24 ianuarie 1859

UNIREA CEA MICĂ

 "Unirea era necesară pentru că naţiunea
română fără dânsa nu şi-ar putea apăra viaţa
şi libertatea în contra inamicilor interni şi
externi, nu şi-ar păutea recâştiga libertatea şi
drepturile pierdute... Aceste scopuri se pot
atinge numai printr-o concentrare de puteri
care este rezultatul unirii..."
Simion Bărnuţiu, Dreptul politic al românilor
Contextul internaţional
Războiul Crimeii (1853-1856), care a opus două
mari puteri ale vremii, Imperiul Otoman şi
Imperiul Ţarist. Rusia este înfrântă.
 Congresul de pace de la Paris-1856

Franţa, Rusia, Prusia, Regatul Sardiniei şi Piemontului

au susţinut ideea unirii Principatelor. Anglia s-a declarat
neutră. I Habsburgic şi I Otoman s-au opus categoric.
 Înfăptuirea Unirii
Primul pas în pregătirea unirii a fost convocarea în cele două ţări
a Adunărilor Ad-hoc, la care au participat reprezentanţi ai
ţăranilor, boierilor, orăşenilor, intelectualilor

Adunarea Ad-Hoc din Ţara Românească

 Divanul Ad-Hoc din Moldova
Revendicări:
- Unirea
Principatelor
într-un singur stat
sub numele de
România
- Prinţ străin cu
moştenirea
tronului ales dintr-
o dinastie
domnitoare a
Europei
- Puterea
legiuitoare
încredinţată unei
Adunări, în care
să fie
reprezentate toate
interesele naţiei.
 Dubla alegere
Deşi prin Convenţia de la Paris (1858) se prevedea existenţa a doi
domni, două guverne şi două adunări legislative, românii au pus
Europa în faţa faptului împlinit, alegându-l pe Alexandru Ioan Cuza ca
domn, în ianuarie 1859, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească
"O clipă apărut-ai pe plaiul veşniciei,
Şi veşnice mari fapte lăsat-ai României,
Nălţând din părăsire antica-i demnitate,
Prin magica Unire şi sacra Libertate".
(Vasile Alecsandri)
 "Prin înnălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, S-a înnălţat însăşi naţionalitatea
română... Alegându-te pe tine Domn... am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara
doreşte: La legi noi, om nou. O Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misia. ... Fii dar
omul epocei; Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând; Fii bun mai ales cu aceia pentru
care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi. ... Fă dar ca Domnia Ta să fie
cu totul de pace şi dreptate".
(Mihail Kogălniceanu, 5 ian 1859)
 Alexandru Ioan Cuza
Dinu C. Giurescu despre Al
I Cuza: "Patriot şi cu
vederi largi, liberale, nu
era însă un radical, cu
idei extremiste. (...)
I se cunoştea firea
dezinteresată: nu se
folosise niciodată de
slujbe spre a face, ca
alţii avere. (...) Era un
om simpatic şi
inteligent, având replica
promptă şi ascuţită".
 Scurtă biografie
S-a născut la Brăila în anul 1820, într-o familie
de boieri moldoveni. A studiat la Iaşi şi Paris.
A fost unul dintre fruntaşii revoluţiei de la
1848 din Moldova. Domnia lui Cuza (1859-
1866), deşi a fost scurtă, a constituit una
dintre cele mai rodnice perioade ale istoriei
noastre.
Chipeş, modest, înzestrat cu un farmec
deosebit, Cuza făcea impresie asupra mulţimii.
Iubea poporul şi era plin de dragoste pentru
ţara sa. Avea una dintre calităţile cele mai rare
şi mai preţioase, sinceritatea. Era foarte
hotărât să pună în practică unirea şi ideile sale
de reformă şi de progres. Adesea umbla prin
târguri, îmbrăcat în haine străine, pentru a-şi
da seama de starea de fapt a lucrurilor.
Exilul şi l-a petrecut la Viena şi Florenţa. A
murit în anul 1873, la Heidelberg în Germania,
trupul neînsufleţit fiind îngropat la moşia de la
Ruginoasa, în prezenţa a mii de ţărani. Astăzi
rămăşiţele domnitorului se află la Biserica Trei
Ierarhi din Iaşi.
Alexandru Ioan Cuza şi Doamna Elena Cuza
Cortegiul domnesc trecând pe sub turnul Mitropoliei
Românii sărbătorind Unirea
Desăvârşirea Unirii
Al I Cuza în vizită la Constantinopol.
Turcia aproba Unirea, dar numai pe
timpul vieţii lui Cuza.
 Pe 22
ianuarie
1862 se
constituia la
Bucureşti
primul
guvern unic
al României
condus de
Barbu
Catargiu
 Adunarea Obştească
unică a României se deschidea pe 24 ianuarie 1862.
 Marile reforme
Secularizarea averilor mănăstireşti - 1863

Mănăstirea Cotroceni, 1860

 Legea rurală -1864

„Claca este desfiinţată pentru de-a pururea şi de astăzi voi

sunteţi proprietari liberi pe locurile stăpânirii voastre". Al I Cuza
 Legea instrucţiunii
publice din 1864
introducea
învăţământul
primar gratuit şi
obligatoriu
Univ Al I Cuza din Iaşi - 1860

A încurajat
dezvoltarea reţelei
şcolare prin
înfiinţarea
Universităţilor din
Iaşi şi Bucureşti
Univ din Bucureşti - 1864
 Importanţa domniei lui Cuza
Realizarea deplinei Uniri
 Recunoaşterea
internaţională a Unirii
 Modernizarea statului
prin înfăptuirea unor
reforme
 S-a deschis calea
trecerii la capitalism
 Din 1862 statul s-a
numit România
 Unirea a constituit
primul pas spre
cucerirea independenţei Al I Cuza - 1860
 Abdicarea lui Cuza
Al I Cuza este înlăturat de la domnie pe 11 februarie 1866 de
"monstruoasa coaliţie", o alianţă între conservatori şi liberalii radicali
 Ieşind din
Palatul
Cotroceni,
Cuza a
spus: "Să
dea
Dumnezeu
să-i meargă
ţării mai bine fără mine decât cu
mine. Să trăiască România!"
 La 15 mai 1873, Al I Cuza s-a
stins din viaţă la Heidelberg,
în Germania.

Hotelul şi placa comemorativă

Cavoul familiei Cuza la Ruginoasa

Pe 29 mai 1873, când prin moarte Al I Cuza se contopea cu pământul

sfânt al patriei, după ani grei de exil, în cuvintele simple dar pline de
adevăr ale lui Mihail Kogălniceanu răzbătea o dată cu durerea întregii
ţări şi recunoştinţa ei: "Atâta timp cât va avea ţara aceasta istorie, cea
mai frumoasă pagină va fi aceea a lui Alexandru Ioan Cuza ".
Recunoştinţă marelui domn
Palatul

Ruginoasa
Biroul de lucru Biblioteca
 Casa Cuza din Bârlad

Mărturii istorice

Sala Cuza-muzeul din Bârlad Tronul lui Cuza

Biserica Trei Ierarhi din Iaşi
unde se află rămăşiţele
pământeşti ale domnitorului
 Realizat de
 Prof. Lepus Alexandra Madalina
 Bibliografie:
 Manuale alternative de istorie pentru clasele
a IV-a, a VII-a şi a VIII-a
 Enciclopedia Wikipedia