Sunteți pe pagina 1din 12

ACTUL UNIC EUROPEAN

Prof. Coord. Borma Afrodita


Elev/ă: Dume Rahela- Petruța
CUPRINS
Introducere.
I. Nașterea Actului Unic European..
I.1. Principalele etape care au condus la semnarea Actului Unic European.
I.2.Obiectivele Actului Unic European.

II. Structura Actului Unic European.

III. Schimbări instituționale.

Concluzii

Bibliografie.
INTRODUCERE

Actul Unic European (A.U.E.) a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986, de nouă ţări (Franţa, Germania,
Belgia, Olanda, Spania, Irlanda, Anglia, Luxemburg şi Portugalia) iar la Haga la 28 februarie 1986 de către
celelalte trei state (Italia, Grecia şi Danemarca care au organizat un referendum în acest scop).
A.U.E. marchează o nouă etapă în procesul de realizare a pieţei interioare comunitare şi a relansat acţiunea
comunitară, constituind un moment foarte important al istoriei U.E.

El evidenţiază politica statelor membre de a pune capăt stagnării construcţiei comunitare, conciliind cele două
curente care s-au evidenţiat în procesul construcţiei europene – cooperare interstatică şi acţiunea supranaţională
care va prefigura U.E. Denumirea de “Act Unic European” a fost adoptată deoarece aceste reforme au afectat atât
tratatele de bază constitutive, cât şi pe cele ulterioare şi a fost întocmit un text convenţional unic. Din cauza
întarzierii irlandeze în procesul ratificării, Actul Unic nu a putut intra în vigoare decât pe 1 iulie 1987 deşi a fost
semnat pe 17 februarie 1986.
Etienne Davignon

Dar până la semnarea Actului Unic European au avut loc mai multe acţiuni în această direcţie, printre care cele
mai importante au fost :

Raportul Davignon, adoptat în 1970 de către miniştrii de externe la Luxemburg, care prevedea cooperarea
politică a celor şase state în scopul informării şi consultării regulate cu privire la cele mai importante probleme
internaţionale.
Consiliul European de la Haga din decembrie 1976 a stabilit ca obiectiv al cooperării elaborarea unei politici
externe comune, subliniind că aceasta era limitată la sectoarele în care statele membre erau de acord să-şi exercite
suveranitatea de o manieră convergentă.
 
I.Naşterea Actului Unic European
Actul Unic European a fost negociat in cadrul Conferinței Interguvernamentale
desfașurată in perioada 9 septembrie 1985 – 17 februarie 1986.
Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg, la 17 februarie 1986 de 9 țări din cele 12
membre și la 28 februarie 1986, de celelalte 3: Italia, Danemarca și Grecia , fiind primul mare
amendament al Tratatului stabilind Comunitatea Economică Europeană (CEE). Actul unic
european a intrat in vigoare la 1 iulie 1987.
I.1. Principalele etape care au condus la semnarea Actul Unic European (AUE)
Principalele etape care au condus la semnarea Actul Unic European (AUE) sunt:
 Declaraţia solemnă de la Stuttgart din 19 iunie 1983
 Proiectul de tratat privind instituirea Uniunii Europene

 Consiliul European de la Fontainebleau din 25 şi 26 iunie 1984

 Foaia Albă asupra Pieţii Interne din 1985

 Consiliul European de la Milano


I.2. OBIECTIVELE ACTULUI UNIC EUROPEAN

Principalul obiectiv al Actului Unic European era sa aducă un nou elan in procesul
construcţiei Europene pentru a completa Piaţa Internă. Oricum, acest scop era greu de atins pe
fundamentul tratatelor existente , mai ales pentru decizia luată la Consiliu, care a
impus unanimitate pentru armonizarea legislaţiei.

