Meșterul Nicolae Labiș

Poezia  Meşterul are ca temă motivul jertfei pentru creaţie, cuprins

în Legenda Mănăstirii Argeşului. 
Ideea este că artistul plămădeşte conştiinţa naţională,
o exprimă prin
creaţia sa şi plăteşte cu sacrificul propriei sale vieţi această slujbă făcut
ă pentru Dumnezeu şi pentrumântuirea neamului său. Poetul reia
elementele narative ale baladei, dându!le sensuri noi prinima"ini
simbolice, spre a exprima, de fapt, concepţia sa despre poet şi poezie și
transformarea meșterului în fântână („Meşter valah, azi nume de fântână")
ne apare cao împlinire a cuvântului Domnului lisus Hristos din Sfânta
Evanghelie„Şi voi face din pântecul  lui un izvor de apă vie".
Există în baladă o profundă înţelegere a destinului uman,
a vieţii, asensului ei major, fiindcă omul trebuie să zidească în
sine o biserică a sufletului, din care ca dintr-o crisalidă un
fluture, sau ca dintr-un ou să zboare pasărea măiastră a
sufletului, un în cer de lumină,care să zboare spre cer)
Păreai atât de neînvins sub nori,
Încât cu slabe aripi de şindrilă
Ai fi putut spre alte zări să zbori.
Dar el, artistul, poetul, se sacrifică pe sine
spre a exprima
conştiinţanaţională şi creştină a neamului său)
Dar dragostea pământului şi-a ţării
Te-a prăvălit pe câmpul fumuriu
Ca să ţâşneşti în veci de veci, fântână,
De jertfă şi de cântec pururi viu.
Deaceea această curgere în timp a izvorului conştiinţei naţionale s-a
făcut neîntrerupt prin biserica+rtodoxă)
Fântâna curge-n brazde şi-n ulcioare,
Fără odihnă,
fără uitare,
fără somn.
 Acest mesaj profund naţional al poeziei se împleteşte cu cel artistic în
sensul că arta în general şi poezia în special trebuie să aibă un profund
specific naţional atât în formă, cât şi în conţinut) -
Visai să vezi sub bolţile rotunde
Şi-n fumul pâlpâit de lumânări,
Pe lemnul zugrăvit cu lut şi soare
Chipul pălmaşilor acestei ţări.
Metaforic, mănăstirea, ca şi poezia, este o floare a spiritului naţional)
Un om bărbos ţinea o floare albă
În aspre palme, mângâind-o blând...
Căzut în iarbă şi secat de vlagă,
O doină tristă îngâna în gând.

Acest specific naţional este condensat în cuvintele -doină. şi -dor).

Priveai. Şi-un dor tulburător te-ncinse
Lui să-i închini nemaivăzut altar,
Să stea pe plaiul aspru, precum floarea
În palme bătucite de plugar.
Interpretarea poeziei ca o Ars poetică ar justifica aşezarea ei
la începutul volumului Primele iubiri 'şi ar pune în faţa
cititorului următoarele idei)
 —Poetul este un reprezentant al conştiinţei naţionale, iar poezia o
emanaţie, o exprimare aei)
Un om bărbos ţinea o floare albă
 —
Poetul este un creator, un izvor de valori spirituale, iar poezia este 
o trăire a acestor valori ale spiritului, o dăruire a lor)
„Meşter valah, azi nume de fântână",
Poetul este un mit, poezia este o legendă care curge necontenit
 —Poetul este un patriot, iar poezia — un mesaj al dragostei faţă de ţară)
Dar dragostea pământului şi-a ţării
Te-a prăvălit pe câmpul fumuriu Ca să ţâşneşti în veci de veci, fântână,
De jertfă şi de cântec pururi viu.
 —Poetul este cel ce se sacrifică pe sine, iar poezia este rezultatul
sacrificiului său)
„ Tot ce-ai putut, plătind din tine, da.
Ca piatra de pe frunte să-i lucească.
Poetul este o conştiinţă estetică, poezia este unicitatea actului de
creaţie)
„ Rugul unic suit pe jertfa ta. ".
 —Poetul este un înger sau un Icar, poezia este zborul spre cer) '
Încât cu slabe aripi de şindrilă
Ai fi putut spre alte zări să zbori „ ".
 —Poetul este un generos care-şi dăruieşte, asemeni lui Danco,
inima sa, iar poezia este lumina.
 Sarcină-sinteză

Elaboraţi un minieseu nestructurat, ţinînd cont

de următorul mesaj:
Tu ţi-ai strivit sub zidul mănăstirii
Inima ta, tot ce-ai avut al tău.
N. Labiş