REGENERAREA TISULARĂ

GHIDATĂ ÎN TRATAMENTUL
AFECŢIUNILOR
PARODONTALE.
• Medicii specialişti sunt preocupaţi de problema captivării şi
stimulării celulelor pentru elaborarea componentelor
parodontale după înlăturarea ţesuturilor afectate de procesul
inflamtor – distructiv.
• Regenerarea tisulară ghidată este utilizată pentru sporirea
regenerării ţesuturilor osos şi conjunctiv, pierdute în urma
leziunilor inflamator – distructive ale parodonţiului.
• Cercetările efectuate de Melcher H. în 1976 au arătat că după
efectuarea unui lambou mucoperiostal cu chiuretajul şi plastia
osului, suprafaţa radiculară a dintelui poate fi colonizată de
patru tipuri de celule: epiteliale, ale ţesutului conjunctiv,
celule ale periodonţiului şi celule provenite din osul alveolar.
Celulele parodonţiului sunt capabile de a regenera, dar numai
în condiţiile când epiteliul este izolat de ţesutul conjunctiv.
• Aşadar, concepţia biologică a regenerării tisulare
ghidate a fost argumentată pentru prima dată de către
Melcher H. în 1976.
• Autorul a stabilit că cicatrizarea ţesuturilor după
operaţie la parodonţiu este determinată de
accelerarea repopulării celulare în zonele unde s-
au înlăturat ţesuturile necrozate, dar numai în
cazul, unde s-au păstrat rămăşiţe sănătoase ale
periodonţiului. După cum au demonstrat cercetările
mai multor autori s-a constatat că ţesuturile
parodontale regenerează acolo unde s-au păstrat
celulele periodontale.
• În sectoarele unde după chiuretaj nu s-au păstrat
celulele periodonţiului, s-a dezvoltat anchiloza şi
resorbţia rădăcinii.
• S-a mai observat, ca acolo unde rădăcina contacta direct cu ţesutul
conjunctiv gingival la cicatrizare fibrele colagene formate în urma
cicatrizării aveau o direcţie paralelă cu rădăcina dintelui, nu se
ancorau în cement. Adică, nu se forma o joncţiune ale ţesuturilor
lamboului cu rădăcina dintelui, fapt care era aşteptat, preconizat în
tratamentul chirurgical al parodontitelor, de a obţine o joncţiune din
ţesut conjunctiv.
• Adică s-a ajuns la concluzia, că celulile gingivale împedică procesul
de regenerare a joncţiunii conjunctive.

• Nyman S. şi coaut. în 1982 au efectuat nişte experenţe pe maimuţe,

unde printr-un filtru de celuloză (millipore filter) au izolat ţesutul
gingival de suprafaţa radiculară a dintelui. Peste 6 luni ei au
demonstrat histologic că acolo unde a fost filtru s-a format
neocement în care fibrele periodonţiului se fixau în cement şi paralel
avea loc regenerarea osului alveolar.

• Autorii au demonstrat că în parodonţiul are loc regenerarea numai

atunci când epiteliul gingival este blocat de ţesutul conjunctiv al
periodonţiului.
• Adică la aplicarea unor membrane, materiale de blocare a epiteliului gingival
se crează un spaţiu între ele şi suprafaţa rădăcinii, iar periodonţiul poate
invada acest spaţiu. În caz contrar procesul de regenerare nu va avea loc.
Membrana permite ligamentului parodontal si celulelor osoase sa repopuleze
defectul, dar impiedica repopularea celulelor tesutului conjuctiv si epitelial de
la nivelul gingiei.
• Aşadar cu scopul de a bloca penetrarea în plagă după intervenţii chirurgicale
al epiteliului gingival s-au propus diferite bio-materiale.
• Criteriile idiale înaintate faţă de materialul de baraj, includ: integritatea
tisulară, nepenetrarea celulară, posibilitatea de a crea un spaţiu,
comoditatea aplicării în clinică şi biocompatibilitatea.
• În chirurgia parodontală pentru stimularea procesului regenerativ se folosesc
diferite materiale care au rol osteogenetic, osteoinductor şi osteoconductor:
• Osteogenetic – numai celulele grefei de măduvă osoasă iliacă posedă
potenţial osteogen;
• Osteoinductor – constituenţii biomaterialului favorizează formarea de os nou,
prin transformarea celulelor mezenhimatoase nedeferenţiate în osteoblaste;
• Osteoconductor: materialul aplicat în leziune se va comporta ca un suport
pentru osul nou format.
• În calitatea de materiale de adiţie au fost folosite grefele osoase:
autogrefele, alogrefele, heterogrefele, însă în prezent pe scară largă
se utilizează substituienţi naturali sau sintetici de os: hidroxiapatitele
dense sau poroase, fosfatul tricalcic coralul natural, ceramicile
bioactive.

