Centru de Excelență în Medicină și Farmacie “Raisa Pacalo”

Unitatea de curs Farmacognozie

“ Obiectul de studiul și sarcinile

farmacognoziei generale”

A coordonat :Porubin Ludmila

A elaborat: Didencu Mihaela
 Cuprins
1. Definiţia, categorii şi noţiuni de bază ale farmacognoziei.
2. Obiectivele şi sarcinile farmacognoziei ca ştiinţă şi disciplină de
studii
3. Produse vegetale - părți morfologice și componente biochimice ale
plantelor.
4. Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei .
5. Cercetări privind plantele medicinale și aromatice în Moldova
6. Descoperiri științifice și evoluția farmacognoziei
7. . Perspectivele dezvoltării farmacognoziei><
 1. Definiția, categorii şi noţiuni de bază ale farmacognoziei.

• Farmacognozia - ştiinţă de profil farmaceutic,

fundamental-aplicativă şi integrativă, care studiază
materiile prime biologice, în special cele vegetale şi
parţial animale, utilizate pentru obţinerea unor preparate
farmaceutice sau a unor constituienţi chimici înzestraţi
cu activităţi fiziologice, în scopul transformării lor în
medicamente.
 TERMENUL „Farmacognozie” (III)
• din greacă: pharmakon (remediu, substanţă, medicament) şi gignosco
(cunoaştere).

• C. A. Seydler, 1815, student la medicină al Universităţii din Hale, Germania, în

lucrarea „Analecta Pharmacognostica”, în care farmacognozia era considerată
ştiinţă a cunoaşterii şi recunoaşterii substanţelor medicamentoase, de origine
minerală, vegetală şi animală.

• 1874: Londra. Prima lucrare de farmacognozie în accepţiunea modernă a acestei

științe: „Farmacografia: Istoria drogurilor de origine vegetală” elaborată la
mijlocul sec.XIX de August Friedrich Fluckiger (1824-1894) docent la Universitatea
din Berna (Elveţia) şi farmacologul englez Daniel Hanbyry (1825 - 1875). În această
lucrare produsele vegetale sunt descrise cu originea lor botanică, compoziţia chimică
şi utilizarea terapeutică.

• 78 e.n. – Dioscoride (50 -100 d. Ch.) (grecia) – “De Materia medica” – Despre
materiile medicamentoase, substanţe şi produse naturale medicinale. Cca 600 plante
medicinale. Carte de căpătâi până la sf. sec. XVII. Denumirea domeniului – până la
sf. sec. XIX.

• Cu timpul Farmacognozia şi-a restrâns domeniul de competenţă la produsele

vegetale, lăsându-le în afara preocupărilor sale pe cele minerale şi numai parţial
abordând domeniul produselor animale, în cea mai mare parte acestea fiind studiate
de chimia farmaceutică şi biochimie respectiv.
• Plantă medicinală (PM): oricare specie botanică în organele căreia se
acumulează în cantităţi satisfăcătoare pentru utilizarea în scopuri farmaceutice și
medicinale substanţe biologic active (SBA) cu semnificaţie terapeutică sau care
pot fi transformate în asemenea substanţe.
• Produs vegetal: produsul obţinut în urma colectării părţii, organului sau
ţesutului PM în care se acumulează în cantitate maximală sau satisfăcătoare
pentru prelucrare farmaceutică SBA, prelucrat într-un anumit mod, astfel ca să
asigure păstrarea SBA un termen cât mai mare şi să fie comod pentru utilizarea
de mai departe (păstrare, transportare, procesare).
• Principiul activ al PM este SBA, care posedă efecte terapeutice şi pentru care
se colectează, sau recoltează, şi se obține produsul vegetal.
• Bazin de plante medicinale: un teritoriu, ecosistem(silvic, montan, de stepă
etc.) sau o parte a unui ecosistem, habitat vegetal în care domină o specie de
PM în cantități care permit colectarea în masă a unui sau câtorva PV.
• Caracter diagnostic: particularitate morfologică (macroscopică), anatomică
(microscopică),fitochimică, care deosebesc produsul vegetal de alte produse din
aceeaşi grupă şi care contribuie la stabilirea identității produsului vegetal.
• Analiza farmacognostică: metodele calitative şi cantitative de determinare a
identităţii şi calităţii produsului vegetal medicinal.
 Farmacognozia și farmaceutica

