LP – PREGATIREA

PREOPERATOERIE
 Chirurgia de urgenţă

• se adresează bolnavilor ale căror funcţii

vitale se degradează rapid, progresiv, cu risc
major vital şi a căror evoluţie poate fi oprită
doar printr-o intervenţie chirurgicală
• Cele mai frecvente cauze care constituie urgenţe
chirurgicale :

• hemoragiile :
- interne
- interne exteriorizate
- externe
• sepsa :
- celulite
- abcese
- flegmoane
- supuraţii în cavităţi seroase (pleură, peritoneu,
articulaţii)
• obstrucţiile acute:
- ocluzii ale tubului digestiv,
- vasculare,
- ale arborelui respirator;

• creşterea presiunii intracraniene:

- traumatică,
- tumorală
• traumatismele termice:
- arsurile,
- degerăturile

• afecţiuni chirurgicale şocogene:

- sindroame de strivire,
- pancreatite acute;
• Urgenţele pot fi:

- supraacute - necesită trimiterea bolnavului

direct în sala de operaţie

- acute – permit o scurtă pregătire

preoperatorie

- urgenţe amânate – permit o pregătire

preoperatorie mai lungă (câteva zile)
 Pregătirea preoperatorie în chirurgia de
urgenţă

• chirurgia de urgenţă presupune existenţa şi

funcţionarea unei echipe alcătuite din
chirurg, anestezist, exploraţionist, medic de
laborator, fiecare cu un rol bine determinat;

• chirurgul consultă, face planul de investigaţii

şi de consulturi interclinice, pune indicaţia
chirurgicală operează şi urmăreşte bolnavul
postoperator din punct de vedere chirurgical;
• anestezistul: asigură funcţiile vitale, calea venoasă,
reechilibrează bolnavul (hidroelectrolitic, volemic,
hematic), tratează şocul, asigură anestezia
intraoperatorie şi perioada postoperatorie
imediată;

• exploraţionistul realizează investigaţiile imagistice

de urgenţă sau/şi intervenţii sub ecran;

• laboratorul este cel care dă datele biologice care

stabilesc bilanţul preoperator şi evoluţia
constantelor biologice în dinamică;
• durata pregătirii preoperatorii este variabilă
ca timp în funcţie de tipul de urgenţă, dar
secvenţele rămân în principiu aceleaşi; diferă
doar viteza şi ordinea lor de execuţie

• în urgenţele “supraacute”, toate aceste

secvenţe se desfăşoară concomitent

• pe măsură ce gradul de urgenţă este mai mic,

viteza şi ritmul de derulare al acestor
secvenţe scad
 Chirurgia “la rece”

• se adresează bolnavilor cu suferinţă cronică

determinată de o leziune, aşa zis chirurgicală, dar care
nu pune în pericol imediat viaţa bolnavului

• presupune o internare, cel mai adesea cu minim 24 - 48

de ore înaintea intervenţiei, în lipsa unei dispensarizări
corespunzătoare;

• este obligatorie asigurarea unui interval de timp care

să permită o evaluare completă, globală şi punctuală,
care să asigure bolnavului şanse maxime de evoluţie
favorabilă postoperatorie;
• când condiţiile o permit (leziune
minimă, cu risc chirurgical minim,
bolnav bine explorat ambulator,
supraveghere postoperatorie
ambulatorie eficientă) se poate
practica intervenţia chirurgicală în
aceeaşi zi cu internarea, iar externarea
se poate efectua la câteva ore
postoperator
 Pregătirea preoperatorie a bolnavului cronic

• presupune explorarea corectă, chiar exhaustivă a:

-leziunii care urmează să fie tratată chirurgical,

-explorarea tarelor asociate şi

-tratarea sau compensarea disfuncţiilor care pot

determina un risc operator anestezic şi

-pregătirea fízică şi psihică a bolnavului ce urmează să fie

operat
• Explorarea leziunii – se face prin
-anamneza,
-examen clinic,
-radiologic,
-ecografic,
-tomografic,
-radioizotopic
pentru a stabili :
-leziunea,
-tipul ei,
-gradul de evoluţie şi
-complicaţiile posibile locale şi generale
–tratarea complicaţiilor
 Explorarea tarelor asociate

– presupune
• -investigaţia aparatului cardiovascular (EKG, ecografie,
oscilometrie, consult cardiologic)
• -a aparatului respirator (radiografie pulmonara,
tomografie pulmonara, probe ventilatorii)
• -screeningul uzual biologic, în vederea depistării unor
afecţiuni hematologice (anemia, proliferări
leucocitare, tulburări de coagulare)
• tulburări ale funcţiilor hepatice, renale, tulburări
hidroelectrolitice
 Pregătirea psihică

• realizarea unei punţi de încredere şi respect

reciproc între chirurg şi bolnav, între bolnav şi
întreaga echipă ce participă alături de chirurg
la actul medical, este un punct nodal în
evoluţia ulterioară a bolnavului;

• menţinerea ridicată a moralului bolnavului –

factor important în evoluţia bună
postoperatorie;
• facilitarea contactului bolnavului cu familia
• bolnavul trebuie să fie înconjurat cu caldură şi
respect de întreg personalul şi persoanele cu care
vine în contact în perioada perioperatorie, astfel
încât să nu i se creeze senzaţia de abandonat şi dar
nici o insistenţă care să îl obosească;

