Compușii organici în

viața omului modern.

Proiect la chimie
realizat de Lupu Marius.
Ce este chimia organica?

 Chimia organica (Chimia Carbonului) studiaza compusii carbonului si

transformarile lor. Aceasta este chimia hidrocarburilor si a derivatilor
acestora.

 Putem considera studiera acesteia ca fiind importanta, deoarece

compusii organici stau la baza tuturor organismelor vii, iar cunoasterea
si studierea manipularii acestor compusi ne poate avantaja nu doar in
medicina ci si in alte domenii precum industria.
Rolul Biologic si utilizarea

 Importanta mare a aminoacizilor din regnul animal si din cel

vegetal se datoreaza participarii lor la formarea proteinelor si
a altor substante biologice importante. Nimerind in organism
cu hrana, proteinele se hidrolizeaza enzymatic pana la a-
aminoacizi component, care, la randul lor, se recombina,
formand protein propria organismului respective. Organismul
uman poate produce unii a-aminoacizi necesari la sinteza
proteinelor proprii. Insuficienta de a-aminoacizi duce la
dereglari fizice si psihice. De aceea a-aminoacizii sunt
recomandati bolnavilor in caz de istovire a organismului, dupa
interventii chirurgicale s.a. De exemplu, norma zilnica de acid
glutamic – care, de altfel, are miros si gust de zeama de pui –
esde de 16 g. In afara de industria alimentara si ce
farmaceutica, aminoacii mai sunt utilizati la producerea
colorantilor, a maselor plastice, a fibrelor sintetice etc.
Rolul Proteinelor in Organism
 Proteinele constituie, alaturi de
grasimi si hidratii de carbon, o
componenta importanta a ratiei
alimentare zilnice. In organism,
proteinele se hidrolizeaza
enzimatic pana la polypeptide,
peptide si, in final, se obtin a-
aminoacizi. Aceste sunt
transportati de sange in tesuturile
diverselor organe, unde, in mare
parte, se recombina pentru a for a
proteinele propria organismului
respective, si, in cantitati mai mici,
se consuma la sinteza acizilor
nucleici si la scindarea oxidative
pentru a furniza energia necesara
organismului.
Importanta grasimilor

 Grasimile sunt una dintre sursele de alimentare a organsmului,

fiind de doua ori mai calorice decat proteinele si decat hidratii de
carbon. Ele au, de asemenea, o larga utilizare in industria
sapunurilor si luminarilor, a preparatelor medicinale si cosmetic.
Grasimile au rol de solvent in cazul unor vitamin, al produselor
ce dau gust si culoare alimentelor. Capacitatea grasimilor de a
se polimeriza are, de asemenea, o aplicare practica. Fiind
depuse in strat subtire, uleiurile de floareasoarelui, de porum, in
s.a. cu timpul se usuca formand in aer pelicule transparente,
elastic si stabile la actiunea factorilor externi. Aceasta proprietate
a uleiurilor sta la baza intrebuintarii lor pentru producerea
industriala de vopsele, uleiuri de frnis, lacuri, linoleumuri.
Hidratii de carbon
Glucoza

 Rolul biologic si importanta industriala. Organismele vii nu

produc hidrati de carbon, ci ii obtin cu hrana. Glucoza este una
din principalele surse energetice ale organismelor vii. Ea ajunge
in organism impreuna cu hrana, fie in stare libera, fie sub forma
legata, ca parte componenta a zaharozei sau a amidonului
(continut in cartofi, paine, orez etc.) In organism, amidonul
hidrolizeaza pana la glucoza sub actiunea enzimelor gastrice si
intestinale. Glucoza, bine solubila in apa, trece prin peretii
intestinali si ajunge in sange, unde este transportata spre diferite
organe. In cellule, oparte din glucoza ‘’arde’’ se oxideaza,
furinizand energia necesara activitatii vitale. Glucoza este o
componenta indispensabila sangelui, dar continutul ei trebuie sa
se mentina in limitele de 0,07-0,11%. Daca aceasta depaseste
limita admisibila, atunci se deregleaza schimbul de zaharide si
se dezvolta diabetul zaharat. Fiind un compus usor asimilabil si
un bun furnizor de energie, glucoza este utilizata in medicina
pentru intarirea organismului istovit.
Glucoza
 Din glucoza se obtin diferite
preparate medicinale: gluconatul
de calciu, vitamina C, sorbitolul.
In industria alimentara, glucoza
este folosita la prepararea
marmeladei, a biscuitilor, a
sucurilor etc.
 Deoarece este un bun
reducator, glucoza se
intrebuinteaza la producerea
oglinzilor de argint, la colorarea
si imprimarea tesaturilor.
Amidonul
 Utilizarea. Amidonul este
una dintre principalele surse
alimentare. Produşii
hidrolizei parţiale şi totale a
amidonului (dextrinele şi
glucoza) se asimilează mai
uşor, de aceea pregătirea
bucatelor din cartofi, din
porumb sau cereale
presupune o prelucrare
termică (fierbere, prăjire,
coacere), însoţită de
hidroliza amidonului. Apariţia
unei pojghiţe rumene pe
pâinea coaptă sau pe cartofii
prăjiţi se datorează formării
dextrinelor cleioase.
Amidonul
 Amidonul este utilizat la obţinerea glucozei, a dextrinelor (folosite
la prepararea dulciurilor, marmeladelor, jeleurilor, biscuiţilor),
precum şi la fabricarea adezivilor (cleiurilor), hârtiei, cartonului.
Cantităţi mari de amidon se consumă în industria textilă la
imprimarea şi apretarea ţesăturilor. El se întrebuinţează şi la
fabricarea chibriturilor, ca material de închegare a
componentelor. În farmaceutică, din substanţe medicamentoase
şi amidon se produc paste, unguente, pastile ş.a.
 Celuloza
 Utilizarea. Celuloza şi derivaţii ei au
o întrebuinţare largă. Sub formă de
fibre, celuloza din bumbac, in,
cânepă se foloseşte în industria
textilă. Celuloza extrasă din lemn
este o materie primă ieftină pentru
sinteza organică. Din aceasta se
obţin eteri şi esteri, care se utilizează
la producerea de mase plastice, fibre
sintetice, filme neinflamabile, lacuri,
emulgatori pentru săpunuri şi
şampoane, celuloid, diverse tipuri de
clei, plasturi utilizaţi în scopuri
tehnice şi medicinale, materiale
electroizolante, explozivi.
 Celuloza

