Transplantul de

organe
Prof. Dr. Irinel Popescu
 Transplantul de organe şi tesuturi este rezultatul
unui secol de eforturi şi progres al medicinei.
 În prezent constituie o metodă terapeutică
acceptată, cu rezultate care au convins atât lumea
medicală cât şi opinia publică, reuşind să salveze
vieţi care se îndreptau inevitabil spre deces.
 Apariţia transplantului de organe şi ţesuturi a
schimbat în mod radical faţa medicinei moderne,
volumul de cunoştinţe acumulate în medicină, în
general, provenind din domeniul transplantului,
fiind cu adevărat uriaş.
 Momente majore în dezvoltarea
transplantului mondial :
 1902 - Alexis Carel descrie tehnica
anastomozelor vasculare
 1902 - Ullman cercetări în domeniul
grefei renale
 1905 - Florescu - transplant renal
experimental la câine
 1940 - Peter Medawar pune bazele
imunologiei moderne descriind
fenomenul de rejet
 1954 - Joseph Murray efectuează
primul transplant renal între doi
gemeni univitelini
 1958 - Jean Dausset descoperă
sistemul antigenelor HLA
 1963 - James Hardy efectuează
primul transplant pulmonar
 1963- Thomas Starzl- primul transplant de ficat la om,
fara supravietuirea bolnavului
 1967 - Thomas Starzl efectuează primul transplant cu
supravieţuirea bolnavului
 1968 - Christian Barnard efectuează primul transplant
cardiac
 1968 - stabilirea criteriilor morţii cerebrale (Universitatea
Harvard)
 1980 - este introdusă Ciclosporina
 1981 - Norman Shumway - primul transplant cord-pulmon
 1989 - Christoph Broelsch - transplantul de la donator viu
 Thomas Starzl, probabil cea
mai importanta personalitate
din istoria transplantului
 Prima serie clinica de
transplante renale reusite
 Primul transplant hepatic la
om
 Introducerea Tacrolimusului
 Programe de transplant de
pancreas si intestin subtire
 Teoria microhimerismului
 Xenotransplantul
 Începând cu anul 1980, odată cu introducerea
Ciclosporinei, rezultatele s-au îmbunătăţit
spectaculos. Din 1983, odată cu conferinţa de
consens de la NIH (Bethesda, Maryland),
transplantul de ficat a fost considerat metodă
terapeutică.
 Consecinţe:
 asigurările au acceptat să preia costurile
 listele de aşteptare s-au mărit neîncetat deoarece pe
aceste liste au început să fie incluşi bolnavii înainte de a
ajunge în stadiul final al maladiei
 În momentul de faţă activitatea de transplant la
nivel naţional se desfăşoară în cadrul unor
programe şi este coordonată de un for central (de
regulă o agenţie).
 Şase ţări europene (Austria, Belgia, Germania,
Olanda, Luxemburg şi Slovenia) sunt coordonate
de o singură agenţie care se numeşte
“Eurotransplant”
 În România, potrivit legii 95/2006, activitatea de
transplant este coordonată de către Agentia
Nationala de Transplant
 Momente majore în dezvoltarea
transplantului în România:

 1980 - primul transplant renal de la donator viu -

Prof. Eugen Proca
 1980 - primul transplant renal de la donator
cadavru Prof. Petru Dragan- Timişoara
 1997 - se reiau prelevările de la donator cadavru:
prima în februarie în Clinica Chirurgicală
Fundeni (s-a prelevat numai rinichiul) şi a doua în
iunie la Spitalul Clinic de Urgenţă (s-a prelevat
ficat şi rinichi).
 Iniţial istoria transplantului de organe din
România a balansat între Spitalul Clinic de
Urgenţă Floreasca şi Spitalul Judeţean Târgu
Mureş
 1997-primul transplant de ficat, fara
supravietuirea bolnavului (Prof.dr. Irinel
Popescu)
 1999 (octombrie) - primul transplant de cord - Dr.
Şerban Brădişteanu
 2000 (aprilie) - primul transplant de ficat cu
supravieţuirea bolnavului - Prof. Dr. Irinel
Popescu
 GREFA

DONATOR PRIMITOR

Principii de baza ale transplantarii:

1. Cat mai mare compatibilitate genetica;
2. Tehnica de prelevare si transplantare perfecta;
3. Ingrijire postoperatorie atenta.
 Clasificarea grefelor
 Origine
 Autogrefa: acelasi individ
 Izogrefa: gemeni monozigoti

 Alogrefa: indivizivi din aceeasi specie

 Xenogrefa: indivizi din specii diferite.

