Sunteți pe pagina 1din 21

Pentru varianta animată, folosiţi paşii

obişnuiţi:
-activaţi “SLIDE SHOW”
-se dă “click” ptr. fiecare secvenţă
-dacă doriţi să abordaţi o anumită imagine,
din “SLIDE SHOW” , activaţi “SET UP
SHOW” specificând pagina sau paginile pe
care le aveţi în vedere.
DIN VIAŢA INSECTELOR

Insectele reprezinta circa 75% din totalul speciilor de


animale existente pe Terra.Prin cele 1,5-2 milioane de
specii cunoscute insectele domina net ca importanta in
cadrul regnului animal.Ele joaca un rol important in
pastrarea echilibrului mediului inconjurator :
imbunatatesc calitatea solului, polenizeaza plantele si
mai ales produc anumite substante.
Dintre toate insectele, albinele sunt printre
putinele despre care s-ar putea spune ca au fost

ALBINA "domesticite" si de pe urma carora omul trage


foloase insemnate. Pe Pamant traiesc aproximativ
15.000 de specii de albine, de la cele sociale, la
altele extrem de periculoase, cum sunt cele
africane si cele sud-americane. Dintre toate tipurile
de albina cele mai cunoscute sunt albinele
melifere care produc mierea. Ele polenizeaza
nenumarate recolte si produc in fiecare an miere
de o valoare imensa.
Toate uneltele de care are nevoie o albina
lucratoare sunt in ea. Pe fiecare din picioarele din
fata are peri lungi, folositi pentru a-si indeparta
polenul de pe corp ca si o crestatura speciala,
pentru curatirea antenelor. Pe picioarele medii se
afla un sir de peri care ajuta la indepartarea
polenului de pe picioarele din fata si un spin
pentru recoltarea cerii de pe abdomen. Pe fiecare
dintre picioarele din spate se afla un cos pentru
polen.Albinele sunt sociabile si traiesc in
comunitati mari (roiuri) numarand cateva zeci de
mii de indivizi, alcatuite din trei "caste": regina
(numita si matca), trantorii si albinele lucratoare
(acestea din urma constituind marea majoritate a
grupului).
Albinele au un rol foarte important in viata
plantelor, favorizand polenizarea florilor. Ele sunt
utile si pentru om, apicultura (cresterea albinelor)
fiind practicata de multe popoare inca din
antichitate.
Viespea comuna traieste in toata
Europa,precum si in zonele cu clima

VIESPEA moderata din Asia,America de Nord si


Mexic.Ca dimensiuni ,matca are 20 mm, iar
masculul si lucratoarea au 18mm.
Lucratoarea, masculul si matca sunt toti
negru cu galben iar abdomenul femelelor
este mai mare. Aparatul bucal este
specializat in mestecat.
Perioada de imperechere este toamna,
iar numarul oualor depuse zilnic este 300.

Matca hraneste larvele cu insecte


mestecate,nectar de flori si ocazional cu
bucatele de carne, iar acestea la scurt timp
se transfoma in viespi adulte.
In prima parte a anului,viespiile sunt mai
mult folositoare decat daunatoare.Se
hranesc cu insecte mici,cum ar fi daunatorii
din casa. Lucratoarele consuma nectarul
florilor si alte sucuri dulci.
Fata de albine,viespiile nu isi fac rezerva
de hrana,astfel toamna nu pot evita
moartea.Cand scade numarul insectelor ce
le alcatuiesc hrana,viespiile intra in camari
sau se aglomereaza la mese.Matca poate
ierna intrand intr-un somn ,in care isi
consuma rezervele de energie.
LĂCUSTA Lacusta este una dintre cele mai
lacome insecte, devorand zilnic o
cantitate de hrana egala cu greutatea
sa; lacusta adulta cantareste 2-3
grame, iar lungimea ei nu depaseste
50 mm.
Lacusta are aripile anterioare mai
inguste, iar cele posterioare sunt
membranoase si late, fiind in repaus
stranse in falduri longitudinale, sub
cele anterioare, acoperind abdomenul.
Au aparatul bucal de tip masticator.
Lacusta vaneaza in timpul noptii
greierii care dorm. Printre lacuste
exista unele specii care se autodevora.
Insensibile la durere, ele incep prin a-si
manca picioarele din fata, apoi partea
posterioara a corpului. Acest lucru nu-l
fac din lipsa de hrana.
Lacustele calatoare, duse de
vanturile dominante, pot zbura fara
intrerupere 2000 km, cu o viteza de 40
km/h, ceea ce le ofera o suprafata de
devastare considerabila. Nici o alta
insecta nu este atat de rezistenta.
Frecventa in Europa de sud, este
o insecta zvelta, cafenie sau verde, la
care toracele anterior s-a transformat
intr-un gat lung, cu aspect straniu.

