Metoda pe faze

• Metoda de calculație pe faze se aplică de întreprinderile cu producţie

de masă sau de serie mare, caracterizate printr-un proces tehnologic
simplu, uniform și continuu, desfăşurat în stadii sau faze succesive de
prelucrare a materiilor prime şi materialelor, în urma cărora rezultă
produsul finit.
• Exemple: industria cimentului, sticlei, ceramicii, zahărului, berii,
fibrelor sintetice, textilelor, oţelului etc.
Concepte cheie – metoda pe faze
Aplicarea metodei pe faze implică utilizarea următorilor termeni:
• Faze de fabricaţie: etapă în cadrul procesului de producţie de masă.
• Semifabricate: componente utilizate/obţinute în procesul de producţie.
• Pierderi normale: pierdere care se aşteaptă să apară în cadrul unei faze (spre
exemplu: perisabilităţi).
• Pierderi anormale: diferenţa negativă între pierderea normală şi pierderea efectivă.
• Câştiguri anormale: diferenţa pozitivă între pierderea normală şi pierderea efectivă.
• Producţie în curs de execuţie: produse care nu sunt complet finisate la începutul sau
la sfârşitul perioadei.
• Echivalenţa producţiei în curs de execuţie: transformarea convențională (teoretică) a
producției în curs de execuție în producție finită, utilizând informații privind gradul de
finisare a producției în curs de execuție.
• Produse simultane: două sau mai multe produse care se obţin simultan în cadrul
aceleiaşi faze de fabricaţie.
• Subproduse: bunuri obţinute în cadrul unui proces de producţie desfăşurat în vederea
obţinerii unui alt produs finit.
 Metodologia de calcul al costurilor
• Metoda pe faze este folosită în cazul producţiei de masă, unde procesul de
producţie presupune parcurgerea mai multor faze. Obiectul calculaţiei îl
constituie produsele şi fazele parcurse în procesul de fabricaţie. Costul efectiv
al produsului finit se stabileşte la sfârşitul perioadei de gestiune prin
cumularea tuturor cheltuielilor în ultima fază de producţie.
• Faza de calculaţie reprezintă elementul care colectează cheltuielile directe şi
chiar o parte din cheltuielile indirecte care îi pot fi alocate fără repartizări
suplimentare. De exemplu, în procesul de obţinere a berii fazele sunt: curăţire
orz, fabricare malţ, fierbere, fermentaţie, îmbuteliere.
 Variante – metoda pe faze:
i. varianta cu semifabricate;
ii. varianta fără semifabricate.
Varianta cu semifabricate
• Această variantă se aplică în întreprinderile care fabrică un număr relativ redus de
produse. Particularitatea tehnologică ce indică utilizarea acestei variante este aceea că
semifabricatele rezultate din diferite faze nu se consumă imediat şi integral în faza
următoare, acestea fiind depozitate pentru o perioadă de timp.
• De asemenea, această variantă poate fi utilizată şi în următoarele situaţii: în cazul în
care din acelaşi semifabricat se obţin mai multe produse sau în situaţia în care o parte
din semifabricate sunt destinate vânzării la terţi. În varianta cu semifabricate se
calculează costul pentru fiecare semifabricat în parte, luând în calcul toate cheltuielile
directe şi indirecte alocate, dar şi costul semifabricatului din faza anterioară.
• Costul unui semifabricat obţinut într-o anumită fază a procesului de producţie se
transferă în faza următoare. Astfel, costul calculat pentru producţia ultimei faze
constituie costul produsului finit
• Determinarea costului produsului finit în faza n (CpfN) se realizează astfel:
• CpfN = CusfN-1 + (CD + CI)fN
 Varianta fără semifabricate
• Aceasta variantă se poate aplica în mod eficient în întreprinderile care obţin din procesul
de producţie un număr mare de produse.
• Particularitatea tehnologică constă în faptul că aceste produse, în formele lor
intermediare, parcurg succesiv fazele de producţie fără a se recurge la depozitare,
stocare etc. În varianta fără semifabricate se realizează calculul şi colectarea cheltuielilor
directe şi indirecte pe fiecare fază de calculaţie în parte şi stabilirea costului producţiei
obţinute dintr-o fază oarecare numai pe baza cheltuielilor sale.
• Costul produsului finit se obţine prin însumarea costului tuturor fazelor, pornind de la
colectarea tuturor cheltuielilor directe şi indirecte delimitate pe faze de calculaţie, astfel:
• CpfN = Σ (CD + CI)fN
• Repartizarea cheltuielilor de producţie între două sau mai multe produse obţinute
simultan din această fază se poate face folosind procedeul cantitativ, procedeul indicilor
de echivalenţă, procedeul echivalării cantitative a produselor, procedeul deducerii valorii
produselor secundare etc.
• Identificarea fazelor se calculatie – pt. care se vor acumula costuri
o faza = o operatie/succesiune de operatii → se poate organiza intr-un centru/o sectie
• Evidentierea cantitatilor din fiecare faza - calcul cost aferent