 Topografie
 Ortotopic: regiunea anatomica obisnuita
 Heterotopic: alta regiune anatomica.
 Imunologia transplantului
 Grefa – structura non-self
 Raspuns imun non-specific: fagocite, celule
APC
 Raspuns imun specific
 Umoral: limfocite B anticorpi
 Celular
 Limfocite T  citotoxicitate
 Limfocite NK  ADCC
REJET
!
 Toleranta imuna

 Teoria microhimerismului-evidentierea
celulelor dendritice in diverse organe si
tesuturi
 Transplant de maduva osoasa de la donator
 Tipuri de rejet
 Hiperacut – umoral – anticorpi citotoxici cu
efect nociv asupra grefei
 Acut – celular responsiv la tratament
 Acut hiperaccelerat – primitor sensibilizat fara
anticorpi circulanti
 Cronic – mecanism necunoscut (?umoral),
cu deteriorarea si pierderea grefei
 Profilaxia rejetului
 Pretransplant:
 Evaluarea compatibilitatii ABO
 Evaluarea compatibilitatii HLA
 Cross-match test (evalarea anticorpilor preformati)
 Intra – si posttransplant:
 Imunosupresia
 Ciclosporina
 Tacrolimus
 Micofenolat (mofetil, sodic)
 Corticosteroizi
 Anticorpii monoclonali
 Globulinele antilimfocitare/timocitare
 Sirolimus
 Ciclofosfamida, azatioprina
Schema clasica de imunosupresie
 Inhibitori de calcineurina
 Tacrolimus
 Ciclosporina

 Antimetabolit
 Micofenolat
 Azatioprina

 Corticosteroizi
Tratamentul rejetului
Tip rejet Tratament

hiperacut Plasmafereza
Ciclofosfamida
Prostaglandina E
Retransplantare
acut Corticoterapie
Ac monoclonali
Ser antilimfocitar
Retransplantare
cronic Retransplantare
 Tipuri de donatori
 Viu – rinichi, ficat, pancreas, intestin
 Inrudit – living-related
 Neinrudit – living-unrelated
 ‘Cadavru’ – decedat sau in moarte cerebrala
 cu activitate cardiaca
 Criteriile de moarte cerebrala
 Examen clinic:
 coma profunda, flasca, areactiva
 absenta reflexelor de trunchi cerebral
 absenta ventilatiei spontane
 lipsa activitatii cerebrale pe EEG
 fara activitate cardiaca – categorie rar folosita
 Prezervarea organelor
 Prezervarea: solutii de prezervare reci (1-
4ºC)
 Furnizoare de substante energetice
 Antagonizeaza efectele nocive ale racirii

 Compozitia solutiei ~ mediu intracelular,

izoosmotica si izo-pH
 Tipuri de solutii de prezervare
 Wisconsin, Collins, Custodiol, Celsior s.a.
 Timpul de prezervare

 Ficat  12 ore
 Rinichi  24 ore
 Pancreas  17 ore
 Cord  4 ore
 Plaman  6-8 ore
 Transplantul renal
 Indicatii – afectiuni renale in stadiu
terminal ‘end-stage’ – insuficienta renala
cronica
 Glomerulonefrite
 Pionefrite