CĂLUGĂRIŢA Toracele poseda picioare puternice


de prada, a caror tibie poate fi indoita
ca un briceag inspre articolul femural.
Capul triunghiular, articulat si foarte
mobil, se poate roti in toate partile si
poseda doi ochi mari,  compusi.
Miscarile animalului sunt incete, in
schimb prinderea victimei se face
fulgerator.
Calugarita este o maestra in arta
deghizatului, travestindu-se atat
pentru a se apara de pradatori, cat si
pentru a prinde insectele cu care se
hraneste.Femela depune in medie
1200 de oua pe an, pentru care are
nevoie de o doza masiva de proteine.

Astfel ca, in timpul imperecherii,


ea isi devoreaza partenerul, asigurand
perpetuarea speciei. Ouale depuse de
femela in mod destul de regulat, in
randuri, sunt invelite intr-o secretie
filiforma mucilaginoasa, care se
solidifica in contact cu aerul sub
forma unei capsule chitinoase, numita
ooteca.
Media de viata a unei calugarite
este de 2 ani in captivitate.
Furnica este o insecta mica ce traieste

FURNICA pe Pamant de peste 100 de milioane de ani


si este specia care a reusit sa se adapteze
cel mai bine la mediul schimbator. Corpul
furnicii este format din trei parti si anume:
cap, torace si abdomen. Din toracele furnicii
pornesc sase picioare acoperite cu perisori
fini. In varful capului, aceasta insecta are
doua antene cu care pipaie si miroase, iar
uneori inlocuiesc functiile ochilor. Tot cu
ajutorul acestor doua antene, furnicile
comunica intre ele prin atingere.
Furnicile traiesc in grupuri mari, numite
colonii. Locuind in musuroaie, rolul fiecarei
furnici este bine stabilit si respectat. O
colonie este condusa de o singura furnica
numita regina, sarcina acesteia fiind de a
face oua. Astfel ea este aparata de toate
celelalte femele. Hrana este adusa de
celelalte furnici si este impartita cu ceilalti
membrii ai coloniei.
Ouale depuse de regina, sunt sterse in
fiecare zi de furnicile muncitoare pentru a
nu se depune pamantul pe ele, pentru ca
mai apoi sa se transforme in larve, din care
vor iesi viitoarele furnici. O colonie de
furnici traieste atat cat traieste regina
furnica. Atunci cand regina moare, ceilalti
membrii ai coloniei se despart, asteptand sa
moara. 
Greierii sunt insectele cele mai
gălăgioase dar si cele mai muzicale.
GREIERELE Până in prezent au fost descoperite peste
1000 de feluri de greieri.
Greierele are doua perechi de aripi:
aripile dinspre exterior sunt groase, tari si
folosesc pentru a proteja a doua pereche
de aripi transparente. Aripile subtiri se
misca atunci cand insecta zboara iar
aripile groase raman nemiscate. Cand
aripile subtiri nu sunt folosite le pliaza ca
un evantai si stau asezate sub aripile
groase. Greierii au trei perechi de picioare
ce sunt foarte eficiente pentru sarituri.
Picioarele din fata si de la mijloc sunt
scurte. Picioarele din spate sunt mai lungi
decat intregul corp si foarte puternice.
Greierii au auzul si văzul foarte
bune.O altă parte sensibilă este formată
din cele două antene asezate la cap si
folosite ca organ de : miros, pipăit si
uneori pentru auz.Greierele obisnuit
măsoară cam 2,5 centimetri.
Se gasesc practic in orice loc unde
exista finete.Majoritatea greierilor mor
toamna târziu ( de frig ), doar câtiva
rezistă prin colturile calde ale caselor si isi
pot petrece iarna acolo.
CĂRĂBUŞUL Carabusul este o insecta raspandita in
toata Europa, la noi populand regiunile
cu terenuri nisipoase.
Carabusii pradatori se recunosc usor
dupa corpul lor zvelt, coloratura neagra
cu luciu metalic; exemplarele tinere sunt
de un maroniu inchis.
Este o insecta cu doua perechi de
aripi dintre care cea anterioara mult
chitinizata si intarita, formeaza elitre, iar
cea de-a doua pereche membranoasa
este indoita in falduri longitudinale si
transversale sub elitre. Are antene
filamentoase, mandibule in forma de
cangi si elitrele dezvoltate, acoperind
abdomenul. Aparatul bucal este prevazut
cu sase palpi. Picioarele sunt subtiri si
lungi, bune de alergat pe sol si pe
trunchiurile de copac, fiindca aripile lor
zburatoare nu sunt foarte dezvoltate.
Lungimea corpului variaza intre 19-26
mm.
Ziua, stau ascunsi peste tot unde e
racoare, soarele putandu-le supraridica
temperatura corpului, ceea ce ar duce la
uscarea lor. Ziua dorm, noaptea la treaba.
Gargarita este una dintre cele mai
GĂRGĂRIŢA familiare si mai iubite insecte. Este
raspandita peste tot in lume, exceptand
locurile friguroase. Aceasta insecta face
parte din familia carabusilor, iar de cele
mai multe ori,  traieste in livezi, campuri
si gradini.
Gargarita este o insecta mica, ovala,
cu doua antene si sase picioare cu multe
articulatii. Ceea ce face ca gargarita sa fie
una dintre cele mai indragite insecte, este
perechea de aripi pe care o poseda.
Aripile, atunci cand gargarita nu este in
zbor, sunt acoperite de o alta pereche de
aripi frumos colorate in nuante de rosu,
portocaliu sau galben, cu pete mici negre.
Marimea unei gargarite este 4-8 mm.
Gargaritele hiberneaza in locuri curate
si ferite de vant, locuri in care isi depun
ouale galbene in numar de 200 - 1000.
Hrana gargaritelor consta in insecte
minuscule de gradina, oua de insecte,
nectar si polen, ceea ce la face foarte
utile in gradina. Ca sa se apere de
dusmani, gargarita elimina din picioare o
substanta uleioasa urat mirositoare care
tine pradatorii departe. De asemenea,
aceasta insecta se preface ca e moarta
pentru a nu fi mancata de pasari.
Libelula se intalneste in vecinatatea

