Noile educații

Student: Costaș Cristina, MZ11Z

Profesor: Paiul Irina
 NOILE EDUCAŢII
Componentele clasice ale educaţiei integrale constituie fundamentul
unei dezvoltări armonioase a fiinţei umane.
Şcoala contemporană are menirea de a pune bazele autoînvăţării
continue, în orice medii educogene şi la orice vârstă.
Odată cu definirea problematicii lumii contemporane (PLC),
caracterizată prin globalitate, universalitate, complexitate şi
caracter prioritar (explozia demografică, degradarea mediului,
conflictele inter-etnice, problema înarmării ş.a.m.d.), sistemele
educaţionale şi-au construit, ca modalităţi proprii de răspuns, „noile
educaţii” sau noile tipuri de conţinuturi.
„Noile educaţii”, conform programelor UNESCO 
educaţia
educaţia relativă la educaţia
demografică mediu pentru pace şi
cooperare

educaţia pentru educaţia

schimbare şi pentru participare
dezvoltare şi democraţie
Noile
educaţia pentru
educaţia educații: comunicare şi
nutriţională mass-media

educaţia educaţia pentru

economică şi educaţia privind timpul liber
casnică modernă drepturile funda-
mentale ale omului
ş.a.m.d.
 Această listă a noilor educaţii stă şi ea sub semnul schimbării, nu
prin dispariţia unor “educaţii”, ci datorită impunerii unor noi cerinţe
şi conţinuturi educative.
Ieşirea educaţiei din graniţele naţionale, datorită mizelor
sociale pe care aceasta le prezintă, a determinat
încorporarea în curriculum-urile sistemelor naţionale
racordate la pulsul globalizării (cum sunt Statele Unite,
Anglia, Japonia etc.) a dimensiunii globale şi
interculturale a educaţiei, ceea ce înseamnă:
introducerea ideilor legate de lumea globală
dezvoltarea unui spirit civic la nivel global
înnoirea practicilor educaţionale convenţionale
 Modalităţile practice prin care aceste noi educaţii ar putea fi
implementate în programele educaţionale naţionale sunt:

introducerea lor ca discipline distincte, această formă

putând însă conduce la supraîncărcarea programelor
şcolare;
crearea de module specifice tematicii noilor educaţii cu
abordare interdisciplinară, dar în cadrul disciplinelor
tradiţionale;
introducerea de mesaje ce ţin de conţinuturi noi în
cadrul disciplinelor clasice (cea mai frecventă,
eficientă, dar şi greu de realizat strategie).
 Educaţia pentru pace şi cooperare
Educaţia pentru pace şi cooperare vizează introducerea în curriculum-ul şcolar
a unei culturi a păcii şi conştiinţei planetare ce presupune
 formarea de atitudini şi comportamente
 respectul faţă de sine şi faţă de altul
 ataşamentul faţă de dreptate şi pace, considerate ca valori sociale fundamentale
 deschiderea spirituală, receptivitatea şi spiritul critic
 solidaritatea şi promovarea iniţiativelor altruiste
 formarea unor competenţe
 toleranţa în faţa diversităţii culturale
 orientarea către rezolvarea de probleme
 cultivarea imaginaţiei, a aptitudinii de a participa direct la viaţa socială
 Dobândirea de cunoştinţe privind

dezvoltarea economică şi socio-culturală

cunoaşterea altor culturi şi ţări, precum şi a principiilor
democratice, pentru promovarea unor relaţii de prietenie
studierea drepturilor omului
cunoaşterea şi respectarea ambientului
Educaţia pentru pace are două dimensiuni:

* ofensivă, de combatere a ideilor care favorizează atitudinile

ostile, intolerante, războinice;
* de promovare şi cultivare a conduitei paşnice, de respect şi
înţelegere faţă de ceilalţi (indivizi, comunităţi, popoare).
Educaţia pentru participare şi democraţie
Educaţia pentru participare şi democraţie îşi propune
formarea unui om activ şi responsabil, capabil să se
implice social şi civic prin:
stimularea dispoziţiei indivizilor de a acţiona şi a
reacţiona
formarea capacităţii de exprimare a punctului de
vedere, de a proiecta şi a anticipa
oferirea oportunităţilor în care tinerii să-şi
definească şi delimiteze aspiraţiile şi nevoile, să
dobândească capacitatea de autodeterminare, să
dezvolte capacităţile pentru participarea la controlul
societăţii şi al viitorului său.
Educaţia pentru respectarea drepturilor
fundamentale ale omului
Educaţia pentru respectarea drepturilor
fundamentale ale omului reprezintă o componentă
fundamentală a educaţiei actuale, fiind corelată cu garantarea
dreptului la educaţie şi cu realizarea dezideratului “educaţiei
pentru toţi”.
Această educaţie urmăreşte:
să determine conştientizarea problematicii drepturilor
omului pentru ca tinerii să-şi poată îmbunătăţi mediul
drepturilor lor imediate;
să determine creşterea interesului faţă de manifestarea
acestor probleme în lumea largă;
să determine conştientizarea impactului actual şi posibil
al propriului lor comportament.
 Conştientizarea oamenilor în legătură cu
drepturile fundamentale se realizează prin:
coerenţa factorilor educaţionali în
scopul socializării copiilor şi tinerilor în
spiritul interiorizării valorilor
fundamentale ale omului;
propagarea, prin toate mijloacele, a drepturilor stipulate
în codurile internaţionale cu privire la drepturile omului;
combaterea ideilor care propagă ura, discriminarea şi
inegalitatea între oameni.
 Educaţia ecologică
Educaţia ecologică este accentuată de
consecinţele dezastruoase produse de:
 dezechilibrul între mediu şi dezvoltare;
 procesul industrializării neraţionale ce are ca
efecte;
 poluarea mediului;
 creşterea impactului evenimentelor
meteorologice nefaste asupra aşezărilor
umane şi asupra sănătăţii oamenilor;
În consecinţă se impune dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a
responsabilităţii oamenilor faţă de mediu şi problemele sale - cultivarea
respectului faţă de mediul natural, folosirea raţională a resurselor naturale şi
sporirea resurselor, gestionarea responsabilă a deşeurilor.
Structurarea unei culturi ecologice, în perspectivă interdisciplinară (geografie,
biologie, economie, chimie, sociologie, politologie, igienă etc.), presupune în egală măsură:

