CUPRINS

1. Cavitatea bucală - compartimente, limite și structură.

2. Limba - conformaţia externă şi structura.
3. Dinţii - structura şi funcţiile. Deosebirile dintre dinţii permanenţi şi cei deciduali.
Ocluziunea dentară.
4. Formele dinţilor şi caracteristica lor. Erupţia dinţilor.
5. Glandele salivare - clasificare, structură şi funcţii.
6. Digestia în cavitatea bucală. Mecanismul secreţiei salivare.
7. Faringele - topografie şi structură. Cavitatea faringelui. Deglutiţia.
8. Esofagul – topografia, structura peretelui și funcția.
9. Stomacul - topografia, conformaţia externă şi structura peretelui.
10. Digestia gastrică. Secreţia sucului gastric. Mecanismul declanşării secreţiei gastrice.
11. Voma şi mecanismul de declanşare al vomei.
12. Intestinul subţire - topografie, părţi componente şi structura peretelui intestinului
subţire.
13. Ficatul - topografie şi limite, conformaţia externă a ficatului.
14. Structura macro- şi microscopică a ficatului şi funcţiile ficatului.
15. Vezica biliară - topografia şi structura vezicii biliare.
16. Formarea bilei şi importanţa ei în digestie.
17. Pancreasul - topografie, conformaţie externă şi structură.
18. Compoziţia şi secreţia sucului pancreatic.
19. Digestia în intestinul subţire.
20. Intestinul gros - părţi componente, topografie şi caracteristica lor.
21. Digestia în intestinul gros. Absorbţia.
22. Metabolismul energetic. Metabolismul bazal şi determinarea lui.
23. Metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor.
24. Metabolismul hidro - salin.
25. Raţia alimentară.
26. Termoreglarea. Noţiuni de termogeneză şi termoliză.
27. Vitaminele - clasificarea, caracteristica şi rolul lor funcţional. Noţiuni de
hipo- şi avitaminoze.
28. Vitaminele liposolubile - caracteristica şi rolul funcţional.
29. Vitaminele hidrosolubile - caracteristica şi rolul funcţional.
30. Rinichii - topografie, conformaţie externă şi structură.
31. Unitatea morfofuncţională a rinichiului şi rolul acestuia. Mecanismul
formării urinei primare şi secundare.
32. Mecanismul uropoezei. Urina şi proprietăţile ei.
33. Particularităţile morfofuncţionale ale testiculului. Spermatogeneza.
34. Canalul deferent, vezicula seminală, prostata şi glanda bulbouretrală - topografie,
structură şi funcţii.
35. Particularităţile morfofuncţionale ale penisului.
36. Particularităţile morfofuncţionale ale uretrei masculine.
37. Particularităţile morfofuncţionale ale ovarelor. Dezvoltarea şi maturarea
38. foliculilor ovarieni.
39. Etapele de vârstă ale femeii şi caracteristica lor.
40. Particularităţile morfofuncţionale ale salpingelui.
41. Particularităţile morfofuncţionale ale uterului.
42. Ciclul menstrual sau uterin şi stadiile lui.
43. Particularităţile morfofuncţionale ale vaginului.
44. Vulva - componente şi caracteristică.
45. Particularităţile morfofuncţionale ale uretrei feminine.
46. Glandele endocrine - particularităţi de structură şi funcţii. Noţiuni despre
hormoni şi rolul lor în reglarea activităţii organismului.
47. Glanda tiroidă - topografie, structură şi funcţii. Manifestările stării organismului în hipo - şi
hiperfuncţia glandei tiroide.
48. Glandele paratiroide - topografie, structură şi funcţii. Manifestările stării organismului în hipo - şi
hiperfuncţia glandelor paratiroide.
49. Partea endocrină a pancreasului - caracteristică şi rol funcţional. Manifestările apărute în
organism în dereglarea funcţiei endocrine a pancreasului.
50. Glanda suprarenală - topografie, structură şi funcţii. Manifestările stării organismului în hipo - şi
hiperfuncţia glandei suprarenale.
51. Partea endocrină a glandelor sexuale - caracteristică şi rol funcţional. Manifestările apărute în
