Curs 4

Dermatoze alergice
Urticaria. Angioedemul. Eczeme.
Eritemul polimorf
 Definiţie:
Urticaria este o reacţie inflamatorie cutanată
alergică sau non-alergică, caracterizată clinic de
leziuni edematoase monomorfe, fugace,
migratorii şi pruriginoase.

 Etiopatogenie:
– mecanism imunoalergic – mastocite activate prin
legarea IgE eliberează mediatori vasoactivi care
activează receptorii cutanaţi
 H1 prurit, eritem şi edem
 H2 accentuarea pruritului şi edemului
– mecanism non-alergic – reacţie anafilactoidă sau de
intoleranţă cu severitate doză-dependentă
 Urticaria acută:
– idiopatică (> 50% din cazuri)
– alergică:
 medicamente
 alimente

 înţepături de viespi sau albine

 boala serului
– non-alergică – se poate manifesta ca:
 reacţie anafilactoidă (de intoleranţă)
 urticarie indusă de infecţii nespecifice, virale
(EBV, VHB), bacteriene (streptococi,
Campylobacter jejunii)
 Urticaria cronică (evoluţia leziunilor mai mult
de 6 săptămâni), cu următorii factori potenţial
declanşatori:
– medicamente (salicilaţi, AINS, IECA)
– aditivi alimentari
– infecţii virale, bacteriene dentare, sinusale, urinare,
colecistice, infestaţii cu protozoare, helminţi
– inhalanţii: polenuri, spori de mucegai, praf de casă,
fum de ţigară
– bolile de sistem: boli autoimune ale ţesutului
conjunctiv, tiroidite autoimune, limfoame
– ciclul menstrual şi sarcina
– implanturile: materiale metalice de osteosinteză,
proteze dentare metalice, amalgamuri dentare
– factori psihici: depresia, anxietatea
 Manifestări clinice:
 urticaria poate fi însoţită de angioedem:
tumefiere palidă sau cu tentă roz a feţei
(pleoape, buze), pe pavilioanele urechilor,
regiunea cervicală, extremitatea
membrelor, aria genitală sau la nivelul
mucoaselor (tumefiere a mucoasei orale,
limbii, faringelui, laringelui) + senzaţie de
tensiune, vărsături, dureri abdominale,
diaree, artralgii, vertij, sincope.
Forme clinice particulare de urticarie:
 Urticaria vasculitis
 Urticaria fizică şi colinergică
 Abordare terapeutică
– evitarea/înlăturarea factorilor cauzali
cunoscuţi
– tratament patogenic:
 antihistaminice
 stabilizatori ai mastocitelor (calcium-blocante)

 corticoizi sistemici în cure scurte şi doze medii

 steroizi anabolizanţi

– cazurile severe: ciclosporină, plasmafereză,

IgG i.v.
– tratamentul angioedemului: Adrenalină
i.v., i.m. sau inhalator
Eczema

Definiţie
 Eczema este o reacţie inflamatorie a
pielii declanşată de factori exogeni,
endogeni sau asociaţi şi caracterizată clinic
printr-o pleiadă de leziuni succesive (eritem,
edem, vezicule, eroziuni exudative, cruste)
iar histologic printr-un proces de spongioză
epidermică şi un infiltrat limfo-histocitar
perivascular superficial.
 Din punct de vedere etiopatogenic eczemele pot
fi clasificate în:
– eczeme exogene
– eczeme endogene
– eczeme mixte.

 Din punct de vedere evolutiv eczemele se pot

clasifica în:
– Eczema acută
– Eczema subacută
– Eczema cronică
Mecanisme patogene:
– dermitele de contact (iritative şi alergice-
reacţii de sensibilizare de tip întârziat
(imunitatea mediată celular) şi reacţiile imune
tipI.
– Factori patogenici neimunologici sunt multipli:
 tulburări digestive (hipo-, anaclohidrii, diskinezii
colecistice, disbacterioze intestinale), malabsorbţia;
 alterarea calităţilor de barieră protectoare ale
pielii;
 profilul psihologic anxios, depresiv, hiperreactiv.
Eczemele exogene
 Eczema microbiană şi micotică
 Dermatita de contact

Eczemele endogene şi mixte

 Eczema numulară
 Eczema mâinii
 Eczema gravitaţională
 Eczema asteatotică
 Eczema seboreică
 Eczematidele
 Dermatita atopică
 Lichen simplex
Eczemele exogene