 La hidroliza totală a celulozei, se formează glucoză din care, prin

fermentare, se obţine alcool etilic tehnic. Cantităţi enorme de
celuloză, obţinută din lemn, se consumă la fabricarea hârtiei.
Celuloza regenerată se deosebeşte de cea iniţială;
macromoleculele sunt întinse şi au aceeaşi orientare. Materialele
fabricate din viscoză se vopsesc mai bine şi sunt mai trainice decât
cele din celuloză naturală. Este binecunoscută şi utilizarea
lemnului ca sursă de căldură. Cantităţi mari de celuloză regenerată
se consumă la sinteza organică. Producţia globală a celulozei din
lemn constituie, în medie, peste 80 de milioane de tone pe an.
Vitamine si Fermenti
 Organismul omului nu poate exista fără vitamine (în latină, vita –
„viaţă“). Vitaminele au funcţii de bioregulatori (reglează reacţiile
biochimice). Despre necesitatea unor compuşi în tratarea anumitor
boli se amintea încă în secolul al XVI-lea. Astfel, se ştia că marinarii
de pe corăbii sunt atacaţi de scorbut deoarece nu folosesc fructe şi
legume proaspete, copiii se îmbolnăvesc de rahitism dacă nu
consumă untură (ulei) de peşte ş.a. Către începutul secolului al XX-
lea, în baza observărilor acumulate şi a cercetărilor efectuate, s-a
ajuns la concluzia că, pentru o dezvoltare normală, organismul
nostru are nevoie nu doar de grăsimi, hidraţi de carbon, proteine,
minerale, apă, ci şi de unele substanţe ce se conţin în alimente,
acestea fiind numite vitamine. Necesarul de vitamine al
organismului este extrem de mic, dar importanţa lor este colosală.
Vitamine si Fermenti
 Dacă organismul se alimentează normal, el este asigurat pe
deplin cu doza necesară de vitamine. În cazul insuficienţei de
vitamine (avitaminoză), organismul poate fi atacat de diverse boli
de piele sau de sânge, de afecţiuni hepatice, ale sistemului
nervos etc. În asemenea situaţii, precum şi în cazul persoanelor
care depun efort fizic şi mental susţinut, sunt recomandate
produse proaspete ce conţin anumite vitamine, precum şi
preparate medicinale. Este important să respectăm indicaţiile
medicului privind dozarea şi modul de administrare avitaminelor
şi să nu exagerăm, deoarece excesul de vitamine
(hipervitaminoză), în special al vitaminelor A şi D, este dăunător.
Enzime
 Importanţa enzimelor. Comparativ cu reacţiile efectuate în
laborator, procesele industriale necesită cantităţi mari de
produse şi, evident, un timp redus de transformare. Reacţiile
care stau la baza producerii berii, a brânzeturilor şi altor lactate,
a vinului, oţetului, produselor de panificaţie etc. – toate decurg
doar în prezenţa unor mici cantităţi de anumiţi fermenţi (drojdie).
Funcţiile. Enzimele intervin aproape în toate transformările din
organism. Fiecare enzimă are o funcţie specifică. După funcţiile
lor, enzimele se divizează în digestive şi metabolice. Enzimele
digestive contribuie la prelucrarea alimentelor, fiind responsabile
de hidroliza componentelor alimentare: hidraţii de carbon,
proteinele, grăsimile (lipidele). Ele se împart în trei tipuri:
amilază, protează şi lipază
Chimia organica in viata de zi cu zi

 Alimentele:
Chimia organica in viata de zi cu zi

 Imbracamintea:
Chimia organica in viata de zi cu zi

 Medicamente:
Chimia organica in viata de zi cu zi

 Coloranti:
Chimia organica in viata de zi cu zi

 Fibre sintetice:
Chimia organica in viata de zi cu zi

 Cauciucul:
Chimiștii si petrochimiștii descoperă
metode noi pentru a face lumea mai bună:
• Biocombustibili
• Bioplatic
• Materiale termoizolatoare
• Celule de combustie
• Turbine eoliene
• Panouri solare
• Etc.
MULTUMESC PENTRU ATENTIE

Bibliografia:
https://www.wikipedia.org/
https://images.google.com/?
gws_rd=ssl