Farmacognozia este cea mai veche ştiinţă

farmaceutică şi în cuplu cu
• chimia farmaceutică,
• tehnologia medicamentelor
• şi managementul farmaceutic
formează farmaceutica modernă ca ştiinţă
şi activitate preocupată de producerea,
păstrarea, controlul calităţii şi distribuirea
medicamentului.
 Monografia
Reprezinta materialele descriptive apartinand oricarui
compus natural/produs vegetal regăsit în Farmacopee.
Fiecare tara (aproape) are o farmacopee specifica tarii
respective.
În general, Farmacopeele cuprind: numele propriu al
plantei (numele popular), denumirea in Latina (uneori
engleza/franceza), definitia, descrierea, conditiile special de
colectare și păstrare, metode de identificare, doze, etc
•PRODUSE OFICINALE sunt listate și descrise în Farmacopee, ca fiind
agenți terapeutici
• PRODUSE NEOFICINALE NU sunt descrise (aka recunoscute) în
Farmacopee, dar sunt și ele utilizate ca agenți terapeutici
 Nomenclatura plantelor
medicinale
•
Are la baza necesitatea unei denumiri
prescrise și stabilite universal
• Este un sistem binomial, stabilit de
biologistul suedez Linnaeus.

• Primul nume: începe cu litara mare

(denota GENUL)
• Al doilea nume: se scrie cu literă mica
(denota SPECIA)
 Ș T I I N Ț E DE P R O F I L
FARMACEUTIC
A
Chimia
Fitoterapia
farmaceutică
Tehnologia
Farmacologia
medicamentelor
Toxicologia Aromaterapia
Expertiza
Cosmetologia
legală
FARMACOGNOZI
Sistematica A Organică
Morfologia Analitică
Anatonia Neorganică

Biotehnologia Fitochimia
Genetica Biochimia
plantelor vegetală
Selecția
Hemotaxonomia
plantelor
LIMBA LATIN
BOTANICA CHIMIA
Ă

ȘTIINȚE DE BAZĂ
 2.Obiectivele și sarcinile farmacognoziei ca știință la actuale

Obiectivul general al farmacognoziei este acumularea, extinderea şi

aprofundarea continuă a cunoştinţelor despre produsele vegetale şi
unele produse animale ca materie primă pentru producerea preparatelor
fitoterapeutice şi farmaceutice.

Sarcinile farmacognoziei include:

