în Punctele Critice de Control este o lucrare scrisă ce conține o serie de norme de igienă ce trebuie respectate și implementate de orice persoană juridică care dorește să desfășoare activități de alimentație publică în țările Uniunii Europene. Acesta presupune a abordare sistemică a riscurilor și a măsurilor corective menite să elimine orice potențial risc asociat cu siguranța alimentara. Ce este HACCP? • HACCP este o metodă rațională și efectivă de asigurare a securității produselor alimentare de la aprovizionarea cu materie primă până la consumarea produsului finit. • Sistemul HACCP este un mod de supraveghere bazat pe analiza riscurilor și ținerea sub control a punctelor critice dintr-o întreprindere care produce, depozitează sau comercializează bunuri alimentare. Principii HACCP Principiile HACCP se bazează în principal pe standardul international ISO 22000:2018 standard ce conține toate rigorile siguranței alimentare aplicabile la nivel mondial. În metodologia HACCP sunt prezente și alte standarde ce vizează siguranța alimentară. Abordarea sistematică a realizării siguranței pentru consum a produselor alimentare constă în aplicarea a șapte principii de bază: • Analiza identificare riscuri • Identificarea punctelor critice de control • Stabilirea limitelor critice pentru punctele critice de control identificate • Monitorizarea punctelor critice • Elaborarea măsurilor corective • Implementarea sistemului Haccp • Înregistrare rezultate Domenii de aplicare • Restaurante • Fast Food-uri • Catering-uri • Măcelarii • Magazine alimentare • Pescarii • Cofetarii • Patiserii Avantajele implementării sistemului HACCP • Determină o calitate igienică sigură pentru produse • Este o parte componentă a sistemului de management al calității • Este o metodă preventivă de asigurare a calității • Contribuie la reducerea rebutului și reclamațiilor a clienților • Creșterea încrederii clienților și salariaților din companie, în capacitatea acesteia de a realiza exclusiv produse de calitate, în mod constant • Reprezintă o modalitate de a rezista concurenței • Contribuie la îmbunătățirea imaginii firmei și credibilității pe piețele internaționale, cât și față de eventualii investitori Etapele de implementare ale sistemului de siguranță alimentară 1. Definirea scopului 2. Constituirea echipei HACCP 3. Descrierea produsului 4. Diagrama de flux 5. Identificarea pericolului potențial 6. Analiza riscurilor 7. Determinarea Punctelor Critice de Control 8. Stabilirea limitelor critice 9. Monitorizarea 10. Acțiuni corective 11. Documentare și înregistrări 12. Verificarea sistemului SIGURANȚA ALIMENTELOR - ISO 22000 ISO 22000 este standardul internațional ce specifică cerințele care trebuie respectate de organizațiile implicate direct sau indirect în lanțul alimentar și care furnizează produse alimentare sau servicii care pot afecta siguranța alimentelor sau sănătatea consumatorilor. Standardul abordează sistemul de analiză a pericolelor și identificare a riscurilor care pot influența siguranța produselor alimentare sau a serviciilor. Inițiativa Globală pentru Siguranța Alimentului a identificat patru ținte diferite, care pot face obiectul unor certificari in domeniul agroalimentar: • siguranța alimentului • calitatea alimentului • protecția alimentului • lipsa fraudelor alimentare Beneficiile implementării standardului includ: Abilitatea de a furniza in mod consecvent produse si servicii legate de produsele alimentare care sunt sigure si îndeplinesc cerințele de reglementare, Îmbunătățirea gestionarii riscurilor in procesele de siguranța alimentara, Demonstrarea unor legături puternice cu Codex Alimentarius al Organizației Națiunilor Unite, care elaborează orientări privind siguranța alimentara pentru guverne. Elementele cheie ale acestui standard internaţional sunt: • Sistemul de management (Integrarea responsabilităţii pentru siguranţa alimentelor în managementul calităţii) • Comunicarea interactivă (Reglementarea şi facilitarea comunicării cu furnizorii, clienţii, utilizatorii finali și autorităţi - nu numai în momente de criză) • HACCP şi programe de preliminare (programe preliminare PRP) • Validare şi verificare (Toate măsurile trebuie să fie analizate în funcţie de adecvarea lor pentru a asigura succesul asumat anterior, în timpul şi după punerea lor în aplicare. Testele trebuie să fie documentate). Siguranța alimentelor vizează prevenirea, eliminarea si controlul pericolelor alimentare, de la locul de producție pana la punctul de consum. Deoarece pericolele legate de siguranța alimentului pot fi introduse in orice etapa a procesului, fiecare companie din lanțul de aprovizionare cu alimente trebuie sa exercite controale adecvate ale pericolelor. De fapt, siguranța alimentelor poate fi menținuta doar prin eforturile combinate ale tuturor parților: guverne, producători, comercianți cu amânuntul si consumatori finali. De ce este nevoie de un sistem de management al siguranței alimentului? • Din motive legate de sănătatea publica: este cel mai eficient mod de a controla pericolele asociate produselor alimentare, făcând posibila prevenirea accidentelor cauzate de alimente si păstrarea sănătății consumatorilor. • Din motive economice: din ce in ce mai multe organizații, gen hipermarketuri, cer furnizorilor sa implementeze un sistem de management al siguranței alimentului cat mai exigent, ceea ce conferă încredere tuturor clienților si societății, privind siguranța si calitatea produselor alimentare. • Din motive de reglementare: sistemul de management al siguranței alimentului este o cerința general acceptata de instituțiile de reglementare, organismele de control și asociațiile profesionale. Reglementările naționale si europene in domeniul siguranței alimentului solicita ca unitățile din sectorul alimentar sa identifice activitățile care sunt determinante pentru siguranța alimentului si sa garanteze ca procedurile de siguranța corespunzătoare sunt stabilite, implementate, menținute si revizuite pe baza principiilor utilizate in standardele Internaționale. Ultimele sale îmbunătățiri includ: adoptarea structurii la nivel înalt, structura comuna tuturor standardelor sistemului de management ISO, ajutând astfel organizațiile sa combine la un moment dat ISO 22000 cu alte sisteme de management (cum ar fi ISO 9001 sau ISO 14001), noua abordare a riscului – ca un concept vital in afacerile din domeniul alimentar – care face distincția intre riscul de la nivelul operațional si cel de la nivelul de acțiune al sistemului de management, legături puternice cu Codex Alimentarius, un grup alimentar al Organizației Națiunilor Unite care dezvolta orientări privind siguranța alimentara pentru guverne.