Structura, funcţia şi

localizarea genelor.
Elemente genetice
mobile
 Evoluţia conceptului despre genă

G. Mendel Noţiunea de factori ereditari

W. Johannsen, Gena – unitate ereditară de bază localizată
1909 în cromozomi, care nu prezintă subdiviziuni
G.W.Beadle,
Ipoteza “O genă – o enzimă”
E.L.Tatum, 1945

Ingram, 1957 Ipoteza “O genă – un lanţ polipeptidic”

Concept Gena – secvenţă din molecula de ADN
contemporan responsabilă de sinteza unor macromolecule
 ADN
macromoleculă bicatenară;

secvenţe neîntrerupte de perechi de nucleotide;

deţine informaţia despre sinteza ARN şi proteine.

Codul genetic - ADN:
Litere: A, G, C, T
Cuvinte (un codon  un aminoacid):
AAG - lys
AGC - ser
GCA - ala
TTC – phe
TAG – stop
Fraze: 5' AAGAGCGCATTCTAG 3'

lys – ser – ala – phe – stop

 Expresia genelor
ADN ARNm Proteină
5’-ATTGCAAGATTACCATGT-3’ Catena codogenă (netranscrisă)
3’-TAACGTTCTAATGGTACA-5’ Catena anticodogenă (transcrisă)
Transcripţie (ARN-polimeraza)
5’-AUUGCAAGAUUACCAUGU-3’ ARNm

Translaţie (ARNt, pe ribozomi)

Leu – Ala – Arg – Leu – Pro – Cys polipeptid

Gena:
Definiţie
Localizare şi graniţe
Structură
Funcţii
Tipuri
Proprietăţi
Particularităţi
Definiţie:
Gena – un fragment polinucleotidic
din molecula de ADN care deţine
informaţia despre sinteza:
• unui lanţ polipeptidic sau

• câtorva lanţuri polipeptidice înrudite sau

• a unei molecule de ARN funcţional (ARNr,

ARNt, ARNsn)
 Expresia genelor

ADN ARNm Proteină

ARNr

ARNt
Clasificarea genelor:

Gene clasa II Gene clasa

Gene clasa I
= structurale III
• pentru • pentru • pentru
ARNr 28S, ARNm  ARNt, ARNr
18S şi proteine; 5S.
5,8S;
Localizarea şi graniţele genelor:

Genele sunt localizate de-a lungul moleculelor de ADN;

Genele se prezintă sub formă de secvenţe unice sau repetate;

Genele
Genele unei
unei molecule
molecule de
de ADN
ADN sunt
sunt separate
separate prin
prin secvenţe
secvenţe necodificatoare
necodificatoare –
– spaţiatori
spaţiatori (spacer);
(spacer);

Genele nu au graniţe fixe morfologice, doar graniţe funcţionale;

Lungimea genelor este variabilă.

 Numărul şi mărimea genelor la diferite organisme
Mărimea Mărimea Numărul
Specia genomului, medie a aproximativ de
p.n. genelor, kb gene

Escherichia coli 4.2 x 106 1.2 2.350

Saccharomyces
1.3 x 107 1.7 5.200
cerevisiae
Drosophila
1.4 x 108 11.3 8.000
melanogaster
Homo sapiens 3.16 x 109 16.3 30.000
- Dimensiunile genomului uman – 3,164 x 109 pb
- 2% din genomul uman codifică pentru proteine
- Numărul genelor - 30000-40000

- Cromozomul 1 conţine cel mai multe gene – 3380

- Cromozomul Y conţine cel mai puţine gene – 397

- Funcţia cunoscută – la 50% dintre genele umane

studiate

- Dimensiunile genelor – în medie 3000 pb

- Gena β-globinei – 1,5 kb
- Gena insulinei – 1,7 kb
- Gena catalazei – 34 kb
- Gena distrofinei - 2,4 Mb
Repartizarea genelor umane după lungime

Lungimea, kb În % de la numărul total

până la 10 23,3
10-25 35,6
25-50 20,2
51-100 13,0
101-500 6,7
peste 500 1,2
 Funcţia genelor:
La nivel molecular

controlul La nivel celular

biosintezei unui
formarea unei La nivel tisular şi de organe
polipeptid 
proteină structuri celulare, La nivel de
lanţ metabolic, realizarea unei organism
funcţională;
cale de funcţii specifice
caracter specific.
semnalizare, etc.;
 Fiecare celulă a organismului conţine setul complet de
gene (30-40000 perechi gene pentru 46 mol. ADN nuclear)

Expresia genică numai 10% din toate genele

Expresie continuă Expresie temporală Non-expresie

Gene ARNr dependentă:
pseudogene
- de ţesut;
Gene ARNt
Gene house - de perioada
keeping ontogenetică;
- de perioada ciclului
celular;
- de factorii de mediu
 Structura generală a unităţilor
transcripţionale

Regiune centrală – codificatoare;

