Aurora Polara

▪ Aurora polară este un fenomen

optic ce constă într-o strălucire
intensă observată pe cerul nocturn
în regiunile din proximitatea
zonelor polare , ca rezultat al
impactului particulelor de vant
solar încamp magnetic terestru
▪ Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte
planetele din Sistemul Solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și
Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deși poate fi
reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator.
Fenomenul poate apărea și ca o luminescență ultravioleta, violeta
sau albastra , datorată atomilor de azot, prima dintre acestea
putând fi foarte bine observată din spațiu (dar nu de pe Pământ,
pentru că atmosfera absoarbe razele UV). Satelitul NASA Polar a
observat efectul în raxe X, imaginile ilustrând precipitații de
electroni de energie ridicată.
▪ Aurora apare în mod obișnuit atât ca o strălucire difuză cât
și ca o cortină extinsă în spațiu orizontal. Câteodată se
formează arcuri care își pot schimba forma permanent.
Fiecare cortină este compusă dintr-o serie de raze paralele
și aliniate pe direcția liniilor de câmp magnetic, sugerând
faptul că fenomenul de pe planeta noastră este aliniat cu
campul magnetic terestru .
▪ Aurora polară terestră e provocată de ciocnirea unor particule
încărcate electric (de exemplu electroni) din magnetosferea
cu atomi din straturile superioare ale atmosferei terestre,
aflate la altitudini de peste 80 km. Aceste particule electrice
au o energie de 1 până la 15 kev iar coliziunea lor cu atomii de
gaz din atmosferă determină energizarea acestora din urmă.
▪ In plus, ajunge la interacțiunea atomilor de oxigen și
azot, care are ca rezultat intensificarea culorii verzi.
În cazul când particulele încărcate ajung în
magnetosfera Pământului, se deplasează de-a
lungul liniilor câmpului magnetic al Pământului spre
zonele numite ovalele aurorale. Aceste zone sunt
concentrate în jurul câmpului geomagnetic de nord
și de sud.
▪ .