Tema 7.

Eticheta: principii și reguli de

comportament civilizat

1. Eticheta – definiții, proveniență, evoluare

2. Eticheta în viaţa profesională
3. Imaginea: element esenţial în societatea
contemporană
4. Imaginea medicinistului şi a medicului în
societate
5. Programarea neurolingvistică
1
 1. Eticheta drept cod al bunelor maniere

• Orice om este nevoit să respecte eticheta. Pe de o

parte, pentru că nu avem cum ne înţelegem decât
dacă ne respectăm unii pe alţii.
• Pe de altă parte, aceste norme definesc societatea
umană.
• Ele contribuie la formarea noastră ca „oameni”, la
bucuria de a trăi printre semeni civilizaţi.
• Eticheta este un cod al bunelor maniere la serviciu,
acasă, în ospeţie, etc. aprobate în societate.
• Pentru a deveni cod social, eticheta trebuie mai întâi
de toate supusă probelor timpului.
2
1. Etimologia cuvântului „etichetă”
• Cuvântul „etichetă”- provine din limba franceză.
• Grădinarul lui Ludovic al XIV-lea a aşezat pe
peluzele proaspăt însămînţate nişte inscripţii, prin
care era interzis ca acestea să fie călcate.
• Din cauza că mulţi dintre supuşii regelui ignorau
inscripţiile, Ludovic a emis un decret, prin care
obliga nobilimea să respecte „etichetele”.
• Astfel cuvîntul semnifică de la bun început un
comportament conform cu respectarea unor
norme.
3
 1. Evoluarea etichetei
Prima etichetă oficială este cea diplomatică. Putem aduce
numeroase exemple din lumea antică, ce vor veni să întregească
expunerea noastră. În Grecia, Egipt, Imperiul Roman găsim
elemente de etichetă. În anul 1204 apare prima carte în care
regulile de comportament sunt descrise pe larg - Disciplinia clericalis
de Petrous Alfonci. Pentru început, cartea conţinea doar un set de
reguli. În baza ei au apărut mai târziu o mulţime de alte cărţi legate
de etichetă. La început, cărţile de etichetă se adresau exclusiv
aristocraţilor, cu timpul însă cercul de cititori s-a lărgit, ele având
drept obiectiv masele largi. Conţinutul cărţilor se axa pe reguli de
conversaţie, de primire a oaspeţilor, comportament la masă, etc.
Spre exexmplu, Menantes în 1716 scrie „Cartea despre
comportamentul civilizat şi destoinic cu persoanele sus-puse şi cu
doamnele, de asemenea despre comportamentul doamnelor cu noi”.

4
 1. Evoluarea etichetei
La începutul secolului XIV, în Italia regulile de
comportament erau strict reglementate. În mare
majoritate aceasta este cauza din care Italia este
considerată ţara-mamă a etichetei. Mai târziu, o dată
cu venirea lui Ludovic al XIV-lea la putere, Franţa
devine leagănul etichetei şi a modei în general.
Ludovic era deosebit de interesat de măreţia şi
bogăţia palatului său. Au fost elaborate o serie de
reguli, mai bine zis un cod de comportament al
curtenilor. Spre exemplu, nimeni nu avea dreptul să
înceapă discuţia cu regele pînă nu avea o permisiune
specială. Nici măcar călugării nu aveau voie să
5
încalce regulile etichetei.
 1. Eticheta europeană
• Putem vorbi despre două tendinţe majore în dezvoltarea
şi respectarea normelor etice.
• O primă tendinţă este cea europeană.
• Ea este orientată înainte de toate spre aspectul social al
vieţii umane - comportamentul în societate în mare
măsură.
• Eticheta europeană reglementează doar ceea ce este
interzis din careva motive, ceea ce este considerat de
neconceput pentru un om educat.
• Astfel, persoana, conducându-se după reguli de
comportament are posibilitatea să îşi manifeste
individualitatea.
6
 1. Eticheta orientală
• A doua tendinţă este cea orientală.
• Acest tip de etichetă este mult mai
conservativă, mai ritualică şi nu permite
abaterea sau nerespectarea regulilor.
• Fiecare cuvînt spus trebuie respectat,
fiecare gest are o semnificaţie aparte,
fiecare comportament este apreciat din
perspectiva normelor morale şi de etichetă.

