ROLUL PEDAGOGULUI SOCIAL ÎN PREGĂTIREA

COPILULUI PENTRU ŞCOALĂ

”Pedagogia e ştiinţa răbdării şi calmului desăvârşit. Pedagogia
e ştiinţa... părinţilor.”
Gheorghe Ionescu

Pedagogia Socială este considerată ca fiind cel de-al treilea

domeniu al educatiei care se ocupă atat în teorie cât și in
practica de situatiile de viață dificile ale oamenilor considerati
izolat sau ca grup și de mediul lor de viata. Sarcina specifica a
pedagogiei sociale consta in crearea pentru acesti oameni,
respectiv grupuri, de premise pentru depasirea situatiilor grele
cu care se confrunta. Aceasta se realizeaza printr-o functie de
intermediere intre necesitatile individului si cele ale societatii.
• Pedagogul social este persoana de referinţă pentru copii
în cadru unor instituţii sau comunităţi educative. Acesta
poate prelua, total sau parţial, sarcinile familiei, sau le
poate completa, fiind pregătit pentn această sarcină şi,
poate, totodată, să reprezinte familia.

• Rolul pedagogului social în relaţia educaţională are o

importanţa deosebită, fiind vorba de o relaţie empatică, o
relaţie de roluri sensibil egale în cadrul căreia subiectul -
în cazul nostru copilul - poate decide cu mai multă
libertate şi spontaneitate în vederea rezolvării
problemelor cu care se confruntă. Pedagogul social îl
ajută pe copil să-şi focalizeze atenţia în beneficiul unui
scop, el având legături atât cu familia, cât şi cu copilul.
 OBIECTIVUL PRINCIPAL ESTE EDUCAREA
PERSONALITĂŢII COPILULUI PE PLAN ŞCOLAR ŞI PE
PLAN AFECTIV.

• Educarea inteligenţei emoţionale presupune

felul în care pedagogul social trebuie să
pregătească copilul pentru şcoală şi ajutorul
său în formarea caracterului copilului.
• Copiii din ziua de azi sunt mai tulburaţi (după
ultimele clasificări sunt denumiţi „generaţia
tsunami”), mai zbuciumaţi decât în trecut, mai
singuri, mai indisciplinaţi, mai nervoşi, mai
neliniştiţi, mai impulsivi, mai needucaţi.
• Relaţia pedagogului social cu copilul şcolar este extrem de
importantă; în cadrul acestei relaţii, copilul poate să-şi
identifice emoţiile personale, poate să-şi formeze un limbaj
care să-i permită acestuia afirmarea emoţiilor şi poate să-1
ajute să înţeleagă rezultatele diferitelor decizii sau acţiuni
întreprinse, printr-o metodă eficientă. Această metodă, care
priveşte partea asistării de învăţare, este comunicarea.
• Scopul oricărei comunicări poate fi exprimat prin termeni ca:
informează, instruieşte, convinge, formează opinii, schimbă
mentalităţi, îndeamnă la acţiune. Acest scop nu poate fi atins
dacă persoana care comunică nu foloseşte un limbaj care să
poată fi înţeles, pentru că nimeni nu acceptă să se informeze,
să se instruiască sau să se lase convins de un mesaj pe care nu-
l înţelege, care nu este adresat „pe limba lui”.
• Contribuţia pedagogului social în pregătirea lecţiilor pentru
şcoală a copiilor deţine un rol major în formarea caracterului,
a disciplinei şi empatiei, care dau posibilitatea formării
valorilor morale şi sociale.
• Activitatea de învăţare este hotărâtoare la vârsta şcolară mică
pentru procesul de educaţie, de formare şi consolidare a
intereselor. Pornind de la această afirmaţie, poate fi precizat
faptul că ceea ce se cere pedagogului social în acţiunea de
formare a atitudinilor intereselor copilului la vârsta şcolară
mică este conştientizarea necesităţii din partea acestuia de a
învăţa, de a cunoaşte şi de a transforma nevoia de cunoaştere;
astfel, creşte randamentul şi succesul şcolar. Concomitent se
formează şi se dezvolta copilului interesul pentru activităţile
practice, ceea ce poate contribui la creşterea gradului de
predicţie a succesului profesional de mai târziu.
 PROFESIA DE PEDAGOG SOCIAL

• O caracteristica a profesiei de pedagog social provine din

aceea ca relatia cu clientul este una de lunga durata, ceea ce
subliniaza diferenta fata de asistentul social. Abordarea
problemelor cu care se confrunta pedagogul social in procesul
de insotire a vietii de zi cu zi a clientilor sai, implica un timp
mai indelungat precum si o relatie intensiva.