Regiuni reglatoare:
proximală – PROMOTORUL
distală – TERMINATORUL
± Secvenţe modulatoare
 Gene cl.II = structurale
(25% din ADN nuclear)
Codifică unul sau mai multe polipeptide;
Formează unităţi transcripţionale monocistronice;
Au structură mozaică (exon/intron);
Pot fi transcrise:
în toate celulele organismului
cu specificitate de ţesut sau vârstă;
Sunt transcrise de ARN – polimeraza II într-un
transcript primar – pro-ARNm;
Sunt numeroase, de regulă, unice şi heterogene;
Pot forma familii multigenice repetitive sau
nonrepetitive;
Prezintă polimorfism individual.
 Tipurile genelor structurale
Reglatoare Dependent
House Ţesut – ale e de
keeping specifice ontogenez factorii de
ei mediu
gene ce codifică
● gene ce
● Gene ce
●
Gene ce
●

proteine codifică funcționeaz se

celulare ă în
indispensabile, proteine activează
active în toate anumite
tipurile de cel.,
necesare perioade în anumite
în toate specializă ale condiții ale
perioadele vieţii
rii tisulare dezvoltării mediului
Familiile de gene pentru globine
Particularităţile structurii genelor de clasa II
Iniţierea transcripţiei genelor de clasa II

-40 -30 -20 -10 +1 +10 +20 +30

TAFs ARN-Polimeraza II
TFIID TFIIF
TFIIA TFIIE
TFIIB
Regiunile genelor cl.II
●
boxa TATA (-20, -30)
Promotor: ●

●
boxa CAAT (-70, - 100)
boxe ţesut – specifice ( - )

Regiunea ●
SIT - +1, secvenţa lider
codificatoare: ●
exon1/intron/exon2/intron/.../exonn

Terminatorul ●Situs de poliadenilare

Enhancers şi ●
Modularea expresiei genice
silencers
Promotorul genelor cl.II
Reglează iniţierea transcripţiei:

●
Activarea genei ţintă;
●
Fixarea TF şi ARN – polimerazei II;
●
Identificarea (+1) şi catenei transcrise;
●
Direcţionarea ARN – polimerazei II.

Nu se transcrie;

Promotorii diferitor gene se deosebesc prin combinarea diferitor boxe;

Mutaţiile în secvenţa de nucleotide a promotorului poate duce la inactivarea

genei.
 Elemente structurale din compoziţia
promotorilor la eucariote
Dimensiunile
Factorii de
Structura Secvenţa Poziţia ADN-ului
transcripţie
legat

TATA-box TATAAAA - 30 10 p.n. TBP

CAAT-box GGCCAATCT - 75 22 p.n. CTF/NF1

GC-box GGGCGG - 90 20 p.n. SP1

 
Octamer ATTTGCAT 20 p.n. Oct1, Oct2
Structura promotorului genelor structurale la eucariote
(gene de clasa II)

Structura promotorului genelor structurale la procariote

Interacţiunea enhancer-promotor
 Exoni
Secvenţe polinucleotidice ale genelor structurale ce codifică secvenţe
polipeptidice;

Se regăsesc în pro-ARNm, ARNm;

Se transcriu şi se translează;

Fiecare exon codifică un domeniu proteic;

În timpul splicing-ului alternativ unii exoni pot fi înlăturaţi.

 Introni
Secvenţe polinucleotidice necodificatoare ale genelor structurale ce separă exonii;

Se regăsesc în pro-ARNm, dar nu în ARNm;

Se transcriu, dar nu se translează;

În timpul splicing-ului alternativ intronii sunt înlăturaţi;

Asigură posibilitatea splicing-ului alternativ (combinării diferite ale exonilor) –

sursa polimorfismului proteinelor codificate de aceeaşi genă.
Structura terminatorului
Structura unităţilor transcripţionale
ale genelor ribozomale la eucariote
(gene clasa I)

• Promotor (-45 ... +20)

• Gena 18S
• Gena 5,8S n
• Gena 28S
• terminator
 Organizarea genelor de clasa III
• Promotor - boxa A (+ 55) şi boxa B (+ 80)
• Gene ARNt / ARNr5S n
• Terminator

Organizarea genelor pentru ARNr 5S

Structura operonului la procariote
Genomul mitocondrial uman
 Elemente genetice mobile =
TRANSPOZONI
Gena Modul de
Tipul Exemple
principale transpoziţie

Transferul secvenţei Tn (bacterii)

Transpozoni Transpozaza de ADN prin excizie
ADN sau replicaţie P (Drosophila)

Transfer prin
Transpozoni de Revers- intermediul ARN THE-1 (uman)
tip retroviral transcriptaza produs pe baza Tz (drojdii)
promotorilor din LTR
Transfer prin
Retro- Revers- intermediul ARN pe L1 din grupul
transpozoni transcriptaza baza promotorilor LINEs
alăturaţi
Rolul biologic al transpozonilor
Recombinarea
situs-specifică

Polimorfismul
Evoluţia
individual al
genomurilor
ADN

Instabilitate
genomică
Mutageneza
produc
inserţională
situsuri fragile în
ADN
Rolul medical al transpozonilor

Modificarea
Asigură variabilitatea
structurii / funcţiei
agenţilor patogeni 
genelor structurale
rezistenţă la
 apariţia bolilor
antibiotici şi la
genetice (hemofilia
acţiunea sistemului
B, epilepsia, retinita
imun
pigmentosum, etc)