• bolnavului trebuie să i se explice în amănunt şi pe

înţelesul lui boala pe care o are, necesitatea
intervenţiei chirurgicale, riscurile la care se supune
în situaţia neefectuării intervenţiei chirurgicale cât
şi riscurile pe care le implică actul anestezico-
chirurgical;
• nici o intervenţie chirurgicală şi în general
nici o intervenţie medicală, inclusiv
anamneza, nu se pot efectua fără acordul
scris al bolnavului;

• realizarea confortului fizic şi al unui somn

normal pe perioada spitalizii şi mai cu
seamă în noaptea anterioara intervenţiei
chirurgicale.
 Pregătirea fizică

• măsuri de igienă generală ale tegumentului,

podoabei capilare, pliurilor naturale (axilă,
regiunea inghinală, perineală), a unghiilor.

• toaletă riguroasă a cavităţii bucale, a cavităţii

nazo-faringiene;
• măsuri de igienă locală, adresate zonei care
urmează să fie poarta de intrare chirurgicală:

• raderea părului (cu cel mult 24 de ore

înaintea intervenţiei)
• badijonaj local cu soluţii dezinfectante pe
bază de alcool sau/şi iod
• acoperirea eventuală a zonei cu
pansament

• pregătirea specifică a organului sau aparatului

pe care se va desfăşura intervenţia chirurgicală
• pentru tubul digestiv: (f) de segmentul pe care
urmeză să se intervină: esofag, stomac,
duoden, intestin subţire, intestin gros, etc.

● regimul dietetic perioperator

-clasic bolnavul normal nutrit un are voie să
aibă o ingestă cu minimum 12 ore înaintea
intervenţiei (risc anestezic major – sindrom
Mendelson).
• - este obligatorie identificarea preoperatorie a
stării de nutriţie
• - denutriţia este întâlnită la 20-50% din
bolnavii chirurgicali
• nutriţia artificială este inutilă la bolnavii cu
pierdere ponderală <10%
• nutriţia artificială este indicată preoperator la
bolnavii sever denutriţi cu pierdere ponderală
>20%

pregătirea mecanică a colonului cu

● clismă evacuatorie cu Betadina diluata 5%

● laxative - osmotice (polietilen-glicol =fortrans)
- stimulante (picofosfat de sodiu)
● purgative antracenice(senosie B, X-Prep)
● solutii diferite:
- manitol sol 10%
- solutie Ringer lactat

● Se consideră că pregătirea clasică a intestinului

are efecte dăunătoare asupra:
- factorului β1 de creştere
- a pro-colagenului de tip 1 cu rol în
vindecarea intestinală
● scăderea mecanică a numărului de
microorganisme prin pregătirea cu laxative
majore de tipul manitolului şi fortransului;
 - pregătirea antimicrobiană este pe cale de a fi
abandonată : administrarea per os de
chimioterapice (sulfamide) sau/şi antibiotice cu
acţiune locală de tipul streptomicină,
tetracicline, neomicină;
● se consideră că flora intestinală este utilă
pentru:
-secreţiile intestinale,
-eliberarea nutrienţilor,
-prevenirea infecţiilor,
-cicatrizarea suturilor,
-controlul aderenţelor;
• pentru intervenţii pe aparatul respirator:

- scăderea secreţiilor bronşice cu bronholitice

şi expectorante;

- antibioterapie;

- gimnastică respiratorie în funcţie de valorile

probelor ventilatorii;
• intervenţii pe sfera genitală:

- recoltarea secreţiei vaginale;

- toaletă vaginală cu betadină de tip genital sau

soluţie iodată simplă;

- alegerea momentului operator într-o perioadă

mai depărtată de cea a menstruaţiei şi ovulaţiei;
• pregătirea cardiovasculară:

- se face în funcţie de indicaţiile medicului

cardiolog;

- prevenirea trombozelor venoase fie mecanic

prin bandaj elastic al gambelor sau masaj, fie
cu anticoagulante administrate cu 5-12 ore
preoperator;
- este de preferat ca femeile care îşi
administrează contraceptive orale să
întrerupă acest tratament cu 4-6 săptămâni,
anterior unei intervenţii programate;

• pregătirea antimicrobiană presupune

antibioterapie curativă şi/sau profilactică.
Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:

• se întrerupe alimentaţia;

• bolnavul nu manâncă cel puţin 12 ore înaintea

intervenţiei chirurgicale;

• îmbrăcarea se face cu camaşă de noapte (pentru

femei) sau pijama (pentru barbaţi) şi şosete în
picioare;

• protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-

o bucată de tifon şi puse în noptiera bolnavului;
• bijuteriile vor fi predate familiei sau
administraţiei spitalului;

• îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului

de pe buze (prezenţa lor face dificilă
depistarea semnelor de anoxie tisulară
manifestate prin cianoza la nivelul
extremităţilor);

• golirea vezicii urinare; bolnavul va avea o

micţiune voluntară sau se efectuează sondaj
vezical;