Clinica şi Terapia Edentaţiei Totale

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi

Facultatea de Medicină Dentară
 EVALUAREA CLINICA SI
RESTAURAREA RELAȚIILOR
MANDIBULO-CRANIENE
LA EDENTATUL TOTAL
În scopul realizării unei determinări corecte, sunt necesare date privind:
- relaţia de postură;
- relaţia centrică;
- relaţia de ocluzie.
1.RELAŢIA DE POSTURĂ

DRelaţia de postură este suma rapoartelor mandibulo-craniene, atunci

când mandibula se află în poziţie posturală faţă de craniu sub efectul
echilibrului tonic antigravific al musculaturii manducatoare.

REPERELE RELEŢIEI DE POSTURĂ

- reperul articular – condilii mandibulari nepalpabili, în cavitatea glenoidă

în poziţie neforţată, cu excepţia poziţiilor de postură anormale, când
condilii pot fi plasaţi într-o poziţie excentrică. La bolnavii cu „long-centric”
este permisă o deplasare anterioară a mandibulei între 0,2 – 1,7 mm
- reperul muscular – muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii cefei,
prevertebrali şi ai limbii se află într-un echilibru tonic antigravific, de regulă
fără expresie electromiografică;
- reperul osos – mandibula se află într-o poziţie convenabilă faţă de
maxilar, astfel că distanţa gnation-subnazale să respecte o dimensiune
verticală în limitele unei normalităţi stabilite
REPERELE RELEŢIEI DE POSTURĂ

reperul dentar – la dentat, între cele două arcade, există un spaţiu în zona frontală
de 2-4 mm, denumit de Thomson şi Izard spaţiul de inocluzie fiziologică

reperul labial – buzele închid fanta labială, fără a se contracta sau răsfrânge;

reperul lingual – existenţa spaţiului Donders între baza limbii şi palatul dur
 2. RELAŢIA CENTRICĂ
DEFINIŢIE. Prin relaţie centrică mandibulo-craniană se înţelege suma raporturilor
mandibulo-craniene obţinută prin contracţia echilibrată a muşchilor manducatori,
care determină corespondenţa planurilor mediene ale mandibulei şi craniului, o
dimensiune verticală corectă, cu condilii centraţi în cavitatea glenoidă (V. Burlui).
Stabilirea R.C. comportă reperarea mandibulei în cele trei direcţii :
- în sens transversal, mandibula se situează faţă de craniu astfel încât planurile lor
mediene să corespundă;
- în sens vertical este necesar să se repereze atât extremitatea anterioară printr-o
dimensiune verticală antropometrică corectă, cât şi extremităţile distale prin
centrarea condililor în cavitatea glenoidă;
REPERELE RELAŢIEI CENTRICE
-reperul articular – plasarea centrică a condililor în cavitatea glenoidă,
utilizând ambele metode cunoscute (condilul se află la 13 mm de
marginea tragusului, pe linia tragus-unghi extern al ochiului
-reperul muscular -decelarea prin palpare a contracţiei musculare
echilibrate
-reperul osos presupune existenţa unei distanţe gnation-subnazale
convenabile (egală cu etajul mijlociu)
- reperul dentar-ocluzal (prezent la dentat, ca şi la edentatul total
protezat) urmăreşte contactele dento-dentare realizate în relaţie
centrică
3. RELAŢIA DE OCLUZIE
DEFINIŢIE. Relaţia de ocluzie este suma rapoartelor interarcadice în
contact static şi dinamic.

REPERELE OCLUZIEI CENTRICE

- reperul dentar -cuspidul mezio-vestibular al molarului de 6 ani
maxilar se proiectează între cuspidul mezio-vestibular şi medio-
vestibular al primului molar mandibular; liniile mediene ale celor două
arcade se află în acelaşi plan; feţele distale ale ultimilor molari maxilari
şi mandibulari se găsesc în acelaşi plan frontal;
- reperul osos şi articular fixează mandibula în plan sagital, orizontal şi
frontal prin poziţia centrică a mandibulei faţă de craniu, dar la o
dimensiune verticală corectă a etajului inferior;
- reperul neuromuscular presupune controlul neuro-reflex al relaţiei
centrice printr-o echilibrare a contarcţiei musculare.
 5. VERIFICAREA MACHETELOR DE OCLUZIE
- verificarea extraorală;
- verificarea intraorală.

VERIFICAREA EXTRAORALĂ
Verificarea extraorală a macheteleor de ocluzie se execută cu
macheta pe modelul funcţional, urmărindu-se modalitatea de
execuţie a bazei, a marginilor şi a bordurii de ocluzie.
CONTROLUL BAZELOR urmăreşte:
 să fie rigide, nedeformabile la temperatura cavităţii orale;
 să fie bine adaptate pe modelele funcţionale;
 să includă în întregime suprafeţele de sprijin ale câmpului protetic;
 să permită îndepărtarea şi repunerea uşoară pe model.
CONTROLUL MARGINILOR urmăreşte:
 rotunjite
 netede
 netraumatizante
 plasate la nivelul liniei ghirlandate
CONTROLUL BORDURII DE OCLUZIE urmăreşte dacă:
 tehnicianul a respectat indicaţiile privind materialul de confecţionare a
bordurii (mase termoplastice, acrilat autopolimerizabil sau ceară roz);
 corespund, ca formă, mărime şi poziţie, cu cele ale arcadelor naturale;
forma bordurii trebuie să respecte forma arcadei, dimensiunile bordurii trebuie
să fie în zona frontală de 10 mm înălţime şi 5 mm lăţime, iar în zonele laterale
de 6 mm înălţime şi 8 mm lăţime;
 sunt montate pe mijlocul crestei şi bine solidarizate de bază;
 limita posterioară a bordurii se opreşte la nivelul
corespunzător feţei distale a molarului doi, la 1,5 cm înaintea
tuberozităţii maxilare şi, respectiv, a tuberculului piriform;
 suprafaţa ocluzală a bordurii este plană şi paralelă cu planul
mesei.
 VERIFICAREA ŞI ADAPTAREA INTRAORALĂ
A MACHETELOR DE OCLUZIE
Se va face separat, începând cu macheta superioară şi apoi cu cea
inferioară, urmărindu-se:
- modul de inserţie a machetei, precum şi gradul de adaptare a bazei sale
la câmpul protetic
- controlul stabilităţii statice