Eczema microbiană şi micotică

(dermatita infecţioasă)
Tablou clinic
 Eczema microbiană

 Eczema micotică
Tratament
 Este adaptat formei clinice evolutive şi severităţii
bolii. Include:
– tratamentul etiologic local şi sistemic
– tratamentul antialergic
– corectarea factorilor de teren favorizanţi.
 Tratamentul local este diferit în funcţie de alura
evolutivă a eczemei:
– în faza acută, cu leziuni exudative – comprese cu
antiseptice (permanganat de potasiu, acid boric 30g
‰)
– formele subacute, cele uscate – creme si unguente cu
antibiotice/antifungice în asociere cu dermocorticoizi.
Dermatita de contact (dermita eczematiformă
de contact)

Definiţie
 Este o manifestare indusă de contactul pielii cu
diferite substanţe cu potenţial distructiv asupra
barierei epidermice şi/sau sensibilizant.

Manifestări clinice
 Există două tipuri de dermatită de contact:
 Dermatita de contact ortoergică sau iritativă
 Dermatita de contact alergică
Eczeme endogene şi
mixte
Dermatita atopică (DA)
 dermatoză cronică inflamatorie cu manifestări
clinice polimorfe dominate de prurit, expresie a
unor interacţiuni complexe între factori genetici,
imunologici, biochimici, farmacologici, ambientali
 incidenţă în continuă creştere (1 din 5 copii UE)
 debut în copilărie (55% debut la 4 luni - 1 an)
 calitatea vieţii este afectată sever
– mai sever decât psoriazisul cutanat
– egal cu diabetul zaharat
 Etiopatogenie
 predispoziţie genetică

 mecanism imunologic

 Principalele alergene :
– Aeroalergene
– Alergene alimentare
– Alergene de contact
 Manifestări clinice
 Dermatita atopică
infantilă:
Manifestări clinice
 Dermatita atopică juvenilă:
Manifestări clinice
 Dermatita atopică a
adultului:
Alte manifestări de atopie
 Xeroza cutanată
 Hiperkeratoza foliculară
 Pigmentaţie periorbitară
 Hiperliniaritate palmară
 Dermografism alb
 Pliu suplimentar al pleoapei inferioare (semnul
Dennie-Morgan)
 Manifestări oculare (keratoconjunctivită,
keratoconus, cataractă subcapsulară)
Forme particulare de
dermatită atopică
 Pulpita fisurară +/- onicodistrofii
 Dermatoza juvenilă plantară (eczemă a
antepiciorului la copii între 3 şi 14 ani)
 Prurigo cu leziuni papuloase mici pe
feţele de extensie ale membrelor
 Cheilitis sicca (eritem, fisuri,
descuamaţie a semimucoasei buzelor)
Criterii de diagnostic
Criteriul major: prurit
Criterii minore:
 Istoric de leziuni la plicile mari, perimaleolar,
laterocervical
 Istoric personal de astm bronşic sau febră de fân

 Istoric de xerodermie în ultimul an

 Dermatită flerurală vizibilă sau, la copiii sub 4

ani, eczemă a obrajilor şi frunţii
 Debut înaintea vârstei de 2 ani
 Tratament
 Profilaxie – regim igieno-dietetic, climatoterapie,
consiliere privind profesia
 Tratament
– General:
 antihistaminice anti H1 nesedative, corticoterapie sistemica
(cure scurte la pacienţi cu leziuni exudative extinse),
 Ciclosporina (cazurile severe),
 imunomodulatoare cu factori timici (timostimulina şi
timopentina)
– Local:
 Combaterea xerozei cutanate prin emoliente
 Combaterea inflamaţiei şi pruritului prin pansamente umede,
corticosteroizi topici (Elocom administrat o singura
data/zi), sau inhibitori selectivi ai citokinelor inflamatorii
Eritemul polimorf