• Determinarea unui cost mediu pt. fiecare faza

• Un produs rezultat dintr-o faza si utilizat in faza urmatoare devine materie

prima evaluate la costul fazei anterioare

• Stabilirea procedurilor se separare a costurilor acolo unde din procesul de

fabricatie rezulta doua sau mai multe produse principale
probleme
• stabilirea fazelor de calculaţie a costurilor;
• reflectarea costului semifabricatelor interne pe faze de calculaţie;
• repartizarea cheltuielilor de producţie între două sau mai multe produse
obţinute din aceeaşi fază.

aspecte ce se cer detaliate:

• Pierderi normale si anormale
• Productia in curs de executie → productie echivalenta
• Produse simultane si subproduse
Pierderile normale si anormale
• Pierderile normale
- sunt inerente si sunt asteptate sa apara in conditii normale de productie
- Pot fi estimate inainte de inceperea productiei pe baza experientei trecute
- Sunt inevitabile si sunt parte a costului de productie
• Pierderi anormale
- Apar ca urmare a utilizarii unor material de calitate inferioara
- Defectarea utilajelor
- Nu trebuie sa afecteze costul de productie
•  OMFP 1802
Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept
cheltuieli ale perioadei în care au survenit:     pierderile de materiale, manopera sau alte
costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate
risipei
• OMFP 1826/2003
În costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor nu trebuie incluse următoarele elemente care se
recunosc drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:
a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise;
b) cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producție,
anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație;
c) regiile generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și în locul în care se găsesc în
prezent;
d) costurile de desfacere;
e) regia fixă nealocată costului.
Exemplu
Se cunosc urmatoarele date referitoare la o faza de fabricatie:
- Materii prime directe: 2000 kg x 9 lei /kg
- Salarii directe: 36.000 lei
- Cheltuieli indirecte: 27.000 lei
- Pierderi normale: 10%
- Productia obtinuta 1800 kg.
Calculati: pierderea normala, cantitatea asteptata de produse, costul unitar
⁻ Pierderea normala = 10% x 2000 = 200 kg
⁻ cantitatea asteptata de produse = 2000 – 200 = 1800 kg
⁻ Cost faza = 18.000 + 36.000 + 27.000 = 81.000 lei
⁻ Cost unitar = 81.000 / 1.800 = 45 lei/kg
In cazul in care pierderile normale sunt reziduri ce se pot valorifica cu 9 lei/kg
• Cost faza = 81.000 – 200 x 9 = 81.000 – 1800 = 79.200 lei
• Cost unitar = 79200 / 1800 = 44 lei/kg

Daca din procesul de productie rezulta doar 1750 kg , pierderea anormala de

50 kg x 44 le/kg = 2200 lei va fi tratata ca si cost al perioadei si nu se va
include in cost
Productia in curs de executie → productie
echivalenta
• Metoda echivalentei → conversia productiei in curs/neterminate in unitati
echivalente terminate
• Unitatea echivalenta = nr unitati netrminate x %finisare
Exemplu
Pt luna noiembrie se cunosc urmatoarele:
- Productie lansata in fabricatie = 10.000 buc
- Produse neterminate la sfarsitul lunii = 900 buc
- Consumuri estimate = 2/3
- Costuri de productie = 48.500
Calculati costul produselor terminate si costul productiei in curs
 Cantitate Proportia de finalizate Unitati echivalente
Produse terminate 9100 buc 1 (100%) 9100
Produse neterminate 900 buc 2/3 600
10.000 9700 ue