Presiune oro-vestibulara Presiune vestibulo-orala

pentru verificarea pentru verificarea
adaptarii marginale in adaptarii marginale in
zona distala zona frontala
VERIFICAREA INTRAORALA STATICA A MACHETEI DE OCLUZIE MAXILARE
VERIFICAREA INTRAORALA STATICA A MACHETEI DE OCLUZIE MANDIBULARE
 CONTROLUL STABILITATII DINAMICE

Se realizează ataât pentru macheta maxilară cât si pentru cea

mandibulara prin efectuarea testelor HERBST.
 MACHETA MAXILARA
• - se verifică bordura de ocluzie, care, prin volumul
şi poziţia ei, trebuie să redea plenitudinea obrajilor
şi a buzelor.

CORECT

INCORECT
 Radierea bordurilor

Materialele necesare
Plastifierea bordurilor

Netezirea suprafetei
ocluzale a bordurilor
-Adaptarea machetei de ocluzie inferioară se realizează în mod
asemănător cu cea maxilară, urmărindu-se:
paralelismul între valurile de ocluzie ale celor două machete;
conservarea culoarului neutral în porţiunea lui inferioară;
paralelismul feţelor vestibulare şi orale ale machetelor în raport
cu muchia crestei din zona laterală;
 INDIVIDUALIZAREA MACHETELOR
DE OCLUZIE
Această etapă constă în realizarea unor faze succesive
care au ca scop:
- determinarea nivelului şi a orientării planului de
ocluzie;
- determinarea relaţiei de postură;
- determinarea relaţiei centrice.
 DETERMINAREA NIVELULUI PLANULUI
DE OCLUZIE
- se verifică dacă marginea inferioară a bordurii de ocluzie din zona frontală
depăşeşte cu 1-2 mm marginea liberă a buzei superioare atunci când
pacientul stă cu gura uşor întredeschisă.

La bolnavii vârstnici, cu hipotonie musculară, cele două repere pot fi la

acelaşi nivel. Bolnavii cu pareze şi paralizii vor necesita, de asemenea,
corecţii ale nivelului planului de ocluzie, urmărind obţinerea unui efect cât
mai fizionomic
 DETERMINAREA NIVELULUI PLANULUI
DE OCLUZIE

-Pentru zonele laterale, nivelul planului de ocluzie se va stabili la mijlocul

distanţei dintre cele două creste edentate. În cazul atrofiei şi rezorbţiei
exagerate al nivelul unui maxilar, planul de ocluzie va fi deplasat spre
câmpul protetic deficitar.
 ORIENTAREA PLANULUI DE OCLUZIE
În zona frontală, planul de ocluzie va avea o orientare paralelă cu linia
bipupilară, considerată ca fiind paralelă cu linia solului

ORIENTAREA PLANULUI DE OCLUZIE

a - în regiunea frontală;
b – în regiunea laterală
ORIENTAREA PLANULUI DE OCLUZIE
 ORIENTAREA PLANULUI DE OCLUZIE
În zonele laterale, orientarea planului de ocluzie se realizează raportându-se
la planul lui Camper, plan realizat prin unirea punctelor cranio-metrice:
subnazale-porion . La nivelul tegumentelor, acest plan se materializează prin
unirea marginii inferioare a aripii nasului cu tragusul. Pentru uşurinţa în
determinare se poate utiliza plăcuţa Fox
Există situaţii de excepţie în care orientarea
planului de ocluzie nu se mai realizează paralel cu
planul Camper şi anume în:
-dismorfii grave;
-malrelaţii mandibulo-craniene accentuate în sens
antero- posterior,determinarea făcându-se în
funcţie de profilul bolnavului.
- profilul drept reprezintă prototipul normal şi-i va corespunde un
paralelism perfect între planul de ocluzie şi planul Camper;
-profilul convex, cu mentonul retras, prezent la bolnavii care au avut
ocluzie clasa a II-a Angle, va fi însoţit de un plan ocluzal convergent cu
planul Camper;
-profilul concav, caracteristic bolnavilor ce au prezentat o ocluzie clasa a
III-a Angle, va fi însoţit de un plan de ocluzie divergent faţă de planul
Camper, sau descendent spre distal
Adaptarea machetei de ocluzie mandibulară se realizează din punctul
de vedere al nivelului şi orientării planului de ocluzie, plecând de la datele
obţinute prin adaptarea machetei maxilare.