Anul 1812 în istoria românilor.

Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. Basarabia sub dominație

țaristă: de la autonomie la gubernie (1812 – 1914).
Politici sociale ale
țarismului și colonizarea Basarabiei.
Plan:
 Introducere
 La răscrucea sec. XVIII-XIX, în lupta Marilor
Puteri pentru supremaţie în Moldova se
include şi Franţa napoleoniană. În urma
numeroasleor confurntări politice izbucneşte
războiul ruso-turc din 1806-1812 care se încheie
cu anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru,
numit ulterior Basarabia, la Rusia. Scindarea
Ţării Moldovei a fost un act nelegitim.
Pacea de la Bucureşti
Tratativele de pace au început în
octombrie 1811 la Giurgiu şi au
continuat la Bucuresti. Iniţial Rusia
intenţiona să anexeze ambele
Principate şi să fixeze hotarul pe
Dunăre. Apoi a urmat propunerea de
a slabiIi hotarul pe râul Siret. Turcii
se opuneau oricăror cedări
teritoriale.Până la urmă, s-a ajuns la
un compromis, care se datora
interesului ambelor părţi de a pune
capăt războiului. În ajunul invaziei
lui Napoleon în Rusia,Turcia dorea
să-şi consolideze poziţiile şi să-şi
apere interesele .
Pacea a fost semnată în Bucureşti la 16/28 cu 26 de zile înainte de
începutul campaniei militare a lui Napoleon în Rusia Conform acestui
tratat, teritoriul istoric aI Ţării Moldovei dintre Prut, Dunăre şi Nistru
a fost anexată de Rusia Din 1813, acest teritoriu a fost numit Basarabia.
Prin actul din 1812, Rusia ţaristă a indicat propriile angajamente
anterioare de ocrotitor al întregii Moldove, iar Poarta a încălcat, la
rândul său, propriile acte solemne, prin care se recunoştea autonomia
Principapatelor. ea având doar dreptul de suzeran. În urma răpirii
teritoriului Moldovei dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră, o dată cu
divizarea ţării, au fost divizate familii şi proprietăţi, destrămată piaţa
internă. Anexarea Basarabiei la Rusia a avut consecinţe negative de
lungă durată. Astfel, luptele politice ale marilor puteri şi confruntările
militare ruso-otomane au generat răzleţirea teritorială a Ţării
Moldovei.
Spaţiul românesc în primele decenii ale
sec. XIX
 Denumirea de Basarabia a fost dată de Imperiul Rus
în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei dintre
Prut și Nistru anexat prin Tratatul de la București
din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia
istorică (în limba turcă Bugeac) cedate de Imperiul
Otoman după semnarea tratatului de pace de la
București din anul 1812 în urma încheierii
războiului ruso-turc (1806-1812).
Situaţia politică. Protectoratul Rusiei.
 Criza din Imperiul Otoman
Basarabia gubernie
În momentul în care Imperiul Rus a observat
slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat jumătatea
de est a Moldovei, între Prut și Nistru. Această
acțiune a fost urmată de șase ani de război, care au
fost încheiați prin Tratatul de la București (1812),
prin care Imperiul Otoman a recunoscut anexarea
rusă a provinciei. Prin Tratatul de pace de la
București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea
războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a
ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și
Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind
ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l
într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin,
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul,
Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei
fiind stabilită la Chișinău).
 Basarabia sub dominație țaristă
 Autonomia guberniei, garantată în 1816, este desființată în 1828 în urma
războiului ruso-turc, încheiat cu tratatul semnat în Adrianopol, în 14
septembrie 1829; ca o consecință, guvernatorii boieri moldoveni au fost
înlocuiți prin guvernatori militari ruși. În 1829, biserica este trecută, în
ciuda protestelor clerului, din obediența mitropoliei moldovene care
ținea de patriarhia Constantinopolului, în subordinea patriarhiei
Moscovei ; șerbia și robia, care fuseseră desființate în 1749 de domnul
moldovean Constantin Mavrocordat sunt restabilite (până în 1861), iar
limba română este interzisă în administrație]. Procesul de
deznaționalizare s-a desfășurat și prin rusificarea toponimelor (Chișinău
-> Kișiniov, Orhei -> Orgheev, Ciubărciu -> Ciobruci...) sau prin
oficializarea sistematică a denumirilor turcești în dauna denumirilor
moldovenești, ori de câte ori se putea (Frumoasa -> Kagul, Oblucița ->
Ismail, Cetatea Albă -> Akkerman, Tighina -> Bender...). Imperiul