De aceea Conferinţa Inter –Guvernamentală care a atins punctul culminant in Actul Unic
European a avut un mandat dublu. Era necesar de a concluziona, pe de o parte, un
Tratat relaţionat cu o Politică Externă şi Securitatea Comunitară şi, pe de altă parte, un act
amendand Tratatul CEE, mai ales la nivelul de;

- procedura de luare a deciziei in cadrul Consiliului;


- puterile Comiisei;
- puterile Parlamentului European;

- extensia responsabilităţilor Comunităţilor;


- conservarea, protejarea şi imbunătăţirea calităţii vieţii;
- protejarea sănătăţii colectivităţilor umane; - să se asigure o utilizare raţională a resurselor
naturale;
- promovarea măsurilor la nivel internaţional pentru a trata problemele mediului la nivel
regional sau mondial;
II.STRUCTURA ACTULUI UNIC EUROPEAN.

• Actul Unic European constă dintr-un preambul și 4 titluri și include o serie de


declarații adoptate de conferință.
• Preambulul precizează obiectivele fundamentale ale tratatului și exprimă hotărârea
semnatarilor de a-și transforma relațiile în ansamblu în vederea creării unei Uniuni
Europene. Preambulul stabilește, de asemenea, caracterul unic al actului, care
reunește regulile comune în ceea ce privește cooperarea în domeniul politicii
externe și al Comunităților Europene.

• În sfârșit, se concentrează asupra celor două obiective ale revizuirii tratatelor, și
anume „îmbunătățirea situației economice și sociale prin extinderea politicilor
comune și urmărirea de noi obiective” și „asigurarea unei funcționări mai bune a
Comunităților”.
• Titlul I conține reguli comune cooperării politice și Comunității Europene.
• Titlul II este consacrat modificărilor tratatelor de instituire a Comunităților
Europene.
• Titlul III se referă la cooperarea europeană în domeniul politicii externe.
• Titlul IV se referă la regulile generale și finale.
III.Schimbări instituționale.

Pentru a permite crearea pieței unice până în


1993, AUE a introdus un număr sporit de
cazuri în care Consiliul putea lua decizii cu o
majoritate calificată și nu în unanimitate. Acest
lucru a simplificat luarea deciziilor și a
însemnat că frecventele întârzieri inerente
căutării unui acord unanim între cele 12 țări
membre de atunci puteau fi evitate.
Unanimitatea nu ar mai fi necesară pentru AUE a înființat Consiliul
legile destinate înființării pieței unice, cu European, care a oficializat
excepția măsurilor privind impozitarea, libera conferințele sau summiturile
circulație a persoanelor și drepturile și șefilor de stat sau de guvern,
interesele lucrătorilor salariați. deși competențele acestui
organism nu au fost
precizate decât mai târziu in
articolul 15 din Tratatul
privind Uniunea
Europeană(TUE).
Actul Unic European intrat în vigoare la 1 iulie 1987 a reuşit să revitalizeze acest proces al
realizării Pieţei unice până la data de 31 decembrie 1992 . Acesta prevedea un program
ambiţios în acest sens având ca obiective: mişcarea liberă a bunurilor, a serviciilor, a
capitalurilor şi a persoanelor pe tot cuprinsul Comunităţilor.

Pentru a realiza aceste obiective indrăzneţe, trebuia într-o primă fază să se ia măsuri serioase în sensul
uşurării procedurilor. Astfel, cu prilejul Actului Unic s-a schimbat modul în care deciziile erau luate de
către Consiliul de Miniştri. Înainte însă, majoritatea hotărârilor erau supuse deciziei unanime a Consiliului ,
lucru care cumulat cu faptul că miniştrii dintr-o ţară sau alta luau o atitudine protecţionistă şi votau
împotriva legislaţiei absolut necesară realizării depline a pieţei unice a dus la un progres destul de lent în
acest sens.
BIBLIOGRAFIE
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=LEGISSUM:xy0027

https://www.caleaeuropeana.ro/semnarea-actului-unic-european/

https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/single-european-act

https://www.civitas.org.uk/content/files/TR.2.SEA_.pdf
VĂ MulȚumesc pentru atenȚie!

S-ar putea să vă placă și