Sunteți pe pagina 1din 11

Curs introductiv

Psihodiagnoza - activitate specifica prin care se obtin informatii valide despre structura, dinamica si
personalitatea unei persoane cu ajutorul unui anumit tip de instrumente (interviu, observatie, test
psihologic etc).
Clasic - psihodiagnoza este considerata psihometrie.
Criteriile psihometriei clasice:
 natura standardizata a testelor,
 interventia minima a examinatorului,
 sistemul de evaluare - prin raportarea la rezultatele obtinute.
In cadrul interviurilor, participantul nu este informat despre pertinenta rezultatelor sale. Singura
interventie permisa pentru examinator - încearcarea si obtinerea unei atitudini pozitive fata de testare.
 Toti participanții trebuiesc testati cu acelasi test si in conditii identice
Înanii 60 ai secolului trecut a aparut o nouă orientare - evaluarea comportamentală (de la psihometrie trecandu-se la
aceasta noua orientare)
Evaluarea comportamnetala incearcă să răspundă la următoarele întrebări:
 ce fac indivizii?
 unde?
 când ?
 în ce circumstanțe?

De obicei se pleaca de la comportamentul motor si verbal. S-au construit instrumente specific:
 proceduri fiziologice,
 teste de observare,
 interviuri structu rate,
 tipuri noi de scale de evaluare.
Diferentadintre psihometrie si evaluarea comportamentala este ca in cazul primei, scorul observat si interpretat,
este compus dintr-un scor real, care oglindeste o entitate interioara, stabila, precum si o eroare de masurare.
Astfel,daca se va calcula acelasi scor, la acelasi test, la aceeasi persoana dar la intervale de timp diferite, se vor obtine
rezultate care nu difera prea mult.

In evaluarea comportamentala scorul obtinut este, prin definitie, instabil. Evaluarea comportamentala
tinde sa devina dinamica si formativa.
Acest tip de abordare reliefeaza relatia care exista intre:
 invatare si potential,
 invatare si performanta, ca factor fundamental pentru dezvoltarea si functionarea proceselor cognitive.

Evaluarea formativa pune accent pe evidentierea acelor factori cognitivi sau de natura nonintelectuala care determina
calitatea adaptativa la o situatie problematica.
Diferentele dintre psihometrie si psihodiagnoza moderna sunt:
 psihometria se centreaza pe produs nu pe proces,
 psihometria clasica nu se intereseaza de variatiile procesului rezolutiv, urmarind doar
rezultatele sale;
 nu se intereseaza despre cum se poate ameliora o situatie, despre capacitatile de
dezvoltare, despre imbunatatirea performantei subiectului.
In cazul evaluarii formative se urmareste dinamizarea relatiei dintre examinator si
examinat, cat si realizarea testului care se evalueaza prin masurarea castigului cognitiv
(dintre distanta la nivelul abilitatii care se masoara intre pre-testare si post-testare).
ISTORIC

Aristotel-
350 î.e.n. – subliniaza importanta observarii directe si obiective pentru cunoasterea
comportamentului uman.
1860- Descartes - descrie relatia corp-minte ca interactiune.
1869- începutul studiului stiintific al diferentelor individuale - Galton- masoara atribute umane ca
înaltime si viteza de calcul, dezvoltand statistic diferentele;
1879- prima descriere sistematica a unui test de asociatie libera;
1888 în America, J. Mckeen Cattell- inaugureaza un laborator de testare si tot el, în 1890 introduce
termenul de test mental; deviatia standard ca masura statistica a variabilitatii rezultatelor în raport de
medie.
În 1896- Krapelin- testarea comparativa a bolnavilor mentali cu oamenii normali.
În 1900 Binet si Simon- initiaza primele interviuri sistematice pentru examinarea inteligentei. 1904 Spermann introduce teoria bifactoriala a
inteligentei (g si factori specifici)
1905 C.G.Jung- experimentul asociativ verbal pentru a descoperi si diagnostica complexele inconstiente.
1905 Pieron- tehnici psihometrice ca metode ale psihologiei experimentale.
1905- Binet si Simon- laborator in scoala primara, dezvolta o scala de diagnostic al nivelului de inteligenta pentru copii normali si anormali (Paris),
1908 realizeaza a doua scala de inteligenta si inventeaza termenul de varsta mentala.
Scala Binet-Simon –1908- termenul de comportament in Franta, iar in Belgia apare primul cabinet de testare psihologica.
1910- J. M.Cattell prezinta prima serie de 10 instrumente psihologice - teste mentale - dar si experimentate.
1911- a treia scara Binet-Simon
1912- W. Stern - introduce termenul de quatient intelectual / coeficient intelectual - evaluare a nivelului actual al inteligentei prin distanta dintre
varsta reala si cea mentala.
1917- primul test colectiv nonverbal pentru testarea unei populatii largi (armata USA)- Army Alpha and Beta Examination.
1918- Woodworth- primul inventar major de personalitate folosit in armata SUA pentru screeningul recrutilor din armata americana.
Dupa primul razboi, folosirea testelor se deszvolta foarte mult.