LIBELULA
bazinelor acvatice (lacuri, iazuri, rauri),
in locuri mlastinoase; prefera bazinele
cu apa curata.km/h.
Libelula de talie mica are lungimea
corpului ~ 30 mm, anvergura aripilor -
30-40 mm. Culoarea corpului este azurie
sau crem, cu desene negre pe torace si
abdomen. Aripile anterioare si
posterioare sunt identice ca forma si
nervatiune, avand pterostigma scurta
(putin mai lunga decat lata) de o culoare
gri deschis. Ochii sunt mari, puternic
convecsi. Capul cu doua pete ovale.
Abdomenul este alungit, la partea sa
dorsala cu o banda neagra, intrerupta
de portiuni colorate mai deschis.
Ciclul reproductiv dureaza doi ani.
Adultii zboara in decursul perioadei
mai-august. Depunerea pontei de oua se
produce in iunie-iulie in tesuturile
plantelor acvatice sau in namolul din
vecinatatea bazinelor. Adultii traiesc 1-2
saptamani. Larvele eclozeaza peste 3-4
saptamani din momentul depunerii
pontei. Ierneaza in stadiul de larva. Pe
toata durata dezvoltarii lor larvele
naparlesc de 8-9 ori.Este raspandita in
Europa de Sud-Est si Vest, Delta
Dunarii, la nord pana in regiunile sudice
ale Angliei, Africa de Nord.
Fluturii se gasesc in aproape toate
colturile lumii, mai putin la Polul Nord si