• Studierea plantelor medicinale ca surse de substanţe biologic active și
producătoare de produse vegetale medicinale
• Studierea merceologică a resurselor de produse vegetale
• Studierea principiilor active și elaborarea metodelor de stabilire a calității
produselor vegetale
• Normarea şi standardizarea materiei prime vegetale
• Căutarea, identificarea, descrierea și obținerea unor noi produse
vegetale
3.Produse vegetale - părți morfologice ale
plantelor :
Herba, Folium, Fructus, Flores, Cortex, Radix, Rhizoma, Tuber,Bulbus,
Bulbotuber, Stipitis, Semen, Gemmae, Capita, Strobily, Stigmata,
Exocarpium, Pollen, Lignum
3.Produse vegetale - componente biochimice
ale plantelor:
Balsamum, Gummi, Oleum, Oleum aethericum, Resina, Oleum
Therebintthinae, Colophonium, Kautschuk, Gutta-percha, Pix liquida
Pini, Amilum, Gossypium
 4.Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei
Grecia
• Hippocrates (460-377 î.Ch.): ”părintele medicinii” În “Corpus Hippocraticum” descrie
236 plante; medicina raţională: natura vindecă bolile, medicul are sarcina de a ajuta
natura; intuia și existența unui principiu responsabil de efectul tămăduitor al plantei.
• Theophrastus (371-287 î.Ch.) filozof și naturalist antic, elev al lui Aristotel (384-
322 î. Ch.), În cele două tratate ajunse până astăzi ”De causis plantarum” și“Historia
Plantarum” descrie cca 500 specii de plante din bazinul Mării Mediterane. A unit
conceptele sale de morfologie, sistematizare și dezvoltare naturală a plantelor într-o
singură știință, pe care a numit-o Botanica, ulterior fiind numit părintele botanicii.
• Dioscoride (50-100 d.Ch.) “ De Materia Medica” – 600 specii de plante.
Hippocrates Theophrast
 4.Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei
Roma
• Plinius cel Bătrân (anii 23-70 d.Ch.), istoric, filosof şi literat roman. ”Naturalis
historia” în 37 de volume enciclopedie a cunoştinţelor epocii sale în 16 volume
descrie 250 produse vegetale. Cunoştinţele despre acestea, alături de alte materiale
din enciclopedie au servit drept surse de referinţă pentru foarte mult timp
• Galenus (131-200, a activat la Roma) unul din părinţii farmaceuticii, a fost preocupat
de metodele de preparare a unor forme farmaceutice din plante. A descris 473
medicamente vegetale. Părintele Galenicii. A pus începutul separării farmaceuticii,
care colectează și prepară medicamente, de medicină - activitate preocupată de
diagnosticarea maladiei și prescrirea remediilor.
Plinius cel Bătrân Galenius
 4.Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei
Evul mediu
• Destrămarea Imperiului Roman (perioadă de magie şi ignoranţă)
• Perioada supremaţiei arabe în medicină
• Prin anii 840 în Persia a fost înfiinţată prima farmacie
• Apar mulţi autori și lucrări originale arabe de medicină şi farmacie
• Figura cea mai proeminentă este Abu-Ali-Ibn-Sina (Avicena) ( 980-1037) din
Buhara. Cartea lui Avicena „Canonul ştiinţei medicale”, înclude,
alături de medicamente minerale și animale,
și aplicarea medicamentelor vegetale.

Tradus în limba latină şi alte limbi europene

„Canonul ştiinţei medicale”, a servit mult timp
în Europa drept autoritate ştiinţifică egală
după valoare cu lucrările
lui Dioscoridis şi Galenius.

Avicena
 4.Istoricul apariției și evoluția farmacognoziei

Secolul XV (Renaşterea)
• perioada ştiinţifică: se pun bazele chimioterapiei,
• Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von
Hohenheim) (1493-1541), medic elveţian, întemeietorul chimioterapiei.
Paracelsus primul întrevede existenţa principiului activ, vorbind de „sufletul
vegetalelor”, sub formă de quinta essentia ( - o mică parte din plantă
este activă – arcanum - în raport de masă 1 : 20 părți de plantă) =
principiu activ
• Tot Paracelsus este şi întemeietorul
învăţăturii despre plantele medicinale
numită „Iatrochimia”: plantele pot învinge
bolile cu care se aseamănă după anumite
criterii, numite de el semne ale naturii.

Paracelsus
 5. PLANTELE MEDICINALE ȘI AROMATICE ÎN MOLDOVA (I)

