Anatomia aparatului dento-

maxilar
Realizat:Sîrbu Ion
Gr.308
Verificat:Pădureț Galina
 Aparatul dento-maxilar reprezintă un ansamblu de țesuturi și
organe, diferite din punct de vedere anatomic, dar care sunt
armonizate morfologic în scopul îndeplinirii funcțiilor de masticație,
deglutiție, fonație și fizionomie.
Elementele constitutive ale aparatului dento-
maxilar

 oasele maxilare;
 articulațiile temporo-mandibulare: stângă și dreaptă;
 musculatura aparatului dento-maxilar, din care fac parte mușchii mobilizatori ai
mandibulei, mușchii oro-faciali și musculatura limbii;
 dinții;
 glandele salivare, care se clasifică în glande majore și glande salivare minore;
 mucoasa cavității bucale.
Oasele maxilare

Oasele maxilare sunt reprezentate de maxilar, amplasat superior, și de mandibula,

situată inferior.
 Maxilarul este un os fix, situat în centrul masivului facial, participând la
formarea a două etaje ale feței: etajul mijlociu și etajul inferior. 
 Mandibula sau maxilarul inferior este un os nepereche, amplasat pe linia
mediană și este singurul os mobil al viscerocraniului.
Articulația temporo-mandibulară

Articulația temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu. Din punct de

vedere anatomic, componentele fiecărei articulații temporo-mandibulare sunt:
 osul temporal,
 condilul mandibular,
 meniscul articular (plasat între cele două componente osoase)
 capsula articulară.
Musculatura aparatului dento-maxilar

 Musculatura masticatorie
 Mușchiul maseter
 Mușchiul temporal
 Mușchiul pterigoidian extern
 Mușchiul pterigoidian intern
 Musculatura mimicii
 Musculatura limbii
 Mușchii masticatori sunt responsabili de închiderea și deschiderea gurii, de
mișcările de protruzie/ retruzie ale mandibulei, precum și de mișcările de
lateralitate ale acesteia, permițând în acest fel desfășurarea funcțiilor de
masticație, deglutiție și fonație. Toți acești mușchi primesc inervație de la nervul
maxilar inferior, ramură a trigemenului.
Mușchiul maseter
 origine : marginea inferioară a arcadei zigomatice
 inserții : pe mandibulă în jumătatea inferioară și laterală a ramurii verticale și pe unghiul mandibular.
 acțiune: ridicarea mandibulei
 inervație : nervul trigemen, ramura inferioară (nervul maxilar inferior)
 caracteristici : mușchi pereche, puternic, de formă rectangulară, situat anterior de glanda parotidă; este
mușchiul masticator plasat cel mai superficial.
Mușchiul temporal
 origine : fosa temporală
 inserții : apofiza coronoidă și marginea anterioară a ramurii ascendente mandibulare
 acțiune: ridicarea mandibulei( prin contracția întregului mușchi) și retruzie
 inervație : nervul trigemen, ramura inferioară
 caracteristici : mușchi pereche, aplatizat și lărgit în evantai, format din fibre cu dispoziție verticală.
Mușchiul pterigoidian extern
 origine : fața externă a aripii mari a sfenoidului și suprafața externă a lamei laterale
a osului sfenoid
 inserții : foseta antero-internă a condilului mandibular.
 acțiune: inițiază deschiderea gurii, protruzie și respectiv lateralitate
 inervație : nervul trigemen
 caracteristici : mușchi pereche, scurt, de formă triunghiulară, aplatizat și plasat
aproape orizontal; este format din fasciculul superior și cel inferior.
Mușchiul pterigoidian intern
 origine : fosa pterigoidiană și suprafața medială a lamei pterigoidiene laterale a
osului sfenoid.
 inserții : fața internă și inferioară a ramurii ascendente mandibulare.
 acțiune: ridicarea mandibulei
 inervație :nervul trigemen
 caracteristici : mușchi pereche, de formă rectangulară.
Musculatura limbii
Participă la toate funcțiile.este un organ muscular,are 8 perechi de mușchi și o
nepereche.după acțiune ,modifică forma și o mobilizează.modifică forma,reduce
dimensiunea sagitală a limbii.dimensiunea transversală dă limbii o formă de jgheab.
mobilizatori:înapoi și în sus,spre valul palatin,mișcare spre în jos sau sus acțiunea:
poate fi simetrică în fonație,incizie,deglutiție,sau asimetrică în masticație. mușchii
sunt într-un echilibru cu mușchii orofaciali la nivelul de întâlnire a influențelor
orofacialilor cu cei ai limbii. zona neutrală e plasată și se găsește în arcada dentară,
limba nu suportă micșorări ale spațiului vital.
Dinții

 Dinții sunt cele mai dure formațiuni ale

organismului care prezintă 3 componente și
anume rădăcina implantată printr-o gomfoză
(articulație fixă) în alveola dentară, continuată
cu colul în raport cu gingia, iar la exterior coroana
vizibilă și albicioasă.
Glandele salivare

Glandele salivare sunt glande exocrine din cavitatea bucală, care produc salivă.
Saliva este produsul glandelor salivare ce se deschid în cavitatea bucală. Ea joacă un
rol important în lubrifiere, digestie, imunitate, și menținerea generală a homeostaziei
în interiorul corpului uman. În funcţie de volumul lor, glandele salivare au fost
împărţite în două categorii: glande salivare mici și glande salivare mari.
 Există trei perechi de glande
salivare principale și
anume: glandele parotide, glandele
submaxilare și glandele
submandibulare. Pe lângă
acestea, există și un numãr mare de
glande salivare minore, repartizate,
în special, în mucoasa bucală şi
faringiană.
Mucoasa bucală

 Mucoasa orală reprezintă învelișul interior al cavității bucale ce se întinde între

roșul de buză și mucoasa faringelui. Ea joacă un rol important în organism. În
primul rând, protejează structurile anatomice profunde: oase, mușchi, vase
sangvine. Apoi, este implicată în procesul de digestie prin receptorii pentru gust
receptorii pentru senzația termică, producerea de salivă. De asemenea, mucoasa
orală are atât capacitatea de a absorbi substanțe precum medicamente, alcool,
nicotină. dar și de a elimina produși toxici rezultați din metabolismul
organismului sau ajunși aici accidental.