FLUTURELE Polul Sud, fiind mai raspanditi la tropice


decat in America de Nord si in
Europa.Asemeni pasarilor, fluturii pot
zbura pe distante mari.
Fluturele are corpul bombat sau
alungit si catifelat, patru aripi
membranoase, acoperite cu solzi
marunti de culori diferite si un aparat
bucal adaptat pentru supt. Ochii sunt
bine dezvoltati si foarte sensibili la
miscare.
Antenele lungi sunt folosite pentru
detectarea mirosului si a miscarilor
aerului. Ei se hranesc din flori viu
colorate, cu nectar, un lichid dulce ce se
gaseste in adancul florilor. Isi pot folosi
si picioarele pentru a gusta planta pe
care se afla.
Ciclul vietii unui fluture are 4 faze: oul,
omida sau larva, nimfa sau pupa si
fluturele matur, zburator.
Fluturii au o gama larga de culori,
culorile aprinse sunt un semn ca ei nu
sunt buni de mancat. Multe lepidoptere
au otravuri in corp provenite din
plantele cu care se hranesc, otravuri
care au un gust neplacut pentru pasari,
dar care sunt inofensive.
Licuriciul este o insecta nu foarte
raspandita, insa extrem de interesanta
datorita luminii pe care o produce. Cel mai

LICURICIUL mare numar de licurici se gaseste in sudul


Angliei, Scotia, Noua Zeelanda, Tasmania
si Australia.
In cele mai multe cazuri, aceste
insecte traiesc in zone cu iarba scurta, in
garduri vii, pesteri, locuri cu umiditate
ridicata, trunchiuri de copaci putrezite, etc.
In lume sunt numeroase specii de
licurici, insa majoritatea sunt asemanatori
carabusului. Dupa 2-3 saptamani din oul de
licurici, iese o larva ce va trai aproximativ 2
ani de zile.
Dupa aceasta lunga perioada, larva
intra in cucon unde sta cam 12-14 zile,
pentru ca mai apoi sa devina un licurici
adult. Licuricii au organele in abdomen, iar
acestea contin substante care produc
lumina. Aceasta lumina este produsa de
larve si de femele .
Infatisarea licuriciului difera in functie
de etapa vietii si de sex. Ca larva are o
culoare maronie cu puncte laterale galben-
rozalii, ca mascul are o nuanta maronie si
pe alocuri piele rozalie, iar ca mascul are
culoarea neagra si aparatoarea de la cap
transparenta. Licuricii nu dapasesc
lungimea de 15 mm.
Tantarii care sunt deosebit de
interesati de oameni sunt cei
hematofagi, adica cei care se hranesc

ŢÂNŢARUL cu sange. La cele mai multe dintre


specii, doar femela este hematofaga,
in timp ce masculul se hraneste cu
suc de plante. Desigur, insectele care
beau sange uman pot sa transmita
diverse boli.
Unii tantari se hranesc cu legume,
carora le produc niste excrescente
asemanatoare cu tumorile, care
uneori genereaza boli grave.Tantarul
Anofel este raspunzator pentru
transmiterea malariei, in timp ce
speciile Aedes aegypti si Stegomia
calopus transmit febra galbena. Tot
Aedes aegypti si Phlebotomus
papatasii sunt raspunzatoare pentru
transmiterea binecunoscutei febre
dinga.
Tantarul comun este cunoscut
pentru sunetul constant, tiuitor, care
in tacerea noptii poate fi perfect
auzit.Desi este tot o specie
hematofaga, tantarul comun nu
transmite boli, ci lasa doar niste
basici, care raman in urma
muscaturilor lor.
Este considerat cel mai aprig duşman
al culturilor de cartofi,vinete si tomate.