• În a doua jumătate a sec XX în RM se formează și se consolidează o rețea

instituțională puternică de cercetare a plantelor medicinale și aromatice:
• Cercetări fundamentale privind introducerea în cultură, cultivarea, selecția și
ameliorarea soiurilor de plante medicinale și aromatice se efectuează la Stațiunea
Experimentală pentru Plante Oleaginoase și Eterooleaginoase din Moldova fondată în
anul 1948 ca filială a Institutului unional de profil din Krasnodar (Rusia), din 2006 -
Centrul ”Genetica și Ameliorarea Plantelor Aromatice și Medicinale” din cadrul
Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al Academiei de Științe a
Moldovei (AȘM)
• Pe parcursul existenței acestei instituții, aici au fost studiate particularitățile biologice
și de dezvoltare în dependență de regiune a cca 40 specii (mentă, busuioc, pelin,
fenicul, lavandă, isop, ghimbir și a.) și elaborate peste 40 soiuri de plante medicinale
și aromatice () cu conținut înalt de principiu activ.
• Centre importante de cercetare, introducere în cultură și ameliorare a plantelor
medicinale și aromatice devin Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea
Agrară, Institutul de Genetică și Grădina Botanică ale AȘM și a.
• În 1964 se deschide Facultatea de Farmacie din cadrul Institutului de medicină din
Chișinău (actualmente IMF ”Nicolae Testimițanu”) în cadrul căreia actualmente
funcționează catedra ”Botanică farmaceutică și farmacognozie” și Centrul de
Cultivare a Plantelor Medicinale cu o colecție de peste 500 specii de plante unde se
efectuează cercetări multilaterale ale PM inclusiv cercetări fitochimice.
Cultivarea și colectarea produse vegetale medicinale (PVM)
• În anii 60-70 în Republica Moldova funcționează câteva gospodării
agricole de stat (sovhozuri) specializate în cultivarea plantelor
medicinale, care transmiteau produsele vegetale uzinelor chimico –
farmaceutice și în rețeaua farmaceutică unională (fosta URSS).
• În această perioadă funcționează și o rețea de cultivare a plantelor
aromatice, etero-oleaginoase, și producere a uleiurilor volatile
(exemplu sovhozul fabrica ”Trandafirul Moldovei” din orașul Leova).
• După 1990 apar agenți economici privați, care cultivă plante
medicinale, obțin și realizează produse vegetale medicinale (PVM).
• Asociația de Stat «Moldsilva», care gestionează fondul silvic de stat,
colectează anual circa 400-500 tone fructe medicinale și până la
circa 150 tone alte PVM (frunze, flori, ierburi)
• Este relativ dezvoltată rețeaua colectorilor și realizatorilor individuali
de plante medicinale spontane
 6.DESCOPERIRI ȘTIINȚIFICE ȘI EVOLUȚIA FARMACOGNOZIEI

Secolele XVII-XVIII
• 1680: construirea microscopului Leeuwenhoek (1632-1723)
• 1753: sistemul de clasificare al plantelor – Carl Linné (),(6000 specii clasificate)
• izolarea unor SBA: acizi organici (farmacistul suedez K. Scheele (1742-1786),
alcaloizi, vitamine

Secolul XIX
• IZOLAREA PRINCIPIILOR ACTIVE ALE PRODUSELOR VEGETALE
• 1806 - morfina (Derosne, Seturner,)
• 1820 - chinina (Pelletier, Caventou,)
• 1833 - hiosciamina (Geiger, Hessé,)
• 1869 - digitalina (Nativelle,)

Secolul XX:
• elucidarea biosintezei (izotopi radioactivi)
• introducerea în cultură a unor plante medicinale
• culturi de celule şi ţesuturi pe medii sintetice
• cercetări farmacodinamice ( testarea substanţele izolate, extractelor):
 7. PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII FARMACOGNOZIEI

• Descoperirea, descrierea şi obţinerea de noi produse vegetale şi

principii active, atât din plante medicinale cunoscute, cât şi din cele
nou descoperite rămâne a fi o preocupare de interes în creștere.
• Modernizarea în continuu a metodelor de cercetare, în special a
substanţelor biologic active, acordându-le la ultimele realizări ale
științelor de bază, aprofundând astfel în permanenţă posibilităţile de
dobândire a noi cunoștințe despre proprietățile plantelor.
• Necesitatea cercetării unor noi tipuri de materii vegetale cum ar fi
apariția către mijlocul sec. XX a produselor vegetale calusale:
tisulare și celulare.
• Extinderea sarcinilor: În unele ţări în sarcina farmacognoziei, în
afara produselor vegetale şi parţial animale se pune și studierea
altor produse de natură biologică: enzime, seruri, vaccinuri.
• Rolul farmacognoziei crește și prin faptul că mai multe domenii de
activitate umană înaintează cerințe mari de calitate față de
materiilor prime de natură vegetală: cosmetologia, producerea
componentelor fitochimice (coloranți, UV, spumegiante etc.)