• Pentru a împedica invazia epiteliului şi a preveni recesiile

gingivale barajul trebuie să fie confecţionat dintr-un material cu
capacităţi de integrare cu ţesuturile parodontale, care nu permit
formarea pungilor, micşorează posibilitatea infectării şi ameliorează
procesul de regenerare.

• Materialele de blocare sau de adiţie pot fi de trei feluri:

• neresorbabile
• bidegradabile
• bioresorbabile
• Materialele neresorbabile au apărut în anii 80 al
secolului trecut, a fost utilizată membrana din
politetrafluoretilenă. În experienţe pe cîini Gore W şi
coaut. (1982) a demonstrat histologic că prin această
membrană nu penetrează epiteliu. Această membrană
sub denumirea de GORETEX a fost recomandată în
utilizarea practică de către Federaţia Dentiştilor
Americani. În timpul operaţiei membrana se
adaptează în jurul dintelui. Epiteliu supraiacent se
concreşte, dar nu pătrunde în ţesuturi.
• Materialele neresorbabile sunt biocompatibele, sunt
inerte, însă peste 4-6 săptămâni este necesară
reoperarea pentru înlăturarea lor, fiind posibilă
reinfectarea locului unde acestea au fost amplasate.
• Materialele resorbabile. Aceste materiale au avantajul, că ele
se păstrează un timp îndelungat până la regenerarea ţesuturilor
noi.
• În calitate de materiale de barare resorbabile se utilizează
colagenul, polimerii acizilor gliceric şi lactic sau copolimerii
lor. Materialele pot fi sub formă de membrane, pulbere,
granule.
• Prima barieră resorbabilă în regenerarea tisulară ghidată,
aprobată de Federaţia Dentiştilor Americani, a fost matricea
pluristratificată combinată GUJDOR, care era constituită din
polimerii acidului lactic plastificat cu un eter al acidului citric.
Membranele bioresorbabile dau efecte bune, peste 6 luni s-a
observat cicatrizarea deplină cu formarea unei joncţiuni.
• Putem menţiona câteva tipuri de aceste membrane: Avitene,
Periogen, Colla – Tec, Collistar, Коллост Т.М.
 material de adiţie a fost utilizată biovitroceramica PAW 1, elaborată de firma „PONETI”,
autor T. Popescu-Negreanu (România). PAW 1 este constituită din fluorhidroxiapatită şi
wollastonită microcristalizată în matrice de sticlă. Este un material biocompatibil, ,,osteofil” şi
osteoconductiv; acţionează ca un schelet pentru creşterea vaselor sangvine şi depunerea de os
nouformat. Implanturile din biovitroceramica PAW 1 se prezintă sub formă de membrane
(figura 1),granule (figura 2) etc.
• Membranele biodegradabile. Ele se resorb timp de
4-6 săptămâni, iar dispariţia lor completa are loc în 2-
3 luni. Către aceste membrane se atribuie Resolut,
Atrisorb, Polyglactin 910. Aceste membrane nu
provoacă defecte adverse. În regenerarea tisulară
ghidată succesul de ultima oră este Atrisorbul,
confecţionat din polimerul acidului lactic sub formă
de soluţie, care se solidifică în contact cu apa sau alte
soluţii apoase. Rezultatele aplicării atrisorbului au
demonstrat că în 60-100% cazuri în regiunea
defectelor de furcaţie şi denudării rădăcinilor se
formează ţesut osos nou. Adică preparatul peste 9-
12 luni a dus la formarea unor cantităţi noi de
cement, os şi deasemenea formarea unei joncţiuni
din ţesut conjunctiv.
• Succesul unui tratament chirurgical va depinde in mare masura de cum va fi ingrijita
plaga postoperatorie unde trebuie sa participle atit medical cit si pacientul intr-o egala
masura.
• Prin urmare, eficacitatea tratamentului chirurgical al afectiunilor parodontale va
depinde in mare masura de asistenta post-operatorie si de respectarea si indeplinirea de
catre pacient a igienei orale individuale.
• Lipsa monitorizarii pacientilor in perioada postoperatorie poate duce doar la o
stabilizare a procesului morbid pe un termen scurt. Deaceia dupa orice interventie
chirurgicala la parodont, pacientul se va lua sub supraveghere dispensara.
• Avind in vedere aceste circumstante medical va prescrie o terapie medicamentoasa de
mentinere locala si generala.
• Astfel pacientul va fi obligat primele zile dupa operatie sa urmeze sfaturile medicului
in privinta igienizarii, alimentaria si a tratamentului general cu antibiotic (Augumentin
– 875mg. – 1 comprimat 2ori/zi), antiinflamatoare ( Fortin-100mg., antiinflamator
nesteroidian cu prop. Antiinflam., analgetice si antipiretice, 1 pastila 2 ori/zi), pentru 5-
7 zile dupa operatie.Dar foarte important este ca pacientul sa se prezinte la medic in
fiecare zi pentru tratament local cu antiseptic si antibiotic timp de 7-8 zile.
• La a 10- 12- a zi de la operatie se vor inlatura suturile.