GÂNDACUL
In stadiul de adult are corpul de 9-12
mm lungime, de culoare galbenă-
portocalie. Elitrele (prima pereche de aripi)
au cate 5 + 5 dungi longitudinale negre. La
DE COLORADO completa dezvoltare, larva are corpul de
12-15 mm lungime, de culoare roşie-
portocalie, lateral cu puncte negre.
Dăunătorul dezvoltă 2-3 generaţii pe
an. Iernează in stadiul de adult in sol, la 10-
90 cm adancime. Adulţii hibernanţi apar la
sfarşitul lunii martie. După un zbor intens,
cand se deplasează la distanţe apreciabile,
paralel cu o hrănire de maturaţie sexuală,
au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sunt
depuse in grupe de cate 10-100, pe partea
inferioară a frunzelor. Incubaţia durează 4-
5 zile, iar apariţia larvelor se inregistrează
din a doua decadă a lunii mai.
Dezvoltarea larvei se eşalonează pe
15-30 zile. La completa dezvoltare, larvele
părăsesc plantele, pătrund in sol şi se
transformă in pupe, stadiu care durează
12-20 de zile, după care apar adulţii din
noua generaţie. Dezvoltarea primei
generaţii durează 30-35 de zile. Adulţii din
prima generaţie apar din a doua decadă a
lunii iunie. Din cauza apariţiei eşalonate a
adulţilor, generaţiile se suprapun.
Coropişniţele (sau chifteriţele) sunt insecte
aparţinând familiei Gryllotalpidae.Adultul are
COROPIŞNIŢA corpul de 30-35 mm lungime, de culoare
cafenie. Dorsal, primul segment al toracelui
(pronotul) este mare, ovoid, bombat şi
catifelat. Picioarele anterioare sunt
conformate pentru săpat.
Oul este sferic, de mărimea unei seminţe de
cânepă, de culoare alb-gălbuie. Larva este
asemănătoare insectei adulte.
Specia dezvoltă o generaţie la 2 ani.
Iernează ca insectă adultă şi larvă de vârsta
a III-a, în sol, la 30-40 cm adâncime. În mai-
iunie are loc copulaţia şi depunerea ouălor.
Pentru depunere, femela sapă un cuib de
mărimea unui ou de găină, la 5-15 cm
adâncime. O femelă depune 300-600 ouă.
Incubaţia durează 15-20 zile. Larvele apărute
rămân în cuib sub ocrotirea femelei până
după prima năpârlire, apoi fiecare îşi sapă
propria galerie.
Către sfârşitul toamnei, larvele năpârlesc
de două ori, apoi se retrag pentru hibernare
în sol sau în locurile de depozitare a
bălegarului. În primăvară, ele urcă în stratul
superficial al solului, sapă galerii de hrănire,
se hrănesc şi continuă să se dezvolte, iar
spre toamna anului al doilea larvele devin
insecte adulte care hibernează.
Pentru dezvoltare şi iernare, coropişniţa
preferă solurile bogate în substanţe organice
şi bălegar de grajd.
Este o insectă din ordinul
coleopterelor, de culoare neagră-
RĂDAŞCA castanie, masculul prezentând două
mandibule puternice ca niste coarne
de cerb.
Rădaşca este una dintre cele mai
mari insecte din Europa şi este pe
cale de dispariţie. Aceste insecte
depind de lemnul uscat, deoarece
larvele lor trebuie să petreacă între
6-8 ani în trunchiurile copacilor
uscaţi, hrănindu-se din părţile în
putrefacţie ale copacilor
După toţi aceşti ani petrecuţi pe
lemnul uscat, rădaştele au la
dispoziţie o vară pentru a se bucura
de stadiul dezvoltat şi pentru a se
reproduce. În acest stadiu, în timpul
zilei sug seva stejarilor din jur, iar pe
timpul nopţii, femelele îşi caută
parteneri.  Deşi femelele pot zbura,
dar numai pe distanţe limitate,  este
necesar ca femelele să poată găsi un
mascul la o distanţă relativ mică.
Aceasta înseamnă că stejarii trebuie
să se afle la distanţe reduse pentru a
putea găsi hrană suficientă şi
parteneri sau că trebuie create
coridoare între copaci. 
GHICITORI
t o are –
Colo u ră oare
r b
Trup at e ca o u ţ ă z aripi -n
u el t pe are
Zboa l fin şi m floare, an s
in l o
r
Spu ă vara p ic el are
P arg
d i nf
n e , Cu indă
fie. eţi ce-ar câmpie l

Printre petale de floare,


Co re.

Zboară aripi gălbioare.


p u te , e)
(Flut
urele
a să floa turel
u
) (Fl

(Fluturele) Arip
i
Parc are,
ă
ă- i floare Înco -i floare
Parc oare re!
tr
(Flut o a zbu
.
ră t i o a rat o
zbu ş ase pi c urele
) are
e ?
Şi ar ele)
ur
(Flut
Mici pitici cu Turmă mică, Trec grăbite pe
felinare târâtoare, cărare
Umblă noaptea pe Paşte-n pomi, nu Patru sute de
cărare. pe ogoare! picioare.
(Licuriciul) (Omizile) (Furnicile)

Inspectează Zi şi noapte prin


floricele fâneţi,
Şi strânge nectar Auzi mii de
din ele! cântăreţi.
(Albina) (Greierii)

Care gospodină Mica, dar voinica, Din flori plicuri de


Strânge pentru cină In spate ridica dulceata
Zahăr din grădină? Sacul cu povara, Strânge de cu
(Albina) Sa-l duca la moara. dimineata.
(Furnica) (Albina)
PLANŞE DE COLORAT

S-ar putea să vă placă și