 Maladii ereditare

 Afectiuni metabolice

 Boli sistemice
 Transplant renal - tehnica
 Anastomoze:
 A renala cu a iliaca
externa/interna a
primitorului
 V renala cu v iliaca
externa a primitorului
 Ureter implantat in
vezica urinara a
primitorului
 Indicatii
Transplant hepatic
 Insuficienta hepatica acuta
 Hepatite virale
 Boala Wilson
 Boli hepatice in stadiu terminal
 Ciroze
 Colangita sclerogena primitiva
 Hepatita autoimuna
 Afectiuni metabolice
 Cancerul hepatic
 Hepatocarcinomul pe ciroza – criteriile Milano
 Metastazele din tumori neuroendocrine (carcinoidul)
 Tehnici de Tx hepatic
 cu ficat intreg
de la donator in
 cu ficat redus moarte cerebrala
 cu ficat impartit
 de la donator viu
 domino
 auxiliar
 Tx hepatic
 Fazele transplantarii
 Recoltare
 Transportarea grefei - prezervarea

 Back-table

 Explantarea (hepatectomia totala)

 Grefare (transplantarea propriu-zisa)

Tx cu ficat intreg

 Anastomoza cavo-cava
 Anastomoza portala
 Anastomoza arteriala
 Anastomoza biliara
Tx cu ficat impartit
Cele două grefe pot fi
utilizate pentru:
• un adult si un copil
• doi adulţi
IMPĂRŢIREA PE “BACK-TABLE”
 Tx cu ficat redus
Pentru
cresterea
pool-ului
pediatric
Dezavantaj –
sacrificarea
unui lob
hepatic
Tx cu ficat de la donator viu
La copil:
Segmentele hepatice II, III (mai frecvent)
Hemificatul stâng (segmentele II, III, IV)

Segmentele hepatice
prelevate de la donatorul in
viaţă

Segmentele
hepatice
transplantate
 Tx cu ficat de la donator viu

La adult:
Hemificatul drept
(segmente 5-8)
 Tx hepatic “domino”

 transplantarea ficatului de la un donator

marginal cu boală metabolică ereditară
(care beneficiază de un alt transplant
hepatic) unui primitor marginal (ex: ciroz ă
şi CHC)
•Polineuropatie amiloidotică familială
•Oxalurie familială
•Hipercolesterolemie familială
 split

split Copil cu
Pacient cu glicogenoza
hipercolesterolemie
familiala

Pacient cu
ciroza si CHC

domino
Ficatul unei paciente cu hipercolesterolemie familială ereditară a
fost transplantat unei bolnave cu ciroză şi carcinom hepatocelular
 Transplant cardiac

 Indicatii
 Cardiomiopatia idiopatica (dilatativa,
obstructiva, restrictiva);
 Cardiopatia ischemica;

 Valvulopatii

 Defecte congenitale
 Tehnica operatorie
Anastomoze:
AS donator cu AS primitor;
AD donator cu ad primitor
Aorta donator-aorta primitor
A pulmonara donator – a
pulmonara primitor
Transplantul combinat cord-pulmon
 Indicatii:
 Afectiuni cardio-pulmonare terminale;
 Hipertensiunea pulmonara;

 Complexul Eisenemenger;

 Mucoviscidoza.
 Transplantul de intestin subtire
 Indicatie:
 Sindrommul de intestin scurt
 Congenital
 Dobandit

Anastomoza proximala –
duodenojenunala
Ileostoma terminala
 Transplantul pancreatic
 Integral
 Celular
 Indicatia principala – diabetul zaharat tip I
 Transplant
 simultan cu cel renal
 dupa cel renal
 singular “alone”
 Drenajul secretiei endocrine (portal)
 Sistemic
 Portal
 Drenaj secretiei exocrine
 Enteral
 vezical
Tx de pancreas si rinichi

Drenaj exocrin enteral

Drenaj endocrin sistemic
 Tx pancreatic integral

Drenaj exocrin vezical

Drenaj endocrin sistemic

Rata “insulin-free”
- 80% la un un an
- 50% la 2 ani
- 10% la 5 ani.
 Transplantul cu insule pancreatice

 Necesita
3-4
donatori
 Injectare
in vena
porta
 Rezultate Tx de organe
Tip Tx Supravietuire 1 Supravietuire 5 ani
an
rinichi 80-85% 65%

ficat 85-90% 65%

cord 81% 69%

Cord-pulmon 70% 60%

Pancreas 87% 56%

 END