Dezvoltarea economică contemporană a fiecărui stat este indisolubil legată de participarea la circuitul economic mondial. în acest sens, după cel deal doilea război mondial are loc o puternică amplificare şi diversificare a schimburilor economice între statele lumii. Factorii care au favorizat dezvoltarea circuitului economic mondial au fost atât de ordin politic: apariţia unor noi state independente, destinderea est -vest, etc, cât şi de ordin economic: gradul de dezvoltare a economiilor naţionale, adâncirea diviziunii internaţionale a muncii, revoluţia tehnico-ştiinţifică, liberalizarea schimburilor între ţări, care au antrenat sporirea cantitativă şi calitativă a activităţilor economice. Totalitatea fluxurilor de valori materiale şi băneşti, de rezultate ale creaţiei tehnico-ştiinţifice şi ale activităţilor prestatoare de servicii, care fac obiectul schimbului reciproc de activităţi dintre economiile naţionale, privite în strânsa lor împletire şi intercondiţionare alcătuiesc circuitul economic mondial. După natura fizică a obiectului relaţiilor dintre ţări, fluxurile componente ale circuitului economic mondial pot fi clasificate în: fluxuri comerciale fluxuri internaţionale de capitaluri fluxuri de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională La rândul lor fluxurile comerciale, cuprind fluxurile de mărfuri corporale şi fluxul mărfurilor incorporale. Fluxurile de mărfuri incorporale sunt cunoscute sub denumirea de comerţ invizibil. - Acesta cuprinde: fluxurile de tehnologie sub forma licenţierii brevetelor de invenţie, consultingengineering, etc; fluxurile de prestări de servicii, turismul, transportul, asigurările, telecomunicaţiile internaţionale, etc; Spre deosebire de schimburile internaţionale de mărfuri corporale, fluxurile comerţului invizibil nu sunt înscrise în tarifele vamale şi deci, lor nu li se aplica taxe vamale la trecerea frontierelor. Adâncirea specializării internaţionale şi noile direcţii în care acestea se dezvoltă imprimă circuitului economic mondial particularităţi noi. In primul rând, circuitul economic mondial cunoaşte o puternică diversificare a formelor legăturilor economice. Dacă în trecut comerţul internaţional de mărfuri, iar mai târziu şi investiţiile internaţionale constituiau formele principale ale relaţiilor economice internaţionale, în prezent au apărat noi forme concretizate în cooperarea economică internaţională, relaţii monetare internaţionale, turismul internaţional, schimbul de cunoştinţe ştiinţifice tehnice, circulaţia internaţională a forţei de muncă, etc. In-al doilea rând, se adânceşte interdependenţa dintre fluxuri în cadoul circuitului economic mondial. In prezent nu se mai poate imagina comerţ internaţional care să se deruleze fără antrenarea fluxului investiţional internaţional (maşinile şi utilajele complexe se vând în proporţie de 80-85% din valoarea lor pe credit), fără cooperare economică internaţională, fără fluxul internaţional de cunoştinţe ştiinţifice tehnice (comerţul cu brevete şi licenţe), etc, Interdependenţa şi interacţiunea diferitelor fluxuri economice internaţionale reflectă legăturile interne din circuitul economic mondial. In al treilea rând, fluxurile economice internaţionale se derulează în forme noi generate de diversificarea condiţiilor concrete ale schimburilor economice internaţionale, de calităţile noi ale bunurilor şi serviciilor care fac obiectul schimburilor, de particularităţile aparţinând partenerilor la schimburi, etc Progresul tehnic contemporan însuşi a influenţat asupra evoluţiei formelor şi tehnicilor comerciale, de plaţi, de contractare în derularea schimburilor economice internaţionale. Una din principalele trăsături ale circuitului economic mondial este şi accelerarea vitezei circuitului economic, materializat în faptul că ritmul de creştere a diferitelor fluxuri economice internaţionale şi în special a comerţului exterior este superior ritmului de creştere a producţiei propriu- zise. Această devansare evidenţiază tendinţa de creştere a rolului factorilor externi în procesul reproducţiei, respectiv de adâncire a interdependenţelor dintre state. Urmarea firească a creşterii mai rapide a comerţului exterior în comparaţie cu producţia mondială constă în sporirea ponderii exporturilor în totalul producţiei naţionale, în sporirea participării statelor la diviziunea internaţională a muncii. Dintre trăsăturile circuitului economic mondial menţionăm . caracterul său obiectiv. Fiecare ţară, indiferent de mărime sau aşezare geografică resimte necesitatea participării la circuitul economic mondial. Prin ea îşi poate asigura: lărgirea pieţei de aprovizionare şi desfacere, plasamente sau surse de import de capitaluri şi tehnologii, stimularea spiritului de antreprenor şi a procesului de modernizare a structurii economice etc. Caracterul concret istoric al circuitului economic mondial se referă la faptul că formele şi mecanismele de derulare a fluxurilor componente diferă, ca esenţă sau mod de manifestare, de la o perioadă la alta. Dinamica diviziunii mondiale a muncii multitudinea si marea diversitate a participanţilor la circuitul economic mondial transformă însăşi structura pieţei mondiale şi a mecanismelor sale: mecanismele "pieţei cumpărătorului" iau locul celor specifice "pieţei vânzătorului"; preţurilor de echilibru, rezultate din confruntarea cererii şi ofertei li se substituie mecanismele "preţurilor directoare" sau ale "preţurilor de transfer" practicate de companiile internaţionale; mecanismul cursurilor de schimb stabile cedează în favoarea "cursurilor flotante"; tradiţionalele licitaţii de import cunosc o puternică revitalizare, devenind o piaţă internaţională în ascensiune; tehnicile modeme de telecomunicaţii şi calculatoarele electronice sporesc considerabil ritmul, febra şi amploarea tranzacţiilor la burse, care devin principalele instituţii de piaţă; unele tehnici comerciale îşi pierd din importanţă, iar altele noi, mai suple, dar mai sofisticate, sunt mereu inventate etc.. Analizînd ponderea în care statele participă la circuitul economic mondial, observăm că aceasta depinde - pentru o ţară sau alta - de o multitudine de factori cum suni: nivelul dezvoltării economice şi tehnice, gradul de diversificare a economiei, nivelul de tehnicitate şi complexitate a producţiei, volumul şi gradul de valorificare a resurselor naturale, dimensiunile pieţei interne, complexitatea produselor pe piaţa mondială, mijloacele de comunicaţie, precum şi de unii factori de politică economică, de interesele imediate şi de perspectivă ale statelor. Aceşti factori nu au influenţă liniară, ci, deseori contradictorie asupra gradului de participare ia circuitul economic. Multumesc pentru atentie Cotoman Radu