Definiţie
 Eritemul polimorf este o condiţie cu
determinism plurietiologic caracterizată
printr-o erupţie acută, autolimitată de
leziuni eritemato-papulo-veziculo-buloase
cu aspect sugestiv „în ţintă”, cu interesare
cutanată şi/sau mucoasă şi evoluţie
recidivantă.
Etiopatogenie
 Factorii etiologici demonstraţi ca
responsabili de apariţia bolii sunt diverşi:
 infecţii bacteriene şi virale;
 infecţii fungice profunde şi cu micoplasme;

 medicamente;

 neoplazii (limfoame, carcinoame);

 boli autoimune (lupus eritematos), sarcoidoza;

 disfuncţii hormonale (în sarcină, premenstrual)

 predispoziţie genetică + mecanism imunoalergic

tip III sau tip IV
 Manifestări clinice
eritem polimorf eritemato-papulos:
eritem polimorf veziculo-bulos:
 sindromul Stevens-Johnson, formă buloasă
severă, cu evoluţie şi prognostic severe şi, de
aceea, considerat ca eritem polimorf major (spre
deosebire de formele clinice precedente, de
eritem polimorf minor).
 mai frecvent la sexul masculin
 debutează după un prodrom scurt (febril, cu
angină eritematoasă, artralgii) sau brusc cu
alterarea stării generale, febră ridicată (39-400C)
şi erupţie eritemato-buloasă cutanată cu
tendinţă la generalizare, interesând şi trunchiul,
precum şi manifestări la nivelul mucoaselor care
domină tabloul clinic
 pe membranele mucoase orale (interesate
în 100% din cazuri) apar leziuni buloase şi
erozive: pe semimucoasa buzelor (aspect
fisurat cu cruste hematice), mucoasa
jugală, linguală, pilierii anteriori, faringe
(eroziuni roşii de aspect difteroid acoperite
de depozite alb-cenuşii – false membrane);
semnele funcţionale – importante
(hipersalivaţie, dureri importante la
masticaţie, vorbit, deglutiţie);
 pe mucoasa oculară (afectată în 90% cazuri),
leziunile buloase determină keratită, ulcer
cornean, irită, uveită care în evoluţie pot lăsa
sechele (sinechii, opacităţi corneene, cecitate);
 la nivelul mucoasei genitale leziunile eroziv-
buloase întreţin la sexul feminin o vulvovaginită
purulentă şi pot determina o balanită erozivă şi
fimoză la sexul masculin;
 la nivelul mucoasei ano-rectale, leziunile erozive
postbuloase determină tenesme
Alte manifestări patologice ale sindromului
Stevens-Johnson:
– afectarea renală cu hematurie sau insuficienţă renală
acută consecutivă unei necroze tubulare;
– manifestări respiratorii: tuse seacă iniţial şi apoi cu
expectoraţie mucopurulentă şi sanguinolentă; tabloul
clinic îmbracă aspectul unei pneumopatii interstiţiale
sau al unei bronhopneumonii;
– manifestări la nivelul SNC: meningism, hemoragii
cerebrale în focar cu hemiplegii sau sindroame
meningoencefalice (în 10% din cazuri).
 Evoluţia eritemului polimorf major este
spre vindecare spontană în 3-6 săptămâni.
Riscul letal este de 5-15% prin
complicaţiile infecţioase, afectarea renală
şi a SNC, dezechilibrul hidro-electrolitic.
 Recurenţele sunt mai frecvente în formele
clinice papuloase şi veziculo-buloase,
cauza cea mai frecventă fiind herpesul
simplu recurent.
Diagnostic diferenţial
 Leziunile membranelor mucoase trebuie
distinse de:
– pemfigus vulgar;
– pemfigoidul cicatricial al mucoaselor;
– lichenul plan eroziv;
– boala Behçet;
– gingivostomatita herpetică.
Tratament
 forme clinice minore:
– tratament antialergic nespecific (antihistaminic, preparate de
calciu şi vitamina C)
– eventual antibioterapie pentru prevenirea suprainfecţiilor
bacteriene.
 sindromul Stevens-Johnson precum şi formele severe
veziculo-buloase necesită:
– corticoterapie sistemică,
– antibioterapie,
– eventual reechilibrare hidroelectrolitică
– tratament topic antiseptic (coloranţi), epitelizante.
 Leziunile orale impun gargară cu antiseptice (soluţie
clorhexidină), apă oxigenată 1:4 pentru îndepărtarea
detritusurilor epiteliale, coloranţi şi corticosteroizi în
orabase.
 În eritemul polimorf recurent postherpetic se poate
administra aciclovirul
1. Etapele clinice de evoluţie a eczemei
2. Definiţia urticariei
3. Definiţia angioedemului
4. Tratamentul dermatozelor alergice
5. Sindromul Stevens-Johnson –
manifestări clinice