Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ea este dependentă de
numeroşi factori, cum ar fi fierul,
acidul folic, vitamina B6 şi vitamina
B12, dar şi de acţiunea hormonală
estro-progestativă.
Hemostaza
Factorii coagulării sunt modificaţi diferit în
timpul sarcinii, cât şi în timpul travaliului, naşterii,
delivrenţei şi post partumului imediat.
În timpul sarcinii, asistăm la o creştere a
factorilor care produc coagularea: fibrinogenul,
factorii VII, VIII, IX şi X şi o diminuare a activităţii
fibrinolitice;
Se produce, astfel, o „hipercoagulabilitate”,
care nu este, însă, patologică, în condiţii normale.
Aceste modificări se produc ca un mecanism
adaptativ în vederea naşterii, delivrenţei şi
perioadei iniţiale de post partum.
În primele ore de travaliu, fibrinogenul şi
factorul VII cresc, pentru a scădea în delivrenţă.
Plasminogenul scade şi el.
Activitatea fibrinolitică, redusă în travaliu,
revine rapid la normal.
Creşterea factorilor de coagulare şi
diminuarea activităţii fibrinolitice în cursul sarcinii
sunt reacţii fiziologice protectoare care permit
folosirea crescută a acestor factori în momentul
delivrenţei.
Acest echilibru este, însă, precar şi poate
duce la apariţia unui CID în condiţii patologice,
cum sunt hematomul retroplacentar sau embolia
amniotică, avortul provocat.
Circulaţia suferă modificări
profunde în sarcină; doar un aparat
cardiovascular indemn poate face
faţă în mod corespunzător nevoilor
impuse de sarcină, in timp ce un
cord cu o rezervă funcţională
redusă se poate decompensa în
timpul sarcinii şi naşterii.
Cordul
În ultima parte a sarcinii, uterul
împinge diafragmul, scăzând înălţimea cutiei
toracice şi crescându-i circumferinţa.
Cordul se deplasează în sus, spre
stânga şi înainte, suferind şi o rotaţie în jurul
axului sagital.
Inima la gravide nu se dilată, ci creşte
doar umplerea diastolică; diametrul
transversal creşte cu aproximativ 1 cm.
Factorii ce determină modificările
cardiovasculare în sarcină sunt:
- Creşterea necesarului de oxigen prin
prezenţa sarcinii
- Prezenţa circulaţiei placentare (creează
condiţii similare cu o fistulă arterio-venoasă)
- Compresiunea vaselor mari abdominale
de către uterul gravid
- Retenţia hidrosalină datorată hormonilor
estrogeni şi corticosuprarenalieni.
Sistemul circulator trebuie să
acopere şi circuaţia maternă, crescută în
sarcină, ca şi cea uterină.
Pentru a asigura necesarul, volumul
sanguin creşte.
Pentru a propulsa acest volum sanguin
sporit (36 l/min), creşte debitul cardiac şi
scade rezistenţa periferică (şi prin
hemodiluţie de sarcină).
Creşterea vitezei de circulaţie şi
creşterea masei sanguine sunt mecanisme
compensatoare.
Ritmul cardiac
Creşte în timpul sarcinii. Valorile
ritmului cardiac cresc cu 10-15 bătăi pe
minut. Aceste valori apar în orice poziţie a
mamei.
Ritmul cardiac creşte în sarcina
incipientă, valorile cresc progresiv odată cu
dezvoltarea sarcinii. Ritmul cardiac la femeia
gravidă poate atinge astfel valori de 88-90
de bătăi pe minut.
Aparatul respirator
Tractul respirator este de multe ori sediul
unei congestii a întregii mucoase, în acelaşi timp
există şi o secreţie accentuată datorită
progesteronului, uneori fiind interesat şi laringele.
Aceste modificări pot explica schimbarea de
tonalitate a vocii şi dificultatea de respiraţie nazală.
Diafragmul este ascensionat, iar baza
toracelui este evazată. Respiraţia este de tip costal
inferior.
Femeia gravidă prezintă o hiperventilaţie
datorită acţiunii centrale a progesteronului.
Volumele şi capacităţile pulmonare
Modificările anatomice
Cele mai importante sunt la nivelul cavităţilor pielo-
caliceale şi al ureterelor. Ureterele sunt dilatate, cu
mişcările peristaltice diminuate.
Aceste modificări apar din săptămâna a 10-a de
sarcină şi sunt mai frecvente în ultimul trimestru , când
ating circa 90% dintre gravide.
Această dilataţie este produsă de compresiunea dată
de uterul gravid hipertrofiat şi de compresiunea dată de
plexul venos periureteral.
Dilataţia duce la stază, răspunzătoare de frecvenţa
mai mare a infecţiilor urinare şi a bacteriuriei
asimptomatice din sarcină.
Modificări funcţionale