Universitatea de Stat din Tiraspol

Catedra: Fizica teoretică și experimentală

Disciplina: Istoria si metodologia specialității
Referat
Tema: Fizica nucleară. Energetica nucleară. Problema dirijării
reacţiei termonucleare. Pericole declanşate de radiaţie

Efectuat: Nicolai O.masterand Gr.C2F2

Verificat: Postolachi I. dr.conf.univ
Chișinău, 2021
 Cuprins:
1. Descoperirea radioactivitatii
2. Fisiunea nucleelor de uraniu
3. Crearea primului reactor nuclear
4. Energetica nucleara. Avantaje si dezavantaje
5. Problema dirijării reacţiei termonucleare
6. Acțiunile radiațiilor nucleare asupra organismelor vii
7. Bibliografie
 1.Descoperirea radioactivitatii
Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom
instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan (se
dezintegrează), degajând energie sub formă de radiații diverse (alfa,
beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul
pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit
pentru prima dată de Marie Curie.
Dinastia Curie

1898 Descoperirea primelor elemente radioactive – radiu şi poloniu

de către sotii Pierre si Marie Curie; Pentru aceste cercetări primesc
amândoi Premiul Nobel pentru Fizică în 1903. Maria Curie este
premiata dublu cu Premiul Nobel în 1911 pentru chimie
In 1934 a fost descoperita radioactivitatea artificială, de catre soții
Irène și Frédéric Joliet- Curie. În 1935 primesc ambii Premiul
Nobil la chimie
1919 Prima transformare artificială
a atomilor de către lord Ernest
Rutherford laureat al Premiului
Nobel pentru Chimie în anul 1908În
anul 1908 pentru lucrările sale
despre structura atomului.. Este
considerat "părintele" fizicii nucleare
A efectuat cercetări asupra structurii
atomului prin difracția particulelor
alfa pe foițe de aur, demonstrând
experimental că atomul nu este
indivizibil, și a formulat, în 1911,
ideea modelului planetar al atomului.
.
Wilhelm Conrad Röntgen
studiind descărcările
electrice în tuburi vidate, a
descoperit în anul 1895
emisia unor radiații
penetrante, pe care le-a
numit radiații X care, după
moartea sa, au fost
denumite raze Röntgen. În
anul 1901 a fost distins cu
Premiul Nobel pentru
Fizică.
Enrico Fermi laureat al
Premiului Nobel pentru
Fizică pe anul 1938,
descoperitorul fisiunii
nucleare. A avut un rol
important în conceperea
proiectului Manhattan
de punere la punct a
bombei nucleare.
Radioactivitatea a dat privilegiul celor mai grele elemente ale
tabelului periodic al lui Mendeleev. Dintre elementele conținute
în scoarța terestră, toate sunt radioactive, cu numere de serie
mai mari de 83, adică cele situate în tabelul periodic după
bismut.
Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit
și radioizotop, se transformă spontan (dezintegrează) degajând energie sub
formă de radiațiidiverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil .
 Cum se pot detecta radiațiile ionizante?

Radiațiile ionizante (acele radiații care au proprietatea de a ioniza

materia cu care interacţionează ) nu pot fi percepute de simțurile umane,
dar pot fi detectate cu ajutorul detectoarelor de radiaţii ionizante,
aparate utilizate pentru a obţine informaţii despre intensitatea radiaţiilor
într-un anumit loc din spaţiu, la un moment dat. Ele sunt conectate la
aparate de măsură (numărător electronic, ampermetru, voltmetru) şi,
astfel, se pot face
măsurători cantitative.
Detectoarele pot fi:
1) electrice (ionizarea mediilor străbătute);
2) optice (scintilaţie, luminiscenţa);
3) chimice (influenţarea cineticii reacţiilor, radiocatalizarea lor);
4) fotochimice (impresionarea emulsiilor fotografice)
 Unități de măsură a radioactivității