 stăpânirea unor cunoştinţe de bază necesare înţelegerii interdepen-

denţelor între factori şi efectele în lanţ, care să faciliteze accesul la
instrumentele de analiză şi aplicare a soluţiilor la problemele în
mediul apropiat;
 dezvoltarea unor comportamente care să presupună interiorizarea
atitudinilor responsabile faţă de mediul înconjurător;
 dezvoltarea unor instrumente de

analiză şi acţiune imediată

asupra
mediului.
Educaţia economică şi casnică modernă
Creşterea interdependenţelor între sfera
economică şi celelalte domenii ale socialului,
implicit dominanţa pragmatismului economic
asupra cadrului valoric, impun asumarea de
către şcoală a formării indivizilor pentru o
viaţă privată echilibrată şi integrarea adecvată
la practicile economice şi la piaţa muncii.
Formarea gândirii economice reprezintă un
prim pas în formarea capacităţii de
autogestiune, fiind concepută ca o pregătire
pentru viaţa privată şi de familie.
Educaţia economică şi casnică modernă îşi
propune:
cunoaşterea şi înţelegerea
substratului cauzal al faptelor
economice;

dezvoltarea spiritului de
cooperare şi a respectului faţă de
muncă;

potenţarea spiritului gospodăresc

prin gestionarea adecvată a
propriilor bunuri şi câştiguri.
Educaţia pentru comunicare şi mass-media
Într-un mediu încărcat de stimuli informaţionali
tot mai accesibili datorită dezvoltării tehnologiilor,
educaţia trebuie să-şi propună formarea unei
personalităţi capabile să decripteze adecvat
mesajele mediatice şi să selecteze sursele
informaţionale în acord cu un cadru valoric
autentic.
Mass-media vehiculează imagini şi informaţii
capabile să modifice cunoştinţele, comportamentul
şi valorile oamenilor cel puţin tot atât de real cum
o fac pedagogii în clasă, dar nu există în mod
necesar un acord între conţinutul lor şi acela
promovat de către sistemul educativ.
Educaţia pentru comunicare şi mass-media îşi propune ca,
printr-o serie de practici educaţionale:
să asigure accesul
tinerilor la noi coduri de
lectură a mesajelor;
să dezvolte capacitatea
de a amenda şi neutraliza
informaţiile false;
să activeze competenţele
proprii de a comunica cu
semenii.
 Educaţia interculturală
 Începând cu anii 80, ca o consecinţă a mişcărilor
pentru drepturi civile şi a problemelor create de
imigraţie, educaţia multiculturală a devenit parte a
agendei oficiale în multe ţări ale lumii, cu practici care
au variat de la un sistem educaţional la altul.

După aproximativ un deceniu această abordare a avut

un moment de impas practica a arătat existenţa unei
discriminări instituţionalizate care avea nevoie de
acţiune socială în spirit antirasist.

 În acest context numeroase societăţi democratice au

făcut o opţiune ideologică pentru educaţia
interculturală ca o nouă abordare pedagogică a
diferenţelor culturale.
 Educaţia interculturală vizează
pregătirea viitorilor cetăţeni pentru a se
orienta în contextele multiplicării
sistemelor de valori;

structurarea unor identităţi culturale

deschise, astfel încât să se evite riscurile
ce decurg din schimburile inegale dintre
culturi sau, şi mai grav, tendinţele de
atomizare a culturilor.
Educaţia globală
Dezbaterile asupra învăţământului
mondial au operat schimbări conceptuale
precum educaţie globală şi educaţie
globalizată;
Primul termen accentuând asupra unei
viziuni mai pragmatice şi pro-active în
abordarea problematicii mondiale;
cel de-al doilea referindu-se la mijloacele
informatizate folosite în educaţie.
Corelând termenul de educaţie globală cu cel de educaţie inter-
culturală, sau cu conceptul mai vechi de educaţie multietnică,

Constantin Cucoş asociază educaţiei globale accepţiunea de educaţie

pentru înţelegerea interdependenţelor
între naţiuni care are ca scop:

clarificarea atitudinilor faţă de alte

naţiuni;

restructurarea percepţiilor comune faţă

de aceste probleme.
 Principale implicaţii ale globalizării în domeniul educaţiei ar trebui să
includă resurse intelectuale și inovatoare în şcolarizare, predare şi învăţare:

învăţarea după pagini web şi internet;

programe internaţionale de vizite sau
schimb internaţional;
parteneriate internaţionale în predare şi
învăţare la nivel de grup, clasă sau
individual;
interacţiuni prin intermediul video-
conferinţelor între ţări, comunităţi,
instituţii şi indivizi;
un nou conţinut curricular pe probleme
tehnologice, economice, sociale, politice,
culturale şi de învăţare globalizată.
Mulțumesc!