Sunteți pe pagina 1din 53

avangarda în artele plastice

studiu de caz
expresionismul

cu rădăcini în impresionismul târziu al


lui Van Gogh, expresionismul deşi
niciodată manifestat într-atât de
„extremist” precum celelalte curente
integrate avangardismului, este totuşi
asociat acestei mişcări
Edvard Munch
(n. 12 decembrie 1863, Løten, Norvegia, d. 23 ianuarie 1944, Ekely, Oslo)

“ nu trebuie să mai pictăm interioare şi oameni care citesc


sau femei care împletesc.
este nevoie de fiinţe vii, care respiră, simt, suferă şi iubesc.
oamenii vor înţelege ce este sfânt în ei, şi-şi vor descoperi capul
ca la biserică



ţipătul

(1892)

probabil cea mai
reprezentativă imagine
expresionistă,
a devenit
un adevărat laitmotiv
al curentului
şi un simbol
pentru
tensiunea interioară
a omului
modern

madonna

fauvismul
reprezintă lumea stilizată, în culori violente,
folosind tonuri pure şi renunţând la
perspectivă

se situează între 1895 şi 1905. această ultimă


dată marchează consacrarea lui la Salonul de
toamnă
Henri Matisse
(1869 – 1954)


Matisse era legat, trup şi suflet, de arta sa.
el nu trăia decât pentru şi prin pictură.
când l-am întrebat cum ajunsese să picteze,
mi-a răspuns fără şovăială:

ca un animal care se duce la ceea ce-i place


(Pierre Courthion)

dans II (1909)

Maurice de Vlaminck
(1876 – 1958)


am stors pe pânzele mele culorile din tuburi şi am folosit
numai cinabru,
verde şi albastru de prusia pentru a da glas la tot ce
doream să spun.


case la chateau

(1905)
futurismul

celebrează noua eră a tehnologiei moderne.


iniţiatorul mişcării este poetul
Filippo Tomasso Marinetti care, în 1909
publică manifestul futurist.

revolta futuristă împotriva tuturor tradţiilor


culturale merge mână în mână cu glorificarea
frumuseţii vitezei, cultul maşinilor şi al
societăţii contemporane
Umberto Boccioni
(1882 – 1916)


viziuni simultane (1911)


Râsul (1912)

Gino Severini
„ (1983 – 1966)

examinând producţia lui G. S.,


simţeam că ceva mă stimulează,
că-mi dă un îndemn, că mă une în mişcare. era o
fantezie măreaţă în care era exprimată simultaneitatea
lucrurilor şi a fiinţelor, un fel de palpitare a vieţii
transformată în spiritul
şi viziunea artistului în
stări sufleteşti

(Pierre Courthion)

tren blindat în acţiune

(1915)
„ cubismul
înainte de orice,
a fost arta de a picta ansambluri noi cu ajutorul unor elemente
împrumutate
nu de la realitatea vizibilă,
ci de la realitatea de concepţie.
orice om simte această realitate interioară. într-adevăr, nu e
nevoie să fii prea cult ca sa-ţi dai seama, de pildă, că un scaun,
oricum l-ai pune, tot patru picioare are, partea pe care se stă şi
un spătar

Gulliaume Apollinaire
Pablo Picasso
(1981 – 1973)


îmi amintesc marea expoziţie Picasso
organizată în 1932(...) pe pereţii sălii am văzut
cu totul altceva decât un spectacol liniştitor.
aveam înaintea mea – desene, culori, materie
şi ritmuri – o lume nesfârşită,
dominată de ideea nitzscheană a nu ştiu cărei
ordine ieşite chiar din dezordine

(Pierre Courthion)

domnişoarele
din avignon

(1907)

femeie pe fotoliu

(1915)

fată
citind
la
masă

(1934)

om
şezând
cu
sabie
şi
floare

Georges Braque
(1882 – 1963)

la începutul anului 1909, când Braque şi Picasso


şi-au dat seama că sunt interesaţi de acelaşi gen de
experimente artistice, se hotărăsc să le continue
împreună. începe asfel o colaborare extraordinar de
intensă care avea să ducă la fondarea cubismului,
care a rupt cu tradiţia clasică a perspectivei pentru
o opţiune artistică de descompunere a obiectului
reprezentat într-o mulţime de suprafeţe mici,
geometrizate (cubismul analitic). acest procedeu
permite prezentarea în paralel a mai multor faţete
ale aceluiaşi obiect pe un singur plan.

masă cu pedestal (1913)


măsuţa roşie

(între 1939 şi 1952)


constructivismul
mişcare artistică ce s-a născut în uniunea
sovietică imediat după revoluţia bolşevică

era privit ca o nouă estetică,


ca un efort de a armoniza arta cu producţia
industrială, ca un efort de a-i uni pe
intelectuali şi pe muncitori, de a şterge
graniţele dintre muncă şi artă
Kazimir Malevici
(1878 – 1935)

peisaj de iarnă (1909)

Piet Mondrain
(1872 – 1944, pictor olandez )


eu construiesc linii şi combinaţii de culori pe suprafeţe plate, ca să exprim
frumuseţea generală cu conştienţă maximă. natura (sau ceea ce văd) mă inspiră
şi mă pune, ca orice alt pictor, într-o stare emoţională, facilitând venirea unei
dorinţe puternice care mă indeamnă să fac ceva, dar veau să ajung cât de
aproape e posibil de adevăr şi să fac totul abstract de la acel punct, până când
ajung la fundaţia (încă tot o fundaţie externă!) lucrurilor.

eu cred că este posibil ca, prin liniile orizontale şi verticale construite cu


conştienţă, dar nu cu calculare, îndrumate de înalta intuiţie şi aduse la armonie
şi ritm, aceste forme de bază a frumuseţii, suplimentate dacă este necesar cu
alte linii sau curbe directe, pot să devină o lucrare de artă, atât puternică cât şi
adevărată.


compoziţie
cu roşu,
galben şi
albastru

(1921)

compoziţie


copac orizontal (1911)

dadaismul
generaţia de artişti de după primul război
mondial, confruntată pentru prima dată cu
ororile unui război care nu dădea semne că s-
ar apropia de sfârşit a fost una din cele mai
radicale din istoria umanităţii

vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei


îşi manifestă revolta mai curând prin
provocare, decât prin idei estetice

criticul de artă

Raoul Hausmann
1919 – 1920

L.H.O.O.Q.

Marcel Duchamp
1930

Torture – morte

Marcel Duchamp
1959

con
ver
sa
ţi
e

Francis
Picabia

lausanne abstract

Francis Picabia

chipeşul măcelar

Francis Picabia
1924

sfânta fecioară

Francis Picabia
1920

genocid Marcel Iancu
„ 1945
Marcel Iancu
suprarealismul


suprarealismul este credinţa în realitatea superioară a unor
forme de asociere până atunci dispreţuite, în omnipotenţa
visului, în jocul dezinteresat al gândiri

(André Breton, 1924)


Salvador Dali


nu eu sunt bufonul,
ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă
care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi
ascunde mai bine nebunia.

eu, în schimb - nu sunt nebun.




copil
geopolitic
privind
naşterea
omului

(1493)

elefanţii

(1948)

construcţie
moale cu
fasole
fiartă.
Premoniţia
războiului
civil

1936
René Magritte


marea familie 1963


îndrăgostiţii II (1928)


violul

(1934)

bărbat cu melon

(1964)