7
1. Elementele etichetei

8
 1. Politețea
Politeţea este însă o normă, a
cărei respectare se cere în orice ţară
şi în orice context. Formele de
manifestare a politeţii sunt diferite la
diferite popoare. Din această cauză
este foarte important dacă mergem
undeva peste hotare să studiem
cultura poporului respectiv pentru a
nu comite gafe interculturale. 9
 1. Codul bunelor maniere
Codul bunelor maniere include câteva elemente:
• salutul,
• prezentarea,
• formulele de adresare,
• comportamentul în societate,
• bunele maniere la masă,
• vestimentaţia,
• comportamentul în viaţa profesională,
• călătoriile şi distracţiile,
• cadourile, etc.
• codul bunelor maniere în diferite culturi. 10
1. Codul bunelor maniere

11
 1. Codul bunelor maniere

Pinor Noir și Vin

Apă Coniac Vin alb Vin roșu
de Burgundia spumos

12
 3. Imaginea

• Capitalul cel mai de bază al unui om este Imaginea

de Sine.
• Conform dicţionarului:
„O imagine este ansamblul de reprezentări
deopotrivă afective şi raţionale, asociate de către
un individ unei mărci, unui produs, unei
întreprinderi, unei idei”.
• Imaginea este nu numai ceea ce vedem, ci este
mai mult un atribut al vieţii psihice – bazat pe
capacitatea psihicului de a construi reprezentări
mentale – determinant în relaţia comunicaţională.13
 3. Imaginea
Tipuri de imagini:
- imaginea de sine,
- imaginea profesionistului
(a mediculu, de ex.),
- auto-imaginea personalului instituţiei,
- imagine deformată pozitiv sau negativ,
- imagine apropiată de realitate,
- imagine virtuală etc. 14
4. Imaginea medicului
Imaginea medicului:

15
4. Imaginea medicului
Imaginea medicului:

16
4. Imaginea medicului

Imaginea medicului:

17
 4. Imaginea medicului

Medicina contemporană oferă

medicului o triplă imagine:
• imaginea medicului care îngrijeşte
(medicul de familie, medicul
generalist);
• imaginea medicului care vindecă;
• imaginea medicului ce poate face chiar
minuni, adică medicul specialist.
18
5. Programarea neurolingvistică (NLP)

NLP reprezintă un ansamblu nevalidat empiric

 și pseudoștiințific de cunoștințe și practici din
domeniul psihologiei, creat de Richard Bandler și 
John Grinder în California, Statele Unite, în anii
1970. Creatorii săi pretind o conexiune dintre
procesele neurologice (neuro-), limbă (lingvistic)
și modele de comportament învățate prin
experiență (programare), și că acestea pot fi
modificate pentru a atinge țeluri specifice în viață.
19
5. Programarea neurolingvistică (NLP)
NLP înseamnă Neuro-Linguistic rogramming (Programare
Neuro-Lingvistică).
Denumirea de „Neuro-Linguistic Programming” („Programare
Neuro-Lingvistică”) provine de la disciplinele care au influenţat
începuturile acestui domeniu. Totul a început ca un studiu al
relaţiei dintre neurologie, lingvistică şi patternuri (modele) de
comportament (denumite „programe”).
NLP studiază patternurile (sau „programele”) create de
interacţiunea dintre creier („neuro”), limbaj („lingvistic”) şi trup.
Astfel, din perspectiva NLP, tocmai această interacţiune este
cea care conduce atât la comportamente pozitive, cât şi la cele
negative şi totodată această conexiune creier-limbaj-trup
este responsabilă pentru procesele din spatele excelenţei (+) şi
patologiei (–). 20
5. Programarea neurolingvistică (NLP)
Pe scurt:
• N – Neurologie – Cum funcționează mintea
și cum gândim pentru a deveni exponențiali
în mediul în care trăim
• L – Lingvistică – Cum utilizăm limbajul
pentru a crea încredere și a gestiona stările
noastre și a celor din jurul nostru
• P – Programare – Cum ordonăm acțiunile și
gândurile noastre pentru a genera rezultate
excepționale 21
 5. Programarea neurolingvistică (NLP)
• NLP este un proces multidimensional care implică dezvoltarea
competenţei şi flexibilităţii comportamentale şi include o gândire
strategică şi o înţelegere a mecanismelor mentale şi cognitive
din spatele comportamentului.
• NLP dispune de unelte şi propune abilităţi şi competenţe pentru
atingerea excelenţei individuale.
• Totodată înglobează o serie de principii şi presupoziţii despre
ceea ce sunt oamenii, despre comunicare şi procesele de
schimbare a personalităţii. Din acest punct de vedere, NLP este
o cale de auto-descoperire a identităţii, a misiunii personale sau
de edificare a identităţii organizaţionale („corporate identity”) şi
a misiunii organizaţiei („corporate mission”).
22
5. Programarea neurolingvistică (NLP)

