezinfecţiei depind de caracterul
infecţiei, mecanismul de transmitere.
 O ALTĂ METODĂ A MĂSURILOR
ANTIEPIDEMICE ESTE -
IMUNOPROFILAXIA

 Imunoprofilaxia reprezintă o metodă de

prevenire a bolilor infecţioase ce se
bazează pe formarea imunităţii specifice a
organismului.
 Imunitatea reprezintă receptivitatea
organismului faţă de diferite infecţii,
rezistenţa faţă de difiriţi agenţi patogeni.
 Imunoprofilaxia se bazează pe crearea
imunităţii artificiale active şi pasive.
 FORMELE DE IMUNITATE
 Imunitatea activă se crează prin administrarea în
organism a antigenilor specifici, în rezultatul
cărora organismul reacţionează prin elaborarea
anticorpilor specifici şi formarea imunităţii
specifice.
 În calitate de antigen se folosesc vaccine şi
anatoxină de difterie şi tetanos.
 Imunizarea pasivă se efectuiază copiilor, care au
fost în contact cu bolnavii infecţioşi, prin
administrarea anticorpilor specifici, care se
conţin în gama – globulină, seruri.
 PRINCIPIILE DE BAZĂ ÎN
ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA
VACCINURILOR
 Vaccinarea populaţiei împotriva tuberculozei, difteria,
tetanosului, poleomelitei, tusei convulsive, rugeolei este
obligatorie.
 Vaccinarea se efectuează fără plată ca regulă în cabinete
de vaccinări în cadrul instituţiilor, laborator şi
policlinice.
 Părinţii se informează din timp despre necesitatea
imunizărilor, ziua în care vor fi imunizaţi copii, reacţiile
posibile în urma vaccinurilor.
 Copii supuşi imunizării se examinează preventiv de către
medic, ţinîndu-se cont de datele anamnezei.
 Vaccinurile se aplică în ordinea stabilită de calendar
 Copiii neimunizaţi în termeni stabiliţi din cauza
contraindicaţiilor medicale se vaccinează după scheme
individuale.
 Fiecare doză se întroduce cu seringă şi ac aparte.
 La aplicarea separată a vaccinorilor ( BCG;VPO; DTP; DT;
rugeolă) intervalul minim între administrări este de 30 zile
 Testarea tuberculinică se efectuează după aplicarea
vaccinurilor peste o lună, după întroducerea
imunoglobulinelor peste două săptămîni. Vaccinurile pot fi
introduse după testarea tuberculinică imediat după citirea
reacţiei.
 Fiecare persoană imediat după vacinare trebuie să rămînă sub
supravegherea lucrătorilor medicali timp de 30 minute.
 Peste două zile după vacinare fiecare copil se examinează la
domiciliu.
 Toate vaccinurile se înregistrează în documente medicale de
evidenţă.
 INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢII
Imunizările profilaxtice sînt supuşi doar copii sănătoşi, fără
febra,
Contraindicaţiile la vaccinări pot fi temporare şi
permanente. Conform ordinului nr. 100 contraindicaţiile
la imunizare sunt:
- stările imunodificitare
- boli acute cu administrarea tratamentului antibacterian.

- boli cronice în faza de acutizare

- febră.
 SARCINILE A/M DIN CABINETUL
IMUNOPROFILACTIC
 Să respecte regulele asepsiei şi antisepsiei;
 Să respecte cerinţelefaţă de îmbrăcăminte

 Să fie practic sănătoasă

 Înainte de orice vaccinare a/m prelucrează mâinele

conform cerinţele cu apă caldă şi săpun, apoi cu alcool
70 – 90 grade.
 Să posede permis pentru efectuarea vaccinului

 Înainte de vaccinare a/m cercetează fiola, seria, doza,

denumirea preparatului, calea de administrarea, durata
valabilităţii.
 A/m controlează seringile, ermicitatea lor.
PROFILAXIA BOLILOR INFECŢIOASE
ÎN INSTITUŢIILE INFANTILE

 Pentru a preveni răspîndirea infecţiei în

instituţiile infantile se iau următoarele
măsuri:
 -in fiecare diminiaţă părinţii sunt întrebaţi
despre starea sănătăţii copilului.
 a/m examinează atent pielea, faringele,
măsoară temperaturile