Viața cotidiană în Țara Moldovei între medieval și modern

Locuințele domnilor,
boierilor și țăranilor

Proiect realizat de eleva grupei

Tur-204
Stalin Andreea
Coordonator : Scobioală Nadejda
 Conceptul de locuință în Țara Moldovei
Locuinţa tradiţională este casa de
locuit caracteristică locuitorilor unei
ţări. Arhitectura locuinţei – planul,
mărimea şi aspectul – au fost
influenţate de condiţiile fizico-
geografice ale mediului natural, de
particularităţile şi specificul sistemului
gospodăresc, condiţionate istoric şi
social. Acelasi lucru poate fi observat și
în cazul locuințelor prezente în Țara
Moldovei in perioada medievala pana
la cea moderna.
 Locuințele domnilor
În Moldova nu a existat un singur tip de cămin, căminul etalon. Fiecare categorie
socială sau profesională, de la domnul ţării pînă la negustorul din tîrguri, avea un
altfel de locuinţă. Familia domnească îşi avea reşedinţa domnească principală la
Suceava şi apoi la Iaşi şi reşedinţe sezoniere, temporare, în curţile presărate prin
mai toate tîrgurile Moldovei.

Cum arăta palatul domnesc din Iaşi după reparaţiile făcute de Vasile Lupu, o
vedem in relatările unor călători italieni:” În ceea cepriveşte aparenţa sa
exterioară, palatul nu arăta aşa strălucit, însă pereţii dinăuntru, îmbrăcaţi în
covoare, tapiserii, draperii de mătase, strălucind de aur şi argint, înfăţişează o
maiestate oarecum regească a acestui principe.
 Scaunele acoperite cu o pînză foarte fină de in, sînt împodobite cu ţinte de aur şi argint.
Lucrările efectuate de Vasile Lupu au schimbat într-o oarecare măsură aspectul
curţii, tavanele au fost acoperite cu faianţă plăci , deşi a rămas în continuare o
reşedinţă bătrîneească, cu multe ornamente şi luxoasă, dar fără un plan ordonat,
e un adevărat haos şi are multe clădiri lipsite de proporţii”.

Apartamentele locuite de familia domnească la curţile din ţară erau fără îndoială,
împodobite cu decoruri pictate. Încăperile erau luminate cu lumînări de ceară aşezate în
sfeşnice, iar scurgerea timpului era măsurată de ceasornice. În sala de primire , era
prinsă, de un perete, o icoană înfăţişînd Învierea Mîntuitorului.
 Soli sau misionari ajunşi în
Moldova toţi au vorbit despre
încăperile destinate bărbaţilor,
dar în spatele locuinţei
domnului se aflau
apartamentele doamnei, care
erau păzite, Separarea
apartamentelor doamnei era un
fel de protecţie a intimităţii.
Doamna avea şi o biserică
separată şi îşi putea organiza
cum voia timpul, putea ieşi sau
intra fără a risca întîlnirri
inoportune. Spre deosebire de
femeile din bizantiene, lor nu le
era limitate ieşirile în public.
Aici creşteau şi coconii
domneşti.
 Locuințele boierilor
Locuinţele oraşului, puţine la număr erau toate din
pămînt, însă cea mai mare parte din ele sînt făcute
din bîrne. Peste ele se aşterne un strat de lut cu
pleavă, cu băligar de cal, apoi se albesc cu var. Aceste
case ei le împodobesc cu pridvoare şi balcoane ieşite
în afară pentru a putea ieşi afară vara, şi le acoperă
de cele mai multe ori cu paie. Mobilierul caselor
boiereşti- fie ele în oraşe, fie ele la sate- era foarte
simplu. Interiorul acestor locuinţe erau aşezate de jur
împrejur cu scaune, adică laviţe”, şi o masă sprijinită
la mijloc pe un picior, ca în casele europenilor. În loc
de mobilier sînt numai covoare şi covoroaşe atărnate
pe pereţi. În fiecare casă este un cuptor- care are pe
din afară un fel de horn din lut verde sau roşu, iar la
cei bogaţi cu plăci din faianţă.
 Locuinţele boierilor aveau în general două încăperi, eventual despărţite de o sală din care lucru
interesant- doar una era încălzită în timpul iernii. Aceasta însemna că întreaga familie se înghesuia, mai
multe luni pe an, într-o singură odaie. Acolo îşi făceau toaleta, acolo năşteau copiii. Situaţia aceasta nu s-
a schimbat decît foarte tărziu. Ne întrebăm fără îndoială- cum, în aşa de puţine încăperi, se putea primi
un număr mai mare demusafiri.
Locuințele țăranilor
Interiorul casei taranesti din Țara Moldovei,
dezvoltat pe fondul unei indelungatetraditii de
ordin functional si estetic, reprezinta o unitate de
legatura intre diferitelezone geografice din tara
Dintre factorii care au determinat evolutia si
diversificarea interiorului taranesc,amintim:
nevoia de confort care a dus la marirea spatiului
de locuit (princonstruirea altei incaperi, prin
transformarea tindei sau a camarii in odai
depreparat hrana, prin construirea unei camari
etc.); imbunatatirea conditiilor dedormit si de
luat masa (introducerea patului cu saltele si a
mesei dreptunghiulareinalte in locul celei rotunde
joase); influenta arhitecturii culte, laice si
religioase. A existat initial o legatura organica
intre spatiul de locuit si amenajarea
acestuia,interiorul constituind de la inceput un
ansamblu unitar.
 Interiorul locuintei taranesti este organizat in functie de patru centrecompozitionale:
sistemul de incalzit si preparat hrana, patul, lavitele si coltul incare se afla dulapul cu
vase. Patul reprezinta punctul de maxima importantadecorativa a interiorului, datorita
tesaturilor expuse aici. în exterior, ei își ungeau pereții cu lut și îi văruiau.
Mulțumesc pentru atenție !