organism în dereglarea funcţiei endocrine a glandelor sexuale.
52. Hipofiza - topografie, structură şi funcţii. Manifestările stării organismului în hipo - şi
hiperfuncţia hipofizei.
53. Sângele - mediul intern al organismului. Compoziţia şi proprietăţile sângelui.
54. Caracteristica elementelor figurate ale sângelui şi a plasmei sangvine.
55. Grupele sangvine şi caracteristica lor. Rezus factorul. Hemotransfuzia.
56. Cordul - conformaţia externă, camerele cordului şi structura peretelui cordului.
57. Topografia cordului. Sistemul conductil al cordului şi importanţa lui aplicativă.
58. Aparatul valvular al cordului şi importanţa lui aplicativă. Auscultaţia cordului.
59. Ciclul cardiac şi fazele lui.
60. Proprietăţile fiziologice de bază ale miocardului.
61. Electrocardiografia ca metodă de cercetare a dinamicii excitaţiei în inimă
62. Modificările ritmului activităţii cardiace.
63. Presiunea arterială a sângelui. Metoda de determinare şi indicii normali ai acesteia.
64. Pulsul arterial. Locurile de palpare a pulsului şi indicii normali ai acestuia.
65. Circulaţia sangvină mică - caracteristica şi rolul funcţional.
66. Circulaţia sangvină mare - caracteristica şi rolul funcţional.
67. Aorta - porţiunea ascendentă şi arcul aortei - ramuri şi zone de vascularizaţie.
68. Aorta descendentă - porţiuni. Aorta toracică - ramuri şi zone de vascularizaţie.
69. Aorta abdominală - ramuri şi zone de vascularizaţie.
70. Artera iliacă comună, externă şi internă - ramuri şi zone de vascularizaţie.
71. Sistemul venei cave superioare.
72. Sistemul venei porte şi al venei cave inferioare.
73. Sistemul limfatic - caracteristică generală şi rol funcţional.
74. Splina - topografie, structură şi funcţii.
75. Sistemul imun - caracteristica generală. Imunitatea.
76. Sistemul nervos - generalităţi, clasificare şi caracteristica generală. Reflexul - forma
principală a activităţii nervoase. Schema arcului reflex şi componentele lui.
77. Măduva spinării - topografie, conformaţie externă şi structură.
78. Fiziologia măduvei spinării.
79. Encefalul - date generale, părţi componente şi segmentele encefalului.
80. Bulbul rahidian - structură şi funcţii.
81. Metencefalul - componente, structură şi funcţii. Ventriculul IV şi rolul funcţional
82. Mezencefalul - componente, structură şi funcţii. Apeductul creierului.
83. Diencefalul - componente, structură şi funcţii. Ventriculul III şi rolul funcţional.
84. Telencefalul - generalităţi, lobii şi feţele emisferelor cerebrale. Ventriculii laterali şi
rolul funcţional.
85. Localizarea funcţiilor în scoarţa emisferelor cerebrale.
86. Sistemul nervos periferic. Nervii spinali. Plexul cervical - ramuri şi zone de inervaţie.
87. Plexul brahial - ramuri şi zone de inervaţie. Nervii intercostali.
88. Plexul lombar şi sacral - ramuri şi zone de inervaţie.
89. Perechile de nervi cranieni III, IV, VI, XI şi XII - structură şi funcţii.
90. Perechile de nervi cranieni I, II şi VIII - structură şi funcţii.
91. Perechile de nervi cranieni V, VII, IX şi X - structură şi funcţii.
92. Particularităţile morfofuncţionale ale porţiunii simpatice a sistemului nervos vegetativ.
93. Particularităţile morfofuncţionale ale porţiunii parasimpatice a sistemului nervos
vegetativ.
94. Particularităţile morfofuncţionale ale pielii şi derivatelor ei.
95. Particularităţile morfofuncţionale ale analizatorilor gustativ şi olfactiv.
96. Particularităţile morfofuncţionale ale analizatorului optic.
97. Tunicile globului ocular - particularităţi morfofuncţionale.
98. Particularităţile morfofuncţionale ale analizatorului vestibulo-cohlear.
99. Urechea externă, medie şi internă - particularităţi morfofuncţionale.
1. Cavitatea bucală - compartimente, limite și structură.