Mărimea fizică egală cu raportul dintre energia radiațiilor ionizate absorbită de corpul iradiat și
masa acestuia se numește doză de radiație absorbită. D=E/m
Unitatea de măsură a dozei în SI se numește gray (Gy) 1Gy =1J/!kg
În practică se mai folosește o unitate extrasistem Rontgen un R=0,01 Gy
Doza de 0,05 Gy/an nu afectează organismul uman
 Din punct de vedere al originii, radioactivitatea poate fi :
naturală și artificială.
Radioactivitea naturală este Radioactivitatea artificiala este
prezentă în întreg mediu inconjurător. realizata prin bombardarea unui atom
Radiația poate ajunge la Pamânt din cu particule cu sarcina, sau cu neutroni,
spatiu cosmic; Pamântul însusi fiind de cele mai multe ori in reactorul
radioactiv, iar radioactivitatea naturala nuclear, care este sursa principala de
este prezenta în alimentatie și în izotopi radioactivi artificiali, sau cu
aer.Fiecare dintre noi este expus la ajutorul acceleratorului.
radiatia naturala intr-o masura mai Plutoniu (Pu) este cel mai important
mare sau mai mic.ăToriul este element chimic radioactiv artificial al
considerat a fi combustibilul nuclear al carui numar atomic Z= 94. Tc-99m este
viitorului. Mai puțin radioactiv decat cel mai utilizat izotop din lume, fiind
uraniul, thoriul poate fi exploatat în folosit in aproximativ 20 de milioane
cariere de suprafata, iar acest lucru are de proceduri în medicina nucleara
un impact minim asupra mediului si ( cum ar fi scanarea rinichilor sau a
costuri relativ reduse de valorificare. oaselor).
2. Fisiunea nucleelor de uraniu
Fisiunea este o reacție nucleară care are drept efect ruperea nucleului în două fragmente
de masă aproximativ egală, neutroni rapizi, radiații și energie termică.
Instalația destinată pentru declanșarea și menținerea reacției în lanț dirijată se numește
reactor nuclear.
Radioizotopii care fisionează cu neutroni termici, se numesc materiale fisile. Ex. 233U,
235U, 239Pu, 241Pu. Radioizotopii care fisionează cu neutroni rapizi, se numesc
materiale fisionabile iar, cele care prin captură de neutroni se transformă în materiale
fisile, sunt considerate materiale fertile. Ex. 232Th, 238U.
Există 2 tipuri de fisiuni, spontană și indusă. Multe elemente grele, cum ar fi uraniu,
thoriu și plutoniu, suferă ambele tipuri de fisiuni: fisiunea spontană, ca o formă a
dezintegrării radioactive și fisiunea indusă, o formă a reacției nucleare.
 3. Crearea primului reactor nuclear
Un reactor nuclear este o instalație tehnologică în care are loc
o reacție de fisiune nucleară în lanț în condiții controlate,
astfel încât să poată fi valorificată căldura rezultată în urma
procesului de fisiune. Enrico Fermi și Leó Szilárd, ambii de la
Universitatea din Chicago, au fost primii care au construit o
pilă nucleară și au prezentat o reacție în lanț controlată, pe 2
decembrie 1942. În 1955 ei și-au împărțit patentul de invenție
pentru reactorul nuclear U.S. Patent 2.708.656. Primul reactor
nuclear din SUA a fost utilizat pentru a produce plutoniu
pentru arma nucleară. Alți reactori au fost folosiți în propulsia
navală (submarine, nave militare).
Sistemul de funcționare a unui reactor nuclear
4. Energetica nucleară. Avantaje
și dezavantaje
Avantaje
Energia nucleară este curată în
procesul de producție.
Costul generării de energie este
eftin
Este aproape inepuizabil.
Generația sa este constantă. Dezavantaje
Utilizarea radiatiilor nucleare in Deșeurile sale sunt foarte periculoase.
biologie, medicina si agricultura. Degradarea sa durează mii de ani, ceea ce
Medicina nucleara face gestionarea sa foarte delicată
Industria farmaceutică Accidentul poate fi foarte grav..
(sterilizarea instrumentelor Afecțiunea față de ființa umană
chirurgicale
Tabelul cu timpul de înjumătățire a
elementelor radioactive
 5. Problema dirijării reacţiei termonucleare
Fuziunea nucleară reprezintă combinația a două nuclee ușoare într-un
nucleu mai greu. Fuziunea, sau reacția termonucleară a elementelor ușoare
sunt reacții tipice care au loc în Soare și în alte stele. Într-adevăr, în Soare, în
fiecare secundă, 657 milioane de tone de hidrogen sunt transformate în 653
milioane de tone de heliu. Cele 4 milioane de tone lipsă sunt apoi convertite
în radiații – acest fenomen asigurând strălucirea Soarelui. Temperaturile
extreme și de presiune înaltă creează o stare a materiei, puternic ionizată,
numită plasmă și care este menținută în volumul respectiv prin intermediul
forțelor gravitaționale.
Reacțiile de fuziune, cu toate acestea, nu sunt ușor de realizat pe Pământ.
Trebuie să se țină cont de faptul că temperaturile necesare sunt extrem de
mari, în general de ordinul a sute de milioane de grade Kelvin. și odată
plasma fierbinte creată rămâne problema menținerii ei care nu e una tocmai
ușoară.
Mișcarea particulelor încărcate în plasma
poate fi controlată de un câmp magnetic
exterior. În sistemele cu confinare magnetică,
numite reactoare Tokamak, plasma (D-T de
exemplu) este încălzită și confinată la o
densitate de aproximativ 1021 de particule.
Câmpul magnetic este conceput astfel încât
particulele sa rămână în interiorul incintei,
altfel temperatura ar scădea sub valoarea la
care se produce fuziunea.
pe metru cub.
în stelaratoare niciun curent nu este indus în
plasmă, încălzirea trebuie să fie obținută prin
alte mijloace, de exemplu, prin radiații
electromagnetice. O astfel de tehnică a fost
concepută în Grefswald, Germania. Aceste
dispozitive sunt similare cu tokamak-urile in
ceea ce privește câmpurile toroidale și
poloidale. Curenții sunt însă mult mai puternici
și în același timp direcția câmpului toroidal în
plasma este inversată la marginea plasmei.
Acest tip de sistem funcționează de exemplu în
Padova, Italia.
6.Acțiunile radiațiilor nucleare asupra organismelor vii

