TEMA 5:PIAȚA MUNCII ȘI

COMPONENTELE EI
Piața muncii și componentele ei.
1. Piața muncii și componentele ei.
2. Cererea și oferta forței de muncă, factorii de
influență.
3. Șomajul: forme, cauze și indicatori.
4. Costurile șomajului și politici antișomaj.
1. Piața muncii și componentele ei.
Piața forței de muncă – spațiul economic în care se manifestă un sistem de relaţii între
deţinătorii de capital (firme, administrații publice), în calitate de cumpărători, şi posesorii forţei de
muncă (menaje), în calitate de ofertanţi, și care se echilibrează prin mecanismul prețului (salariu).
Piaţa forţei de muncă - cuprinde ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de resurse de
muncă pe baza cărora are loc procesul de ocupare a populaţiei active.

Resursele de muncă existente la un moment dat în societate exprimă numarul persoanelor

capabile de muncă, respectiv acea parte a populației care posedă ansamblul capacităților fizice și
intelectuale ce îi permit să desfășoare o activitate utilă.
1. Piața muncii și componentele ei.

Componentele pieții muncii

 1. Piața muncii și componentele ei.

Trăsăturile pieții muncii:

1. Pe pița muncii se negociază acel potențial de muncă care este cereut de
factorul de producție - capital și care este oferit de cei care sunt dispuși să
folosească capacitatea de muncă;
2. Piața muncii este mai organizată și mai reglementată în raport cu
celelalte piețe;
3. Piața muncii este una contractuală.
1. Piața muncii și componentele ei.

Funcțiile pieții muncii:

1. Alocarea judicioasă a resurselor de muncă pe ramuri și sectoare de activitate, pe profesii și
în teritoriu în concordanță cu volumul și structura cereri de forță de muncă;
2. Combinarea forței de muncă cu factorul de producție- capital, asociere ce presupune
complementaritatea și substituirea eficientă a acestor factori;
3. Formarea și repartizarea veniturilor în societate, atât a veniturilor primare, cât și a celor
derivate;
4. Crearea unui cadru formativ-educativ: măsuri și reglementări în vederea orientării și
perfecționării profesionale a forței de muncă.

Echilibrul pieții muncii

2. Cererea și oferta forței de muncă.

Cererea în forță de muncă (DL)– reprezintă nevoile întreprinzătorilor pentru a fabrica bunuri și
servicii și este exprimată prin numărul locurilor de muncă.
Cererea de muncă(DL) - numărul de persoane pe care firmele sunt disponibile să le angajeze
într-o anumită perioadă de timp.
Cererea în muncă depinde de :
1. Nivelul de dezvoltare a țării și etapa ciclului economic;
2. De nivelul salarizării;
3. De structura activităților în economie;
4. De productivitatea marginală a muncii;
5. Formele și regimul ocupării.
 2. Cererea și oferta forței de muncă.

Cererea de muncă (DL)- necesarul de muncă salariată, existent la un moment dat într-o economie de
piață concurențială, exprimată prin numărul locurilor de muncă.
Condiția fundamentală - acea parte a necesarului total de muncă care se satisface prin intermediul angajărilor și
salarizării.

Curba cererii de muncă DL

 Reflectă relația inversă dintre cererea de muncă și nivelul salariului;
 Cererea de muncă se află în raport invers proporțional față de salariu. Sporirea salariilor, însemnând
scumpirea locurilor de muncă, determină agenții economici să-și reducă agajările și să adopte o altă modalitate de
combinare a factorilor, mai puțin costisitoare.
1. Piața muncii și componentele ei. Cererea și oferta forței de muncă.
2. Cererea și oferta forței de muncă.

INDICATORII PIEȚII MUNCII

Indicatorul Esența Formula

Rata de activitate exprimă dorința populației apte de R
activitate
= Pop / Pop
activă
× 100%
aptă de muncă
a forței de muncă
muncă de a se încadra în muncă

exprimă partea populației active care R = populația ocupată / populația aptă

ocupare
Rata de ocupare are un loc permanent de lucru: de muncă × 100%
a forței de muncă

Rata șomajului care exprimă proporţia şomerilor în U= Nr.

șom
/ Pop
activă
× 100%
(U) populaţia activă:
2. Cererea și oferta forței de muncă.

Oferta de muncă se referă la numărul de locuri de muncă existente într-o economie.

Oferta forței de muncă (SL):
 reprezintă totalitatea muncii pe care o poate efectua populaţia aptă de muncă, ce doreşte să se angajeze la un
moment dat.
 resursele de muncă de care dipune societatea la un moment dat.
 reprezintă totalitatea muncii pe care o poate efctua populația aptă de muncă, ce dorește să se angajeze la un
moment dat.
 oferta de muncă = cererea de locuri de muncă în condiții de salarizare.
Oferta forței de muncă depinde de:
1. Situația demografică în țară;
2. Nivelul salarizării;
3. Vârsta de eșire la pensie;
4. Durata săptămânală a activității;
5. Efectul de venit și efectul de substituire, care determină necesitatea de venit a forței de muncă și
voința ei de angajare.
2. Cererea și oferta forței de muncă.

a) Efectul de substituţie – în cazul veniturilor reduse persoanele decid să substituie timpul liber cu o
angajare suplimentară (două locuri de muncă, regim prelungit de muncă), în rezultat crește salariul
concomitent crește și oferta de muncă. În aceste condiţii are loc creşterea ofertei individuale de muncă.

b) Efectul de venit - la atingerea unui nivel dat al venitului persoana decide să elibereze un loc de
muncă în favoarea timpului liber, în rezultat poate descrește venitul și oferta forței de muncă.
La nivelul întregii pieţe a muncii, curba ofertei totale de muncă va avea însă o pantă pozitivă.
 3. Șomajul: forme, cauze și indicatori.