Cavitatea bucală reprezintă porțiunea incipientă a tubului digestiv și este situată în

partea inferioară a craniului facial. Ea este împărțită prin arcadele alveolodentare în
două compartimente:
•Vestibulul bucal
•Cavitatea bucală propriu--zisă.
Aceste compartimente comunică prin fanta dintre dinții superiori și cei inferiori.
Accesul în vestibulul cavității bucale, se numește
orificiul bucal. Cavitatea bucală este constituită din 6 pereți:
- un perete anterior, format din buze;
- doi pereți laterali, formați de obraji;
- un perete inferior, numit planşeul diafragmului bucal
- un perete superior, reprezentat prin bolta palatină;
- un perete posterior, care este un orificiu numit vestibulul faringian.
Buzele - buza superioară și cea inferioară reprezintă niște cute musculo - cutanate. Ele
au un mare rol estetic, în definirea fizionomiei și participă la mimică.
Straturile buzelor:
-pielea
-stratul muscular ( reprezentat de muşchiul orbicular al gurii)
- mucoasa (acoperă buzele pe fața lor internă) Mucoasa buzelor conține numeroase
glande salivare mici.
Obrajii- (drept și stâng) conțin în profunzimea sa mușchiul buccinator. Pe fața externă obrazul
este acoperit de piele, iar pe cea internă de mucoasă.
Bolta palatină - este formată din două porțiuni: palatul dur și palatul moale.
Palatul dur -ocupă 2/3 anterioare și este reprezentat de apofizele palatine ale maxilei și lamele
orizontale ale oaselor palatine.
Palatul moale - ocupă 1/3 posterioară a bolții palatine și este constituit din țesut fibros și
mușchi. Porțiunea posterioară atârnă liber formând vălul palatin, care la rândul său, are la
mijloc o excrescență numită uvula.
De la marginile laterale ale vălului palatin pornesc două arcuri: arcul palatoglos și arcul
palatofaringian. Între aceste arcuri se află fosa tonsilară ocupată de amigdala palatină.
Diafragmul ( planșeul bucal)- format de mușchii din porțiunea superioară a gâtului. Pe acest
perete este situată limba. Între limbă și planșeu se află regiunea sublinguală, în care se deschid
ducturile glandelor submandibulare și sublinguale.
Vestibulul faringian reprezintă un orificiu, prin care cavitatea bucală comunică cu faringele și
care superior este delimitat de palatul moale, lateral - de arcurile palatine, inferior - de rădăcina
limbii.
 2. Limba - conformaţia externă şi structura
Limba -organ muscular, foarte mobil, situat pe peretele inferior al cavității bucale.
Are multiple funcții:
-participă la masticație și deglutiție
-articulează vorbirea și poartă pe suprafața lui organul gustativ.
Conformația externă a limbii Limba este constituită din corp, apex și rădăcină. Are două fețe:
superioară și inferioară, și două margini laterale. Pe fața dorsală a limbii se află șanțul terminal
(în formă de V), care servește ca limită între corp și rădăcină.
Structura limbii
Tunica mucoasă învelește mușchii limbii și este de o culoare roz pală. Pe fața dorsală
și pe margini mucoasa are un aspect catifelat din cauza papilelor linguale.
Tipuri de papile:
-Valate
-Fungiforme
-Foliate
- Filiforme
- Conice
Membrana mucoasă a rădăcinii limbii e lipsită de papile, însă are foliculi limfatici, care
formează amigdala linguală. Mucoasa de pe fața inferioară a limbii formează frenulul
limbii. Mușchii limbii sunt pari. Ei se împart în mușchi proprii (cu inserție în profunzimea
limbii:mușchiul longitudinal superior, longitudinal inferior, transversal și vertical)
și mușchi scheletici ( au originea pe oasele scheletului capului și inserție în profunzimea limbii:
mușchiul genioglos, mușchiul hioglos și cel stiloglos). La contracția acestor mușchi, limba își
modifică forma și poziția.
3. Dinţii - structura şi funcţiile. Deosebirile dintre dinţii permanenţi şi cei deciduali.
Ocluziunea dentară.

Dinții sunt organe dure, albicioși. Se află în alveolele maxilarelor și mandibulei.

Rol principal:
• captarea
• decuparea
•triturarea alimentelor
• rol fonetic
•în articularea sunetelor
•contribuie la definirea fizionomiei

Structura dintelui
Dintele este alcătuit din coroană, col și rădăcină.
Coroana dintelui-cea mai masivă porțiune care proeminează deasupra gingiei.
Rădăcina dintelui- se află în alveola dentară. (1-3 rădăcini la dinte)
Rădăcina dintelui are apex, în care se află un orificiu, din care ies nervii și vase sangvine.
Colul dintelui - îngustare a dintelui între coroană și rădăcină. În interiorul dintelui se află
cavitatea dentară- se află în interiorul dintelui .
4. Formele dinţilor şi caracteristica lor. Erupţia dinţilor.
5. Glandele salivare - clasificare, structură şi funcţii.
6. Digestia în cavitatea bucală. Mecanismul secreţiei salivare.
Mecanismul declanşării secreției salivare
Saliva prezintă un lichid ce conține fermenți (amilază și maltază), săruri minerale,
mucină. Fermenții salivei încep scindarea parțială a glucidelor. Mucina atribuie salivei
viscozitate, participă la formarea bolului alimentar și îl face lunecos, ceea ce ușurează
deglutiția. Alimentele ingerate în cavitatea bucală excită receptorii gustativi, tactili și
termici. Impulsurile nervoase se propagă prin nervii senzitivi spre centrul secreției
salivare din bulbul rahidian. Această cale de propagare a impulsului nervos de la
receptori, spre organul efector reprezintă un reflex. Așa dar, mirosul hranei, vorba
despre bucate, pot declanşa salivarea. La om, datorită dezvoltării vorbirii, glandele
salivare mici funcționează permanent, menținând umiditatea mucoasei.
7. Faringele - topografie şi structură. Cavitatea faringelui. Deglutiţia.
8. Esofagul – topografia, structura peretelui și funcția.
9. Stomacul - topografia, conformaţia externă şi structura peretelui.
10. Digestia gastrică. Secreţia sucului gastric. Mecanismul
declanşării secreţiei gastrice.