Tehnologia NLP:
1) aflarea stării (mentale) prezente a persoanei,
2) regăsirea şi implementarea resurselor potrivite
pentru a...
3) atinge starea (mentală) dorită.

23
5. Programarea neurolingvistică (NLP)
Presupunerile (Axiomele) NLP:
• Oamenii reacționează mai degrabă la experiențele lor decât la
realitatea în sine.
• A avea cel puțin o opțiune este mai bine decât a nu avea
niciuna.
• Oamenii fac cele mai bune alegeri pe care le pot face într-un
moment și context dat.
• Oamenii funcționează excelent.
• Toate acțiunile au un scop (conștient sau inconștient)
• Orice acțiune întreprindem are la bază o intenție pozitivă.
• Subconștientul echilibrează conștientul și întotdeauna este
bine intenționat. 24
5. Programarea neurolingvistică (NLP)
• Sensul comunicării nu stă doar în ceea ce intenționezi tu să
comunici, ci și în reacția pe care o primești ca răspuns la
interlocutor/public.
• Avem deja toate resursele care ne sunt necesare pentru a
reuși (sau le putem crea.)
• Mintea și corpul formează un sistem. Sunt expresii diferite ale
aceleiași persoane.
• Prelucrăm toate informațiile prin simțurile noastre.
• Copierea/imitarea unei acțiuni reușite (a altcuiva) duce ea
însăși la excelență.
• Dacă vrei să înțelegi, acționează.

25
 5. Programarea neurolingvistică (NLP)
Tehnici de progrmare neurolingvistică (NLP):
• Limbajul ochilor – cum il interpretam corect?
• Limbajul trupului – cat este mit si cat este adevăr
• Limbajul trupului la masa negocierilor
• Negocieri cu NLP (metaprogramele)
• Limbajul hipnotic in negociere
• Legea atractiei: de ce nu primesti pana maine un ferrari
• Tehnică persuasiune – mutarea in timp si spatiu!
• Video – Cum creezi ancore de scenă?
• Tehnici dezvoltare personală!
• Obama si tehnicile hipnozei Eriksoniene
• Cum sa negociezi cand totul nu e totul roz?
26
• Coaching cu NLP
5. Programarea neurolingvistică (NLP)
Coaching (din engleză: antrenare sau antrenament)
este o formă de dezvoltare în care o persoană
denumită coach, sprijină o altă persoană care învață
sau un client în realizarea unui obiectiv personal sau
profesional concret furnizându-i sfaturi, formare și
îndrumare. Ocazional, poate reprezenta relația
informală dintre doi oameni, în care unul are mai multă
experiență față de celălalt și oferă sfaturi și îndrumare
în timp ce persoana mai puțin experimentată învață.
Coaching-ul este diferit față de educare, deoarece se
axează pe sarcini și obiective concrete, spre deosebire
de obiective generale sau o dezvoltare generală.
27
5. Programarea neurolingvistică (NLP)

Spinei Angela.
Comunicare şi comportament.
Chişinău: „Medicina”, 2005, pp.105-111.

28