1921 Rorschach- Psihodiagnosticul- introducerea a 10 planse pentru evaluarea bolilor mintale. 1922- Cattell- infiinteaza Corporatia
Psihologica – firma de consultanta si publicare a testelor 1923- testarea elevilor de scoala prin testul de dezvoltare mintala Standford.
1928– Hartsthorne&May publica cercetarea ”Studii privind inselatoria” care include primele teste situationale.

1935 – Thorndike – dezvolta analiza factoriala 1936- URSS- interzicerea testelor


1939- Frank- introduce termenul de tehnici proiectative pentru probele cu stimuli ambigui, asupra carora,
participantul proiecteaza starile si nevoile interioare
1942– Hathaway&Mckinley publica ”Inventarul multifazic Minnesota”, MMPI, primul instrument complex de
evaluare diferentiala a patologiei psihice.
1959 – Guilfort- structura tridimensionala a intelectului- 120 abilitati masurate prin proceduri specifice
1966- Asociatia Psihologilor Americani publica standardele pentru testele si manualele psihologice
 1969- APA introduce ghiduri pentru testarea celor dezavantajati.
 Dupa anii 70 se introduc computerele in testarea psihica.
In prezent
 aparatura statistica;
 personalitatea de la un model initial uni sau tridimensional se prezinta sub forma unor
modele factoriale complexe;
 periodicizarea etalonarii, reetalonarii si revizia testelor;
 s-au dezvoltat cercetarile legate de analiza de item;
 s-au dezvoltat cercetarile asupra validitatii;
 se pune un accent special pe standardele de testare psihologica care au devenit obligatorii
in diferite state ale lumii.
FUNCȚIILE PSIHODIAGNOZEI
Ca activitate sistemica de evaluare psihologica are următoarele functii:

1. capacitatea de a surprinde corect trasaturi si capacitati psihice individuale si de a reliefa variabilitatea psihocomportamentala intra-grupala versus grup de
referinta.
 Sisteme de referinta folosite:
 individul insusi
 grupul din care face parte individul
 normalitatea.
1. evidentierea cauzelor care au condus spre o anumita realitate prezenta a persoanei, mai ales in cazul prezentei disfunctiilor.
2. prognostica - anticiparea evolutiei probabila a comportamentului unei persoane in anumite conditii sau situatii contextuale.
3. de a evidentia cazurile de abatere in sens pozitiv sau negativ de la o norma sau etalon (evidentierea dizabilitatii sau a geniului).
4. demonstrarea functionalitatii programelor de invatare si formare.
5. formarea capacitatilor de cunoastere si autocunoastere.
6. posibilitatea folosirii psihodiagnozei in consiliere si orientare vocationala.
7. sprijinul oferit prin psihodiagnoza, deciziilor de conduita in demersul psihoterapeutic de asistenta sau consultanta psihologica.
8. oferirea posibilitatii verificarii unor ipoteze stiintifice - testele devenind astfel instrumente de cercetare.
DEFINIREA TESTULUI

Test – testum = oala de pamant (capacul cesteia) (latina) = incercare, proba, marturie, piatra de incercare.
1938 H. Pieron - testul reprezinta orice experienta psiho-logica destinata a permite masurarea unui proces de determinare numerica ce se efectueaza cu scopul de a caracteriza un
individ supus unor probe determinate.
 1954 Ana Anastasi - un test este in mod esential o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportament.
1960 R. Zazzo – testul este o proba definita ca si conditii de aplicare cat si ca mod de cotare, ceea ce permite pozitionarea unui subiect in raport cu o populatie, ea insasi bine definita
biologic si social.
2009 Susana Urbina - un test este o procedură sistematică de obținere a eșantioanelor de comportamente relevante pentru funcționarea cognitivă sau afectivă și de scorare și evaluare a
acestor eșantioane conform standardelor.
Procedura sistematică implică planificare, uniformitate și completitudine.
Principiile si criteriile esentiale in aplicarea testelor:
1. standardizarea implica:
 conditiile in care se administreaza testul,
 administrarea propriu zisa,
 cotarea rezultatelor
 si interpretarea rezultatelor
2. obiectivitatea
 oricine ar fi psihologul /utilizatorul testului, trebuie sa se obtina pentru acelasi subiect rezultate foarte apropiate).

S-ar putea să vă placă și