Șomajul:
 stare de inactivitate economică, totală sau parțială, proprie celor care nu au loc
de muncă, sunt în căutarea unui nou loc de muncă, nu-și pot găsi de lucru ca
salariați, au condiția de salariați dar sunt angajați numai o parte din timpul de
muncă cu scăderea corespunzătoare a salariul;
 dezichilibru care reprezintă un excedent al ofertei față de cererea de muncă cu
niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade;
 este un surplus de forţă de muncă în raport cu cei angajaţi;
 rezultă din schimbările ce intervin în dinamica productivităţii, populaţiei active
şi creşterii economice.
3. Șomajul: forme, cauze și indicatori.

Evaluarea Șomajului

Durata Structura
Nivelul Intensitatea șomajului șomajului
șomajului șomajului

 
Rata șomajului
Nr. șom Șomaj total
(U) U = N șom
Șomaj parțial
/ Pop activ * 100%

Șomaj
deghizat
3. Șomajul: forme, cauze și indicatori.

După intensitatea şomajului, distingem:

- şomaj total: pierderea locurilor de muncă și încetarea totală a activității;

- şomaj parțial: diminuarea activităţii depuse de o persoană, prin reducerea duratei de lucru sub cea
legală şi scăderea corespunzătoare a salariului;
- şomaj deghizat: activitatea desfăşurată este doar aparentă, cu o productivitate foarte redusă şi o
salarizare pe măsură.
Durata şomajului - interval de timp cuprins între momentul pierderii locului de muncă şi
momentul reluării activităţii; Pentru a surprinde fenomenul la nivel naţional, se impune luarea în
calcul a duratei medii a şomajului. structura şomajului - diferenţierea şomajului după profesie,
domeniul de activitate, vîrstă, sex, etnie
 
3. Șomajul: forme, cauze și indicatori.
3. Șomajul: forme, cauze și indicatori.

Șomaj fricțional
(tranzitoriu)

Șomaj Clasic
(voluntar) Șomaj insttuțional

Șomajul tehnologic
FORMELE
ȘOMAJULUI
Șomajul structural

Șomajul ciclic
(conjunctural)
Șomaj Keynesian
(involuntar)
Șomajul sezonier

Șomajul demografic
Șomajul tehnic
4. Costurile șomajului și politici antișomaj.

Costurile Șomajului

Costuri Diferența dintre salariul real pe care salariatul îl pierde cînd devine șomer și
individuale îndemnizația de șomaj.

Costuri directe Constituie suma îndemnizațiilor de șomaj achitate și a cheltuielilor pentru întreținerea
(financiare) oficiilor forței de muncă

Costuri indirect Sînt generate de diminuarea globală a producției și a veniturilor pe care acestea le
(economice) antrenează; Cos ind = VN * - VNefec

Costuri sociale Șomajul alimentează anumite fenomene cum sunt crimele, furturile, narcomania
4. Costurile șomajului și politici antișomaj.

Politicile antișomaj
Reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe piaţa muncii, în scopul stimulării creării de
noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor de muncă la nevoile economiei, al asigurării unei fluidităţi şi
flexibilităţi eficiente pe piaţa muncii, diminuându-se astfel
Definiție
dezechilibrele, disfuncţionalităţile de pe piaţa muncii.

Politici active sunt acelea ce presupun un Politici pasive pornesc de nivelul ocupării
ansamblu de măsuri, metode, efective în economie
procedee şi instrumente cu
ajutorul cărora se urmăreşte
sporirea
nivelului ocupării.
Tipologia

Scop: prevenirea fenomenului de Scop: găsirea de noi soluții de

șomaj și majorarea angajare a excedentului
niveluui ocupării forței de muncă.

- ameliorarea conţinutului învăţământului; - reducerea duratei muncii;

- îmbunătăţirea orientării şcolare şi profesionale a tinerilor; - diminuarea vârstei de pensionare;

- stimularea mobilităţii persoanelor active spre noile locuri de muncă; - creşterea perioadei de şcolarizare obligatorie;
Măsurile

- încurajarea cercetării ştiinţifice pentru extinderea activităţilor economico- - sporirea numărului locurilor de muncă cu program zilnic
sociale; redus şi atipic;

- extinderea măsurilor ecologice; - descurajarea activităţilor salariale feminine;

- amplificarea investiţiilor ca act economic fundamental, cu cea - restricţionarea sau interzicerea imigrărilor.
mai
mare capacitate de a crea locuri de muncă.
4. Costurile șomajului și politici antișomaj.