Microelementele.

A efectuat :Corbu Mihaela grupa:E-2003

Microelementele (numite și oligoelemente) sunt 
elemente chimice care se găsesc în cantități foarte mici în soluri, 
roci, ape și organisme care sunt necesare pentru sporirea recoltei,
îmbunătățirea calității produselor vegetale și protecției plantelor și 
animalelor împotriva bolilor și agenților patogeni. În organismele
vegetale și animale sunt identificate cca. 80 de elemente, dintre
care 75 % sunt microelemente.
Microelementele se clasifică în trei grupe:
microelemente cu o vitalitate reală: arsen, brom, cobalt, cupru, fier
, fluor, iod, mangan, siliciu și zinc;
microelemente cu o vitalitate potențială: aluminiu, bariu, beriliu, 
bor, cadmiu, litiu, molibden, nichel, rubidiu, stronțiu, titan și 
vanadiu;
microelemente cu un rol biologic neglijabil sau necunoscut: 
actiniu, argint, aur, bismut, clor, indiu, mercur, plumb, radiu, 
seleniu, staniu, stibiu, telur, thoriu
Importanță
Microelementele intră în componența unor enzime, vitamine, 
hormoni și pigmenți. Astfel se află zincul în carboxilază, cuprul
în tirozinază, iodul în tiroxină, cobaltul în vitamina B12 etc.
Microelementele servesc drept catalizatori în metabolismul 
plantelor și animalelor. Ele măresc activitatea enzimelor,
accelerează procesele biochimice în organism, stimulează sinteza 
amidonului, zahărului, pectinei, acizilor nucleici, proteinelor, 
grăsimilor ș.a.
Substanțele minerale sunt numite greșit în vorbirea curentă 
minerale, ele sunt de fapt elemente de natură anorganică
indispensabile organismelor vii. Elemente care sunt în
componența hranei plantelor și animalelor, aceste elemente
anorganice se găsesc frecvent sub formă ionică, sau legate de 
vitamine. Substanțele minerale spre deosebire de substanțele
organice nu se distrug la prezența căldurii sau aerului.
Rolul fiziologic al microelementelor.

Microelmentele sunt prezente in cantitati mici in

corpul plantelor. Prezenta lor este insa absolut
necesara. Ele intervin in metabolismul general, in
cresterea si dezvoltarea plantelor, in procesele de
imunitate. Lipsa unui microelement poate fi
corectata prin adaugarea lui in mediu.
Borul are un rol fiziologic multiplu, participand
in metabolismul plantei, ca anion si formand
esteri fiziologici activi. El stimuleaza absorbtia
unor macro- si microelemente. Insuficienta lui in
nutritie provoaca cloroza, rasucirea si deformarea
frunzelor superioare, moartea prin uscare a
mugurilor terminali, oprirea proceselor de
crestere si dezvoltare, aparitia de pete brune sau
negre in interiorul fructelor sau a unor organe.
Semne de carența:Frunzele pot deveni fără formă,
îngroşate şi fragile. Incinta tulpinii devine vidă, şi în
special la cartof, baza masei foliare dobândeşte
culoarea maro. La rapiţă se observă o înflorire
îndelungată, întrucât lipsa borului influenţează
procesul de polenizare.
Ferul este utilizat de plante sub forma de saruri
feroase si ferice . El este absorbit de plantele
terestre prin sistemul radicular, iar de plantele
acvatice, submerse prin intreg corpul lor sub
forma de ioni. Carenta ferului in corpul plantei
determina ingalbenirea frunzelor si incetinirea
cresterii.
Semne de carența:Cloroză pe nervurile frunzelor.
Decolorare spre galben din cauza nivelelor de clorofilă
reduse. La carenţă acută se observă o decolorare
generală a plantei.
Cuprul intra in compozitia chimica a multor
substante. El constituie componentul metalic al
fenoloxidazei, lactazei, ascorbic-acid-oxidazei.
Continutul cuprului in plante variaza de la urme,
pana la 46 p.p.m. Carenta cuprului apare mai ales
pe terenurile mlastinoase. Aceasta se manifesta
prin vestejirea si decolorarea pana la o noanta
alba a frunzelor tinere.
Semne de carența:Reducerea sintezei de lignine, care
poate provoca aplecarea pe pământ a culturilor
cerealiere. O astfel de carenţă poate avea consecinţe
serioase la existenţa nivelelor ridicate ale azotului,
când mobilizarea cuprului este puternic inhibată.
Sinteza redusă de lignine inhibă eliberarea polenului
de către stamine. 
Zincul este indispensabil pentru plante. El este
absorbit de acestea din mediul de viata, sub forma
de ioni. El este raspandit la plantele inferioare
(alge si ciuperci) si la plantele superioare. Zincul
intra in structura chimica a enzimelor
carbohidraza, fosfataza si numeroase
dehiodrogenaze. Carenta lui in corpul plantelor
se manifesta prin reducerea cresterii plantelor,
dispunerea in rozeta a ramurilor si frunzelor
terminale, patarea cu galben a frunzelor. Vita de
vie, inul, hameiul ricinul si porumbul sunt
sensibile la lipsa din nutritie a zincului. Graul,
secara, ovazul si mazarea sunt mai putin
sensibile.
Semne de carența ale zinc-ului

