Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
analiză - 3
celălalt electrod de referinţă (εr). Aceştia se află scufundaţi în soluţia supusă analizei chimice. Perechea amintită
formează un ansamblu denumit celulă electrochimică , care are potenţialul:
E = |εm - εr|
* Uneori se interpun între electrozi şi diafragme (nişte corpuri poroase subţiri, udate de electrolit) care împiedică
pătrunderea unor ioni nedoriţi dintr-o semicelulă într-alta. La aceste metode curentul ce parcurge celula este
practic egal cu zero şi de aceea uneori se specifică acest lucru iar denumirea utilizată este şi potenţiometrie la
curent nul.
Acestea sunt, în esenţă măsurători de volume, momentul citirii volumului de titrant fiind indicat de
electrodul de măsură. Celula constă, în ambele cazuri, din paharul (vasul) de titrare plus ansamblul
format de cei doi electrozi şi soluţie, electrozii fiind legaţi la un milivoltmetru aşa cum se observă în fig.
1.
în care electrodul indicator, cel din stânga, este un metal care are potenţialul sensibil la ionii proprii, M z+,
electrodul de referinţă fiind, în acest caz, aşa-numitul electrod de argint-clorură de argint, aflat în
contact cu o soluţie saturată de ioni Cl-.
Electrod de Referință: Ag/AgCl, Cl--
Ag e ;
Ag
RT
Ag Cl ; a Ag
AgCl
K
L E E const ln a Cl
a Cl zF
*Titrări potenţiometrice
Aceste metode măsoară o specie chimică pe baza unei
reprezentări a potenţialului unui electrod, în funcţie de
volumul, V, folosit pentru titrare, pe baza dependenţei
funcţionale ε = f(V) - denumită şi curbă de titrare (fig.
2).
În cazul (a), de exemplu, reactivul de titrare este un oxidant. Se lucreaz ă la curent nul, ceea ce
înseamnă în limbaj de specialitate la un curent foarte mic, apropiat de zero: 10 -9-10-12 A.
Electrozii folosiţi pot fi, în principiu, oricare din electrozii sensibili la concentra ţie sau al ţi electrozi
derivaţi din aceştia.
*Curbe de titrare
Е, mV ΔЕ/ΔV
Punct de echivalență
ΔЕ Punct echivalență
VКТТ V, ml VКТТ V, ml
Integrală diferențială
Titrator universal model TitroLine
standard (ε0).
Electrodul de oxido-reducere (redox) este constituit dintr-un metal inert (Pt, Hg sau Au) sau o bară de
grafit (conductor de electroni) introdus în soluţia care conţine formele oxidat ă (Ox) şi redus ă (Red) (faza
ionică).
Forma oxidată la rândul ei poate accepta electroni de la electrod transformându-se în forma redus ă.
Este raţional a scrie ecuaţiile Nernst în formă logaritmic ă zecimal ă.
ε = ε0 +
Ecuaţiile lui Nernst ne permit să calculăm concentraţia (activitatea) substan ţelor care particip ă la reac ţia de
electrod.
*Potențiometrie
Potențiometrie directă Avantaje:
Ionometrie:
anionometrie
Uşor
Cationometrie, Ieftin
Inclusiv pH-metrie Rapiditate
Senzori enzimatici Analiza ”la fața
Potenţial locului”
Titrare
* Titrarea potențiometrică
Dependența potențialului de echilibru al electrodului de
compoziția soluției (concentrația ionilor)
* Avantaje în comparație cu titrarea obișnuită:
* Tipul de Electrozi
titrare: de indicație:
Acido-bazică – electrozi pH
Titrare redox - Electrod de Pt
sedimentare - electrozi de tip I sau II
complexonometrică - electrozi de tip III
*Electrozi de comparație
* Posedă o valoare constantă a potențialului, care nu
depinde de concentrația soluției
*Cerințe:
- rezistență electrică joasă
- nu influențează compoziția soluției
- construcție simplă a electrozilor
- stabilirea rapidă a potențialului
- reversibil, reproductibil, stabil
* Standard de hidrogen
* calomel
Hg(Pt) | Hg2Cl2(solid) | KCl(sat)
Hg2Cl2 + 2ē → 2Hg + 2Cl-
E = E0 – 0.059lg[Cl-]
* Clorură de argint
Ag | AgCl(solid) | KCl(sat)
АgCl + ē → Аg + Cl-
E = E0 – 0.059lg[Cl-]
*Electrozi de tipul I
Cationici:
- metalici 0.059
E = E + —— lg[Mn+]
0
Mn+ + nē → M0 n
- cu amalgamă
0.059 [Mn+
]
Mn+ + nē + Hg → M(Hg) E = E + —— lg ———
0
n
[M(Hg)]
- de hidrogen
2H+ + 2ē → H2
E = E0 + 0.059 lg[H+], E0 = 0,
Anionici E = -0.059pH
0.059
A - nē → A
n- 0 E = E - —— lg[An-]
0
n
*Electrozii indicatori sunt utilizaţi în ionometrie. Ionometria este o metodă de analiză
bazată pe utilizarea electrozilor selectivi faţă de un anumit ion. Ei sunt numi ţi
electrozi ion-selectivi.
*Pentru dozarea unui anumit tip de ioni se utilizează un anumit electrod. Ca electrod
indicator pentru determinarea ionilor H+ se foloseşte electrodul cu membrană de sticlă,
iar metoda de analiză se numeşte pH-metrie.
*Electrodul cu membrană de sticlă
*Electrodul selectiv faţă de ionii Hconstă dintr-un tub de sticlă obişnuită care se termină
+
cu o sferă din sticlă specială cu diametrul 8-10 mm. Membrana de sticl ă are grosimea
0,01 mm.
*În tub se toarnă acid mineral tare (de obicei HCl) de o anumită concentraţie.
*Înainte de a începe lucrul, electrodul de sticlă se menţine într-o soluţie de 0,1 M HCl,
unde ionii de hidrogen din soluţie se schimbă cu ionii de sodiu sau litiu din membran ă.
La suprafaţa sticlei se stabileşte un oarecare echilibru:
*La dezavantaje se referă fragilitatea electrozilor, dificultăţile cauzate de trecerea la soluţii puternic bazice
sau acide.
*În pofida limitărilor menţionate, electrodul de sticlă este cel mai utilizat electrod la măsurarea pH-ului.
E = E0 + 0.059 lg[H+],
În condiții standard E0 = 0,
Deci:
E = 0.059 · lg[H+]
E = -0.059 · pH
*Aparataj pentru masurarea pH-ului