• Principala atributie a pedagogului social este organizarea

comuna a vietii si activitatii cotidiene, cu indivizi separati sau
cu grupuri. Astfel pedagogul social completeaza
sau inlocuieste partial functii ale familiei.
 ROLURILE PROFESIONALE A
PEDAGOGULUI SOCIAL:
• Pedagogul social este o persoanã de referinţã în relaţiile cu copiii sau
tinerii în cadrul unei comunitãţi educative;
• Pedagogul social înţelege educaţia ca pe un proces conştient şi orientat
spre un scop, acest lucru solicitând angajamentul sãu perseverent, generos
şi optimist;
• Pedagogul social îşi însuşeşte cunoştinţe de specialitate în domeniul
psihologiei, pedagogiei, sociologiei, precum şi temeinice cunoştinţe de
culturã generalã, cu scopul de a le aplica în practica educaţionalã. În plus el
dezvoltã capacitãţi practice de acţiune educativã;
• Pedagogul social este calificat pentru a completa sau prelua parţial sau total
sarcinile familiei copilului. Totodatã el îşi asumã rolul de completare sau
de substituire a acestei familii.
• Pedagogul social planificã, realizeazã şi evalueazã procesul dezvoltãrii
copilului / tânãrului;
 ROLURILE...
• El îl ajutã sã devinã un adult conştient de sine, responsabil şi
integrat în societate. Copilul este sprijinit pe toate planurile
dezvoltãrii sale (biologic, intelectual, moral, afectiv,
comportamental, artistic şi social), pentru ca în momentul
pãrãsirii instituţiei de protecţie sã fie apt pentru o existenţã
autonomã;
• Pedagogul social conduce şi evalueazã procesul dezvoltãrii
vieţii sociale a grupei de copii / tineri;
• Pedagogul social cunoaşte competenţele şi sarcinile
specialiştilor şi ale autoritãţilor şi poate decide, la nevoie, în
interesul copilului, forma de colaborare cu aceştia;
• Pedagogul social este responsabil atât în faţa copilului sau
tânãrului cât şi în faţa societãţii.
 ATRIBUŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI:

