UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIȚANU”

Extracția dentară la copii.Particularități , indicații,

contraindicații, complicații.
Tehnica extracției dentare la copii.

Butnaru Tatiana
Gr.S1706-B
Extracția dentară – reprezintă o intervenție chirurgicală
efectuată cu scopul de a îndeparta din alveola sa dintele care
nu mai poate fi recuperat prin tratament conservator sau a
cărui existență pe arcada impiedică fie erupția,fie alinierea
dinților permanenți și stabilirea unei ocluzii ortognatice.
 Principiile de bază ale extracției dentare a dinților temporari
▹ Evitarea lezării țesuturilor moi cum ar fi limba,buzele, gingia și obrajii.
▹ Evitarea afectării iatrogene a mugurelui dintelui permanent și altor
țesuturi dure cum ar fi: osul alveolar, dinții adiacenți sau antagoniști.
▹ Utilizarea examenelor complimentare pentru determinarea:
1. Dimensiunea și conformația rădăcinilor.
2. Cantitatea și direcția resorbției radiculare.
3. Poziția și faza de dezvoltare a mugurelui dintelui permanent.
4. Alte patologii locale(fig 1. Displazia fibroasă craniofacială).
 Particularitățile dinților temporari
▹ Dimensiunea- dinții temporari sunt mai mici în toate planurile comparativ cu
cei permanenți
▹ Relieful- coroana dinților deciduali este mai bombată ,constricția cervicală mai
bine exprimată iar furcația rădăcinilor molarilor temporari este situată mai
cervical comparativ cu cei permanenți.
▹ Fiziologia- dinții temporari se resorb fiziologic pe cînd resorbția dinților
permanenți este un semn patologic.
▹ Suportul- osul alveolar este mult mai elastic în cazul pacienților pediatrici iar
orientarea dinților este de regulă oralizată ceea ce impune efectuarea cu
predilecție a mișcărilor de luxare către corticala vestibulară pentru a evita
fracturarea celei linguale/palatinale.
1. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu
vârsta copilului.
• Până la vârsta de 6 ani, dinții temporari au un rol important și în creșterea oaselor maxilare,
respectiv dezvoltarea facială a copilului. De aceea, este importantă păstrarea acestor dinți temporari
cât mai mult pe arcada dentară, până când aceștia sunt îndepărtați în mod fiziologic din cavitatea
bucală și sunt înlocuiți de cei definitivi.

• Pierderea prematură a dinților temporari poate afecta dezvoltarea cranio-facială a copilului, acest
lucru putând duce la înghesuiri ale dinților definitivi, iar în cazul în care și estetica este afectată,
copilul este supus unui stres psihic, poate evita interacțiunile cu alți copii și poate dezvolta în timp o
lipsă de încredere în sine. În plus, costul tratamentelor ortodontice poate fi substanțial.
Extracția prematură a unui dinte temporar este indicată în următoarele situații:
 dinți cu distrucții mari (cauzate de carii dentare profunde) și cu afectarea
periapicală („puroi” la vârful rădăcinii);
 un traumatism dentar sau facial care fie a dus la eliminarea directă a dintelui
afectat, fie traumatismul necesită extracția dentară ca tratament;
 dinte temporar care a ajuns la vârsta la care trebuie înlocuit, însă acesta nu este
mobil, pe radiografie nu se observă o resorbție a rădăcinii dintelui, iar rădăcina
dintelui permanent este formată în proporție de ¾ din lungimea ei;
 dinte cu tratamente endodontice eșuate, cu persistența durerii și cu recidive
de abcese dentare;
 dinți supranumerari (dinți care sunt peste numărul prevăzut);
 dinți cu probleme parodontale;
 mobilitatea dintelui, cu durere și disconfort la masticație. 
2. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu particularitățile de
comportament.

Extracția indiferent de vârstă copilului, trebuie să fie făcută cu multă răbdare,

