Formarea conștiinței istorice 1

Studiu de caz
Proiect realizat de:
• Anton Alin Alexandru
• Barbir Vlăduț
• Cenușă Ștefan-Alexandru Profesor:
• Hladi Alexandru-Dimitrie • Magdalena Iacoban
Cuprins 2

• Premisă. Definirea problemei

• Descrierea și analiza cazului:
o Grigore Ureche / Opera sa
o Miron Costin / Opera sa
o Ion Neculce / Opera sa
• Concluzii
• Bibliografie
Premisă. Definirea problemei 3

• Începând cu secolul XVII-lea, destinul culturii române nu mai ține

exclusiv de viața religioasă și de activitatea preoților. Atât în
Moldova, cât și în Muntenia, actul de cultură încetează a mai fi
concentrat exclusiv în jurul bisericilor. Prin influența ideilor
umaniste, boieri luminați încearcă să recupereze trecutul istoric,
pentru a nu fi „înecat în uitare”. În operele lor istoriografice, ei
vor demonstra, pentru prima dată, ideea unității de neam și de
limbă a românilor.
Descrierea și analiza cazului 4

• Dacă până în secolul al XVII-lea destinul culturii române a fost în

strânsă legătură cu mentalitatea religioasă și ținea mai mult de
activitatea preoților, începând cu acest secol și-a facut apariția în
țările române un nou tip de cărturar, intruit, iubitor de cultură,
cunoscător al mai multor limbi străine, deseori învestit cu funcții
importante în stat.
• Acești cărturari erau de obicei fii de boieri, școliți în alte țări, ei fiind
primii care au conștientizat importanța consemnării istoriei, pentru ca 5
evenimentele să nu fie date uitării.
• Dintre aceștia cei mai importanți sunt cronicarii moldoveni Grigore
Ureche, Miron Costin și Ion Neculce.
• În Muntenia multe dintre cronici s-au scris la cererea marilor familii
boierești, unora dintre ele necunoscându-li-se autorul („Letopisețul
Cantacuzinesc”, „Cronica Bălenilor”).
Grigore Ureche 6
Grigore Ureche 7

• Grigore Ureche e primul cronicar moldovean de seamă, a cărui operă a

înfruntat timpurile, ajungând până la noi. Cronicarul a învățat carte la Lvov,

unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retoricca și

poetica. Reîntors în țară a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi

spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu a fost unul din sfetnicii apropiați ai

acestuia, mare spătar, iar din anul 1642 a ajuns mare vornic al aceleași Țări de

Jos. A murit în anul 1647 și a fost înmormântat intr-o criptă de la mănăstirea

Bistrița din Moldova.

Opera lui Grigore Ureche 8

• Spre sfârșitul vieții, Grigore Ureche a început să scrie „Letopisețul Țării

Moldovei”. Aceasta este unica lucrare cunoscută, cuprinzând evenimente
incepând cu anul 1356(intemeierea statului feudal) până la a doua domnie a
lui Aron-Vodă, 1594.

• La începutul lucrării, el așază o „Predoslovie” în care își exprimă motivele

pentru care consemnează eventimentele istorice, cel mai important fiind
cunoașterea istoriei, afirmând „să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de
învățătură, despre cele rele să să ferească să să socotească, iar despre cele
bune să urmeze și să să-nvețe și să să înderepteze.”.
• Spre sfârșitul vieții, Grigore Ureche a început să scrie „Letopisețul
Țării Moldovei”. Aceasta este unica lucrare cunoscută, cuprinzând 9
evenimente incepând cu anul 1356(intemeierea statului feudal) până
la a doua domnie a lui Aron-Vodă, 1594.
• La începutul lucrării, el așază o „Predoslovie” în care își exprimă
motivele pentru care consemnează eventimentele istorice, cel mai
important fiind cunoașterea istoriei, afirmând „să rămâie feciorilor și
nepoților, să le fie de învățătură, despre cele rele să să ferească să
să socotească, iar despre cele bune să urmeze și să să-nvețe și să să
înderepteze.”.
• Cea mai mare parte a operei sale este dedicată domniei lui
Ștefan cel Mare, care vreme de 47 de ani a păstuit Țara
10
Moldovei (1457-1504).
• În această cronică apare primul portret a lui Ștefan cel
Mare, pe care Grigore Ureche il realizează într-un stil
concis, sobru, prezentând atât calități cât și defecte, fapt
ce-l umanizează: „Fosta-u acestu Ștefan Vodă om nu mare
de statu, mânios si degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat;
de multe ori la ospețe omorea fără județu. Amintrilea era
întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știa a-l acoperi...”.
Miron Costin 11
Miron Costin 12