• crearea, respectiv dobândirea de premise pentru satisfacerea nevoilor primare

umane în planurile: fizic, sufletesc şi intelectual pentru clienţii lor (noţiunea de
client se referã la copiii şi tinerii din casele de copii, actual centre de
plasament, care sunt ajutaţi şi sprijiniţi de un pedagog social);
• planificarea, realizarea şi verificarea proceselor de dezvoltare educativã ale
fiecãrui individ şi ale convieţuirii sociale a grupului;
• colaborarea cu parteneri din interiorul şi exteriorul instituţiilor, colegi de
breaslã, asistenţi sociali, pãrinţi, profesori, medici, psihologi;
• desfãşurarea muncilor administrative şi organizatorice, precum actualizarea
dosarelor personale, întocmirea de rapoarte, munca de concepţie, ş.a.
 PEDAGOGUL SOCIAL ŞI STUDIUL
INDIVIDUAL ÎN INSTITUŢII
• Studiul individual constituie o formă de activitate care se
integrează ca preocupări, scop, obiective, conţinut,
metodologie şi finalitate a activităţii şcolii. De asemenea,
reprezintă forma de activitate complexă şi variată de învăţare
independentă, liberă, personală, atât pentru îndeplinirea
obiectivelor activităţii didactice, cât mai ales a activităţii
extradidactice în cadrul timpului ce-l are la dispoziţie fiecare
dintre persoanele studioase.
• Diferenţierea activităţii în cadrul studiului individual constituie
o modalitate eficientă de a-i ajuta pe copii în procesul însuşirii
cunoştinţelor şi a formării deprinderilor prin eforturi proprii,
impusă de particularităţile dezvoltării intelectuale ale educaţilor
şi de nivelul diferit de cunoştinţe şi deprinderi, de lacunele sub
raportul cunoştinţelor şi al tehnicilor de învăţare.
• Apoi, este foarte importantă cunoaşterea psihologiei dezvoltării,
pentru a depista: ritmul de învăţare al copiilor, atenţia, tipul de
memorare pe care se bazează fiecare copil în învăţare,
particularităţile memoriei, capacităţile de abstractizare şi
generalizare, gradul de formare al motivaţiei pentru învăţare şi a
intereselor cognitive, dificultăţile la învăţare, lacunele în
cunoştinţe, greşelile tipice pe care le fac în învăţare, gradul de
dezvoltare al limbajului, etc. Toate acestea vor fi cunoscute prin
procesul de studiere psihopedagogică a copiilor.
• În instituţii, pedagogul social este organizatorul,
coordonatorul şi îndrumătorul muncii independente a
copiilor din grupa sa. El trebuie să ofere copilului
şanse de a deveni activ în procesul de învăţare.
• În instituţii, pedagogul social, în timpul îndrumării
pregătirii lecţiilor cu grupa pe care o coordonează, ar
trebui să cunoască programa şcolară la clasele şi
obiectele pe care le urmează copiii din grupa sa, să
cunoască orarele şi rezultatele şcolare, să cunoască
diriginţii şi profesorii, să participe la şedinţele cu
părinţii. Toate acestea presupun o legătură strânsă a
pedagogului social cu şcoala.
• Studiul individual presupune pregătirea lecţiilor şi
rezolvarea temelor pentru acasă, rolul şi efortul
principal revenindu-i copilului, prin implicarea lui
cognitivă, afectivă, motivaţională şi volitivă.
• Munca individuală sporeşte încrederea copilului în
posibilităţile sale, dezvoltă spiritul de iniţiativă şi
priceperii deorganizare a muncii, îi obişnuieşte cu
utilizarea tradiţională a mijloacelor de informare,
pregătindu-1, astfel, ca după terminarea şcolii să se
poată instrui singur. În timpul studiului individual,
copilul îşi însuşeşte deprinderi de muncă
independentă.
CINE SUNT BENEFICIARII PEDAGOGULUI
SOCIAL?
• Beneficiarii pedagogului social sunt persoanele în dificultate
(de toate vârstele).
• Principalele activităţi profesionale ale pedagogului social
implică: activităţi de suport, stimulare, acompaniere, ajutor şi
susţinere morală, activităţi de integrare socială, activităţi de
terapie ocupaţională, activităţi de resocializare, activităţi
socio-culturale, activităţi de consiliere educaţională pentru
formarea deprinderilor de viaţă, remediere, dezvoltare
personală, reabilitare, recuperare, educare, reeducare şi
integrare socială.
 CONCLUZIE

Pedagogia socială este o profesie care oferă sprijin pentru

indivizii, grupurile şi comunităţile dintr-o societate aflată
în schimbare şi creează condiţiile sociale favorabile
bunăstării oamenilor şi societăţii. Pedagogia socială
promovează schimbarea socială, soluţionarea problemelor
în relaţiile interumane, precum şi mobilizarea şi
participarea oamenilor pentru creşterea bunăstării.
Utilizînd teorii despre comportamentul uman şi sistemele
sociale, asistenţa din partea pedagogului social intervine în
punctele în care oamenii interacţionează cu mediul.
 SFÎRȘIT

”Pedagogia e ştiinţa decepţiilor şi satisfacţiilor. Nu e nici o

nenorocire în insuccesul din domeniul oricărei alte ştiinţe, dar un
insucces în educaţie crează un delincvent, un infractor, un
criminal, un om nu numai inutil, dar chiar şi un inamic al
regulilor sociale.”
Gheorghe Ionescu