Rețeaua Wi-Fi

Wi-FI este numele comercial pentru

tehnologiile construite pe baza standardelor
de comunicație din familia IEEE
802.11 utilizate pentru realizarea de rețele
locale de comunicație fără fir la viteze
echivalente cu cele ale rețelelor cu fir
electric de tip Ethernet. Suportul pentru Wi-
Fi este furnizat de diferite dispozitive
hardware, și de aproape toate sistemele de
operare moderne pentru calculatoarele
personale (PC), rutere, telefoane
mobile, console de jocuri și cele mai
avansate televizoare.
 Nivelul fizic
 Prima specificație IEEE 802.11, elaborată în 1997,
permitea trei moduri principale de transmitere fără fir
a biților. Prima dintre acestea era o tehnologie optică,
cu transmitere în infraroșu, tehnologie similară cu
cea folosită de telecomenzile diferitelor aparate
electronice. Aceasta presupune însă limitarea ariei de
acoperire a rețelei la încăperea în care este instalată,
fapt ce poate fi văzut și ca avantaj din punctul de
vedere al securității. Viteza oferită de această
tehnologie este de maximum 1–2 Mbps.
 Celelalte două tehnologii de transmisie sunt
tehnologii radio în banda de 2,4 GHz, bandă
ce nu necesită licențe de utilizare. Din cauza
libertății de utilizare a acestei benzi, ea este
folosită și de alte tehnologii, cum ar
fi Bluetooth sau telefoanele fixe cordless, ceea
ce poate cauza uneori interferențe, deși în
general puterea de transmisie a tuturor acestor
dispozitive este redusă
 Prima se numește FHSS (spectru împrăștiat cu
salturi de frecvență), și, pentru a aloca eficient
frecvențele din banda de 2,4 GHz, presupune
schimbarea periodică a frecvenței de
transmisie, în urma unor numere
pseudoaleatoare generate de stațiile care
comunică. Cealaltă tehnologie radio
este DSSS (spectru împrăștiat cu secvență
directă). Ambele oferă rate de transfer de
maxim 1 sau 2 Mbps.
 Din 2004, IEEE are în lucru și standardul 802.11n, care deja a început să fie
implementat de mai mulți producători de echipamente. Data așteptată a
definitivării specificației este iunie 2010. Prin acest standard, la nivelul fizic
se aduc tehnologiile MIMO și Channel Bonding. MIMO presupune
folosirea de mai multe antene pentru a trata semnalele multicăi (unde ajunse
la antenă pe alte căi decât de cea directă, prin reflexie, la momente de timp
diferite de undele venite pe calea directă). MIMO profită de semnalele
multicăi, folosind Space Division Multiplexing (SDM) și multiplexând
semnalele în fluxuri spațiale. Fiecare flux spațial necesită la receptor și
transmițător o antenă separată. Channel Bonding înseamnă folosirea a două
canale separate, fiecare cu o lărgime de bandă de 20 MHz pentru transmisia
datelor, dublând rata fizică de transfer. IEEE și-a propus, prin tehnologia
802.11n să ofere un standard ce poate furniza rate de transfer de 270 Mbps
 Securitate
 Din punct de vedere al securității, IEEE și
Wi-Fi Alliance recomandă utilizarea
standardului de securitate 802.11i, respectiv
a schemei WPA2. Alte tehnici simple de
control al accesului la o rețea 802.11 sunt
considerate nesigure, cum este și schema
WEP, dependentă de un algoritm de criptare
simetrică, nesigur.
 Schema WEB
 Prima tehnică de criptare a cadrelor la nivelul
legătură de date a fost WEP (Wired
Equivalent Privacy), numele sugerând că a
fost gândită cu scopul de a obține o securitate
a legăturii de date echivalentă cu cea a unei
rețele Ethernet. Această tehnică fost folosită
din 1997 până când a fost spartă în 2001 și a
încetat să mai fie considerată sigură din 2005
odată cu publicarea standardului de securitate
IEEE 802.11i.
 Schema WPA și WPA2
 Ca răspuns la spargerea WEP, Wi-
Fi Alliance a produs în 2003
specificația WPA (Wi-Fi Protected
Access), în care a adresat
problemele primare ale WEP. În
WPA, s-a păstrat algoritmul de
criptare simetrică RC4, dar s-a
introdus în
schimb TKIP (Temporary Key
Integrity Protocol), o tehnică de
schimbare a cheii de criptare pe
parcursul sesiunii
 IEEE a preluat specificația WPA și
a elaborat în 2004 pe baza ei
standardul IEEE 802.11i, standard
care stabilește o politică de criptare
cunoscută sub numele de WPA2. În
WPA2, algoritmul de criptare RC4
este înlocuit și el cu mai puternicul
algoritm AES