Deformarea frunzelor. Apariţia unor

pete şi înroşiri ale frunzelor neuniforme.
Cauzează aşa numiţii “boboci albi” la
porumb, unde pe frunze apar pete
clorotice, aproape albe. Cu efect negativ
asupra formării seminţelor şi cocenilor
Azot
Element principal de alcătuire, care intră în
componența aminoacizilor. Aminoacizii compun
codul genetic din ADN şi alcătuiesc proteinele
vegetale. Element important din sinteza clorofilei.
Semne de carența :Simptomele carenţei sunt observate
mai întâi la frunzele mai vechi, care devin palide şi îşi
transformă culoarea spre verde deschis. Din cauza
pierderii de clorofilă, apar frunze colorate în galben. La
unele tipuri este posibilă apariţia nuanţelor de purpură
şi roşu. Plantele au înălţimea mai mică faţă de cea
normală şi înfrăţirea puternic inhibată la culturile
cerealiere.
Fosfor
Sursă principală de energie a plantei. Intră în compoziţia
ATF (adenozin trifosfat) molecule care sunt sursa
principală de energie a plantei. Intră în compoziţia
proteinelor vegetale. Are un rol important în structura
membranelor celulare.
Semne de carența:
Simptomele sunt diferite la multe plante. Plante cu formă
de arbore, creştere slabă şi înfrăţire inhibată la culturile
cerealiere. Masa foliară la unele plante se distinge printr-o
colorare de verde mai închis. La orz şi la unele tipuri de
varză poate fi observată apariţia colorării în purpură sau
roşu. La porumb se observă porţiuni din frunze colorate
în purpură.
Calciu-Un element foarte important în componenţa
pereţilor celulari; întreţine soliditatea şi
penetrabilitatea membranei celulare. Contribuie la
desfăşurarea corectă a multor procese enzimatice.
Participă la diviziunea celulară şi la alungirea lor.
Semne de carența:Semnele vizibile ale carenţei de
calciu sunt clar corelate cu rolul său în plantă - oprirea
diviziunii celulare duce la apariţia aspectului de
ondulare şi deformare a frunzelor. Marginile vârfului
de vegetaţie al plantelor pot dobândi culoarea neagră.
Distrugerea pereţilor celulari cauzează sterilizarea
florilor la roşii şi “miezul negru” la ţelină.
Molibden-

Un element cheie pentru transformarea nitraţilor

în nitriţi şi asimilarea azotului de către plante.
Semne de carența:Apariţia unor pete între nervurile
frunzei şi cloroză la frunzele mai vechi. Întrucât
molibdenul participă la transformarea nitraţilor în nitriţi,
semnele carenţelor sunt exprimate sub forma îngălbenirii.