Cost produse finite = 5 x 9100 = 45.500 lei

Cost productie in curs = 5 x 600 = 3.000
Exemplu
Pt luna noiembrie se cunosc urmatoarele:
- Productie lansata in fabricatie = 10000 buc
- Produse neterminate la sfarsitul lunii = 900 buc
- Costuri de productie = 48.500, din care materiale 27.300 lei, iar salarii 21.200 lei
- Materialele au fost absorbite in totalitate, iar salariile directe reprezinta 1/3

Calculati costul produselor terminate si costul productiei in curs

 Q Materiale Unitati Salarii Unitati
(finisaj) echivalente (finisaj) echivalente

Produse 9100 1 (100%) 9100 1 (100%) 9100

finisate
Produse 900 1 (100%) 900 1/3 (33,33%) 300
neterminate
10000 10000 9400
Cost unitate 27.300/10.00 21.200 / 9400
echivalenta 0 = 2,25532 lei/buc
= 2,73 lei /
buc
 Produse finite Produse in curs Total
Materiale 9100 x 2,73 = 24.843 900 x 2,73 = 2457 27.300
Salarii 9100 x 2,25532 = 300 x 2,25532 = 677 21.200
20.523
45366 lei 3134 lei 48.500
(valoare produse finite) (valoare productie in curs de (valoare
executie) productie)
 Produse simultane
• Se obtin din aceeasi faza / process
• Se obtin din aceeasi materie prima
• Sunt comparabile sub aspectul importantei
Ex – in industria petrolului din prelucrarea petrolului crud se obtin simultan gazolina, benzina, kerosen,
lubrifianti

Deoarece produsele se obtin din aceeasi faza este necesara impartirea cheltuielilor in vederea calcularii
costului la punctul de separare.
Metode:
- metoda costului mediu
- metoda cuantificarii fizice
- metoda punctelor
- metoda indicilor de echivalenta
- metoda contributiei
- metoda valorii de piata (la pct de separare, dupa procesari, val. realizabila neta)
•  O intreprindere obtine simultan din acelasi process de productie 3 produse:
P1 – 25000 buc; P2 – 40000 buc; P3 – 35000 buc
Costurile cumulate pana in momentul separarii sunt de 40.000 lei
Determinati costul celor 3 produse
Cost mediu

P1 = 0,4 x 25000 = 10000 lei

P2 = 0,4 x 40000 = 16000 lei
P3 = 0,4 x 35000 = 14000 lei
• Metoda cuantificarii fizice – se bazeaza pe procentele de obtinere a
diverselor produse dintr-o cantitate de materie prima
Exemplu: O intreprindere obtine simultan din acelasi process de productie,
dintr-o tona de materie prima 3 produse: P1 – 25000 buc; P2 – 40000 buc; P3 –
35000 buc
Costul tonei de materie prima este 20.000 lei, salariile directe sunt de 16.000
lei, iar cheltuieliloe indirecte 4000 lei
Determinati costul celor 3 produse
Produse Cant % Cost materie prima Cost salarii CIP Total
P1 25.000 25% 5000 4000 1000 10000
P2 40.000 40% 8000 6400 1600 16000
P3 35.000 35% 7000 5600 1400 14000
100.000 100% 20.000 16000 4000 40000
• Metoda punctelor – se bazeaza pe studiul elementelor definitorii (pret,
volum, cantitate, caracteristici tehnice, etc) ale produselor si pe importanta
acestora. Fiecarui produs I se acorda un punctaj
Exemplu: O intreprindere obtine simultan din acelasi process de productie 3
produse: P1 – 25000 buc; P2 – 40000 buc; P3 – 35000 buc
Costurile cumulate pana in momentul separarii sunt de 75.000 lei
Determinati costul celor 3 produse, cunoscand punctajele 5,4,3
Prod Cantita punct Unitati Cost unitate Cost pe produse Cost unitar
us te aj echivalente echiv
Cue = 75000/375000 =
0,2

P1 25000 5 125000 0,2 25000 1

P2 40000 4 160000 0,2 32000 0,8
P3 30000 3 90000 0,2 18000 0,6
375000 75000