deoarece este un moment dificil pentru copil, datorită anesteziei,instrumentarului
specific ( clește, elevator), dar mai ales datorită faptului că pacientul copil NU poate
să facă diferența între presiune ( momentul în care cleștele este fixat pe dinte) și
durere mai ales dacă este emoționat, așa cum se întamplă în timpul extracției.
Tipuri de comportament:
 adaptiv,
 slab adaptiv
 neadaptiv.
In extractiile dentare la copii se folosesc instrumente de acelasi fel ca si la maturi, insa de marime mica,
corespunzatoare marimii cavitatii orale. Elevatoarele sunt folosite rar in extractia dintilor primari, ele sunt inlocuite cu
excavatoarele stomatologice, pentru a preintimpina extractiile dintilor si a mugurilor dentari invecinati.
Etapele extracției dentare a dinților deciduali
1. Anestezia
2. Sindesmotomia ( este o etapa controversată în cazul extracției dinților temporari fiindcă în cazul în care aceasta este
necesară trebuie făcută cu prudență, mai mult superficial, pentru a nu leza mugurele dintelui permanent).
3. Aplicarea cleștelor
4. Insinuarea (trebuie făcută cu maximă prudență astfel încît fălcile cleștelor sa nu ajungă la mugurele dintelui
temporar pentru a evita trauma acestuia)
5. Fixarea
6. Luxarea( prin mișcări vestibulo-orale, accent se pune pe mișcările cu orintare vestibulară datorită particularităților
anatomice).
7. Extracția .
• NB. Chiuretajul alveolar este absolut contraindicat fiindca chiuretare alveolei va duce inevitabil la trauma mugurelui
dentar.
• Extractia dintelui de lapte se efectueaza dupa o anestezie care permite extractia fara durere, cu ajutorul
clestelui.
• Virful degetelor mare si aratator se plaseaza pe apofiza alveolara la nivelul dintelui care urmeaza sa fie
extras, fixind-o bine.
• Astfel, se vor evita miscariel capului copilului in timpul manipulatiilor.
• Clestele se va insinua pina la colet, indreptindu-l spre apex, aceasta va asigura o buna fixare a clestelui
si va preveni alunecarea lui.
• Ciocul clestelui se fixeaza si se mentine paralel axei longitudinale a dintelui, efectuind miscari de
luxatie.
• Pentru dintii anteriori miscarile se fac in plan antero-posterior si de rotatie.
• Pentru molari si premolari la maxilar, miscarile se vor efectua in directive palatine, apoi in directie
vestibulara. Miscarile alterneaza cu rotatii usoare si deplasari palatine de exarticulatie. Miscarile de
luxatie in extractiile molarilor si premolarilor la mandibula incep cu deplasari indreptate spre partea
vestibulara, apoi spre directia lingual.
 Indicațiile extracției dentare

• Extracția dinților sănătoși în dentiția primară, mixtă și permanentă;

• Extracția dintilor afectați de carii complicate în dentiția primară, mixtă,

permanentă.
1. Extractia dintilor de lapte si a celor permanenti, tratati si sanatosi, cu scopul de a dirija cresterea si
dezvoltarea aparatului dento-maxilar, de a crea conditii optime pentru formarea unei ocluzii dentare.

2.Extractiile dentare in perioada schimbului fiziologic.

3. Exractia dintilor permanenti sau primari cu scop ortodontic.

4. Extractiile dentare in perioada precoce a schimbului fiziologic a dintilor primari sunt generate de
lipsa spatiilor pe arcadele dentare si se efectueaza cu scopul de a crea aceste spatii pentru dintii
permanenti care erup.

5. Extractiile dintilor permanenti sunt indicate in cazul cind dintele e localizat in afara arcadei
dentare si nui va afecta forma.

6. Exractia mugurilordentari permanenti in formarea ocluziei corecte si de dirijare a cresterii

maxilarelor.
Extractiile dentare cu referire la anomaliile si viciile de dezvoltare, afectiunile
dentare si ale tesuturilor limitrofe.

• Anomaliile de structura a tesuturilor dure .

• Anomaliile de forma a tesuturilor dure

• Dintii supranumerari

• Ectopiile si inghesuirile dentare

• Extractiile dentare cu necroza pulpara si complicatiile lor.

• Extractiile dentare in traumatismele dentare si maxilare.

• Indicatiile in extractiile dentare cu procese tumorale

 Contraindicatiile operatiei de etractie dentare.
Factorii generali care necesita temporizarea extractiilor dentare:
• Sindroamele hemoragice
• Leucozele acute
• Diabetul zaharat
• Nefropatiile
• Afectiunile hepatice
• Afectiunile reumatice
• Corticosteroizii folositi timp indelungat

Factorii locali:
• afectiunile acute ale mucoasei cavitatii orale de origine virala sau alergica,
• impun temporizarea extractiei pina la remiterea fenomenelor loco-regionale.
Complicatile care pot să apară în cursul unei extracţii dentare sunt următoarele:
• leziuni dentare;
• leziuni ale părţilor moi din jurul maxilarului;
• leziuni osoase;
• leziuni ale nervilor;
• înghiţirea unor corpi străini;
• aspirarea unor fragmente dentare sau osoase;

• Fractura radiculară la copii

• Luxaţia totală a mugurelui dentar
• Aspirarea dintelui exarticulat, în timpul manevrelor de extracţie dentară
•  Hemoragia
Indicații postoperatorii
Pentru copii
I. Copilul nu trebuie să scuipe pînă la formarea cheagului sanguin.
II. Menținerea unui rulou/compres de tifon la locul extracției timp de 20-25 min.
III.Să nu sugă locul extracției sau sa il inspecteze cu limba.
IV. Să nu clătească gura primele 24 ore.
V. Să evite masticarea pe partea extracției timp de 2-3 zile
Pentru părinți
VI.Mereu să reamintească copilului de reguile enumerate
VII.Evitarea alimentelor dure timp 4-5 zile.
VIII.Administrarea analgeticelor doar în cazul de dureri persistente( în cazul
extracțiilor traumatice).
 Bibliografie

• Materialul prelegerilor
• Curs practic de chirurgie orală și maxilo-faciala
pediatrică-Ion Lupan,Cristina Poștaru,Ion Bușmachiu
• http://iemc.ro/servicii-dentare/stomatologie-copii-
pedodontie/extractie-dinti-temporari-la-copii/
Mulțumesc pentru atenție !!!