Surse de radiație ionizată

Nivelul de emisii care nu afecteaza
organismul poate fi de maxim 1 mSv pe
an sau 0,05 GY/an.Apare în expuneri la
doze ridicate unice sau doze repetate la
scurt interval de timp şi diferă
dupăiradierea segmentului corporal.
Astfel la iradierea întregului corp cu o
doză de 0,25 Gy aparmodificări
hematologice reversibile - leziuni ale
seriei limfoide şi mieloide (leucopenia).
De la 1Gy apar semnele bolii de
iradiere acută, de la 2 Gy decese prin
leziuni ireversibile ale seriei
hematologice şi la peste 5 Gy
probabilitate de 100% a decesului. La
peste 10 Gy apare alterare
nervoasă cu agitaţie intensă urmată de
comă profundă.
 Măsuri de protecție în caz de accidente radioactive

1. . De a părăsi rapid zona contaminată sau să ne ăndepărtăm

la o distanță cât mai mare de focar, deoarece intensitatea
radiațiilor descrește odată cu mărirea distanței de la sursă.
2. În cazul când evacuarea nu este posibilă, folosiți
adăposturi cu pereții cât mai groși și construcții din
materiale care absorb eficient radiațiile, micșorându-le
intensitatea
3. Dacă evacuatea nu este posibilă folosiți orice ascunzișuri
sau obstacole.
4. Protejati-vă căile respiratorii, utilizând filtre umezite din
țesături, dacă nu dispuneți de alte mijloace speciale
 Concluzie:
În ciuda numeroaselor efecte negative, utilizarea radiațiilor ionizante a reprezentat o
inovație în special în medicină și industrie. Radiațiile ionizante au aplicații largi în
medicină - în radiologia de diagnostic, proceduri intervenționale și în radioterapie –
beneficiul major fiind creșterea calității actului medical. Desubliniat faptul că în tratamentul
oncologic al tumorilor maligne se utilizeazăefectelele radiațiilor ionizante în scopul
distrugerii țesuturilor maligne. În industrie, utilizarea radiaţiilor ionizante este de asemenea
benefică, un exemplu ar fi utilizarea la scară largă a metodei mutației genetice prin iradiere
pentru mărirea randamentului producerii penicilinei și streptomicinei de către ciupercile
penicilinum și streptomices. Metoda constă în iradierea sporilor acestor ciuperci cu radiații
gama până la distrugerea aproape totală alor. O altă utilizare a radiațiilor gama este ca și
agent sterilizator pentru distrugerea microorganismelor dăunătoare din alimente și alte
produse utilizate în viața cotidiană.Printre alte aplicații ale radiațiilor ionizante se pot
menționa:
radierea cu radiații gama a obiectelor de artă în scopul restaurării și protejării lor;
radioactivitatea permite datarea osemintelor și picturilor din peșteri;
radioactivitatea rocilor permite determinarea vârstei acestora;
detectori foarte sensibili folosiți ca alarmă pentru prevenirea incendiilor.
În viaţa noastră prezenţa radiaţiilor ionizante trebuie redusă la un nivel acceptabil.
Acceptabilitatea este definită prin balanța risc-beneficiu privind aceste radiaţii.
Fără radiații nu am fi fost și nu am putea fi
 Bibliografie:

1. Andrei V.,Glodeanu F. Deșeuri radioactive. Mituri și adevăruri.

București 2011, 123p
2. Botgros I.,Bocancea V. Fizica, manual pentru clasa a IX-a,
Cartier 2010, 112 p. Cabardin O.F, Fizica, Materiale de
recapitulare, Chișinău Lumina 1987, 331p
3. Marinciuc M., Nacu I. fizica, manual Fizică și astronomie,
manual pentru clasa a XII-a, Știința 2017, 168 p.
4. Popa K , Humelnicu D. Radioactivitatea mediului inconjurator -
Editura Matrixrom, 2020, 75p.
5. Sanievici Al. Introducere în radioactivitate, Editura tehnica 1957,
Editura Tehnica 187p.
6. www. https://ro.wikipedia.
7. www.https://www.mozaweb.