• Miron Costin (1633-1691) a fost un cronicar moldovean. Acesta

face studii în Polonia, iar după întoarcerea în țară are funcții
militare și diplomatice importante (mare vornic, mare logofăt).
Aparținând boerimii înalte este implicat în principalele
evenimente politice ale epocii. Suspectat că ar participa la un
complot împotriva domnului Constantin Cantemir este omorât din
ordinul acestuia.
Opera lui Miron Costin 13

• Cronicarul prezintă în „Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă

încoace” evenimente petrecute după 1595, anul în care se oprise
cronica lui Grigore Ureche. Intenția lui Costin a fost să înfățișeze
istoria Moldovei de la începuturi, „din descălecatul cu cel dintâi,
carele au fostu Traian-împăratul” și până în zilele sale, după cum
mărturisește în prefața cronicii.
 14
• În ultima parte a „Letopisețului”, Miron Costin consemnează
evenimente istorice la care a fost martor, fiind „un memorialist
atent asupra vieții și asupra oamenilor ... zugrav de moravuri și de
caractere.”. Recompune destine sub forma unor „portrete cu
preponderență morală, ținta fiind, de regulă, ilustrarea unui
precept etic.”.
Ion Neculce 15
Ion Neculce 16

• Ion Neculce (1672-1745) a fost un cronicar moldovean. Intră în

timpuriu în viața publică și se înalță treptat pe scara dregătorilor.
Este nevoit să se refugieze, din cauza instabilității vremurilor, în
Rusia și Polonia. Se întoarce în Moldova în 1720.
Opera lui Ion Neculce 17

• Spre sfârșitul vieții (începând cu 1733), scrie „Letopisețul Țării

Moldovei”, operă de interes istoriografic, dar mai ales literar.

• Ion Neculce este continuatorul lui Miron Costin, cronica sa

consemnând evenimente petrecute în Țara Moldovei între anii
1661 și 1743. Această perioadă istorică a fost una zbuciumată.
Ca și predecesorii săi, Ion așază înaintea „Letopisețului” o
preloslovie în care precizează sursele de inspirație.
• Dacă Grigore Ureche și Miron Costin au apelato la surse istoriografice
autohtone și străine, Ion Neculce consemnează evenimentele folosind 18
informații „din audzitele celor bătrâni boieri”
La unele dintre acestea a fost el însuși martor sau a participat direct,
iar despre altele a auzit în tradiția orală.
• În fruntea operei sale, cronicarul așază o culegere de 42 de legende
intitulată „O samă de cuvinte”, despre care afirmă că nu știe sigur că
sunt adevărate, dar pe care le-a auzit și el la rândul său, afirmând „O
samă de cuvinte ce sîntu audzite din om în om de oameni vechi și
bătrâni... Deci cine va ceti și le va crede, bine va fi, iară cine nu le va
crede iară bine va fi; cine precum îi va fi voia așa va face
 CONCLUZII 19
• Cronicarii moldoveni și munteni au bazele procesului de
consruire a istoriografiei românești care va face posibilă
apariția în epoca pașoptistă a primilor istoriografici români.
• Recuperând prin opera lor „Istoria românilor de la începuturi,
cronicarii au pus pentru prima oară problema originii latine a
popoului român. Afirmația făcută de Grigore Ureche potrivit
căruia toți românii „de la Râm se trag” a fost reluată de Miron
Costin în cronica sa și se dezvoltă în tratatul „ De neamul
Moldovenilor” . Ideea romanității poporului român pusă de
cronicari în legătură cu aceea a latinității limbii române a
contribuit la formarea conștiinței istorice.
 Bibliografie 20
• N.Cartojan, „Istoria literaturii române vechi”
• Grigore Ureche, „Letopisețul Țării Moldovei”
• G. Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”
• Miron Costin, „De neamul moldovenilor”
• Dicționarul enciclopedic român
• Manual clasa a XI-a
21