Țarist căuta pur și simplu să șteargă istoria româneasca a Basarabiei.
 Domniile regulamentare în Moldova
 După înlăturarea regimului
fanariot, în Moldova a fost
numit domn pământean şi
înfăptuite importante reforme
interne, astfel, în 1834, armata
rusă a părăsit Principatele
conform prevederilor
Regulamentelor organice, au
fost aleşi domni: în Moldova
– Mihail Sturdza (1834-1849),
iar în Ţara Românească –
Alexandru Ghica (1834-1842),
aceştia fiind cunoscuţi ca
domni regulamentari,
întrucât ei domneau pe baza
Regulamentelor organice.
 Administrarea Basarabiei
 După anexarea Basarabiei, ţarismul, având
intenţia de a integra provincia cât mai repede în
structurile imperiului, a urmărit şi scopuri
geostrategice: a oferi popoarelor balcanice prin
exemplul Basarabiei o imagine atractivă de bună
guvernare şi prosperare. Concomitent, ţarismul
şi-a creat o bază socială prin colonizarea sudului
provinciei cu populaţie alogenă. Teritoriile din
stânga Nistrului erau administrate ca şi alte
gubernii din interiorul imperiului.
,,Autonomia’’ Basarabiei
Colonizarea Basarabiei
În momentul anexării la Imperiul Rus, în Basarabia locuiau aproximativ
340.000 de oameni. O mare parte din locuitori, încercând să scape de
abuzurlle noilor guvernatori, a emigrat în Principatul Moldovei.
Autorităţile ţariste contribuiau indirect la aceasta fugă prin intensificarea
farădelegilor susţinând astfel procesul de deznaţionalizare a regiunii.
Find conştient de importanţa geostrategică a Basarabiei, guvernul ţarist a
căutat să-şi asigure o bază socială trainică. iniţiind o amplă acţiune de
colonizare în primul rând, a fost colonizată zona de sud a Basarabiei
(Bugeacul). Deşi ţăranii din nordul şi centrul Basarabiei aveau puţin
pământ, auiorităţile ţariste au preferat să colonizeze ţinuturile sudice cu
populaţie adusă de peste hotare şi din alte gubernii ale Rusiei - ucraineni.
bulgari, găgăuzi, greci. germani,polonezi etc.Lor li s-a acordat un statul
juridic special (1819).Au fost fondate 83 de sate-colonii bulgare şi găgăuze,
24 de sate colonii –germane. Fiecare familie primea câte 60 de desetine de
pământ şi scutire de impozite pe 7 ani.
În sudul regiunii au fost aşezaţi, de asernenea. ţărani ai statului, veniţi preponderent
din guberniile ruse şi cele ucrainene. Fiecarei familii i s-au pus la dispozitle câte 30
desetine de pamânt şi scutirea de impozite pe un termen de trei ani. Poitica de
colonizare a guvenului ţarist a continuat până la mijlocul secolului al XIX-lea. Între
1837 şi 1856 în Basarabia se stabileau anual peste 21 000 de imigranţi .
 Aceeaşi politică de colonizare era promovată de guvemul ţarist şi în teritoriile din
stânga Nistrului. Pentru a transforma aceste pâmânturi în teritorii ruseşti, autocraţia
ţaristă stimula pe toate căile strămutarea masivă a populaţiei ucrainene şi ruse.
Astfel. numai în decursul perioadei 1836-1857 în judeţuI Tiraspol s-au stabllit 19.000
de oameni., în majoritate ucraineni. Au fost înfiinţate, de asemenea, colonii
germane, o colonie bulgarească- Parcani etc. Colonizările masive au contribult la
creşterea numărului popuiaţiei. În judeţul Tiraspol, populaţia a sporit de la 17 000
în 1829 până la 62.500 în 1859). Respectiv, ponderea românilor de aici a scăzut în
acest răstimp de la 90 % la 51. Dar în pofida politicii ţariste de asimilare a populaţiei
româneşti, ultima şi-a păstrat şi în aceste teritorii caracterul de populaţie majoritară.
 Consecutiv războiului din Crimeea, pierdut de Imperiul Rus, între 1856 și 1878
județele Cahul, Bolgrad și Ismail au reintrat timp de 22 de ani în componen ța
Moldovei, respectiv din 1859 a României.

 După 1850, sentimentul național începe să se manifeste în Basarabia, atât ca

românism cât și ca moldovenism, cele două revendicări fiind atunci sinonime.
Dar ele nu se puteau manifesta fățiș, pe planul politic, atâta vreme cât Imperiul
Țarist le considera ca fiind manifestări de trădare. Îndată, însă, ce prelungirea
primului război mondial a condus la prăbușirea țarismului, mișcarea națională a
băștinașilor din Basarabia a devenit politică. Astfel, la Chișinău în data de 3
martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui
Vasile Stroescu cu obiectivul de a "crea o dietă provincială numită Sfatul Țării".
Prima întrunire a Sfatului Țării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a
fost ales în funcția de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales
vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat
oficial Republica Democrată Moldovenească (și nu "Basarabeană") la data de 2
decembrie 1917.