AGE (advanced glycation end products) – condiţii şi

mecanisme de formare, rolul biologic, valoarea

diagnostică şi prognostică în diferite stări patologice.

Realizat de Scripnic Lăcrămioara

Grupa M2010
Profesor Timercan Tatiana
 Materiale și metode

1) Kopytek, M., Ząbczyk, M., Mazur, P. Articolul: Acumularea de produse finale de glicație avansată
(AGE) este asociată cu severitatea stenozei aortice la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
concomitent. Diabetologie cardiovasculară, nr.art. 92, anul emiterii 2020. https://
doi.org/10.1186/s12933-020-01068-7

2) Meerwaldt, R., Links, T., Zeebregts, C. Articolul: Relevanța clinică a evaluării acumulării de produse
finale de glicație avansată în diabet. Diabetologie cardiovasculară, nr.art. 29, anul emiterii 2008. 
https://doi.org/10.1186/1475-2840-7-29

3) CIOBANU, Lucia; COBEŢ, Valeriu; CIOBANU, Nicolae; POPOVICI, Mihail. Produsele finale ale glicării și

elasticitatea arterelor periferice în insuficiența cardiacă. În: Curierul Medical . 2012, nr. 4(328), p. 31-
36. ISSN 1875-0666. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/16659

Cuvinte-cheie: produse avansate de glicație , elasticitatea arterelor ,insuficiență cardiacă, stenoză

aortică, diabet zaharat, inflamație,colagenul pielii, memorie metabolică, echivalent cu risc de boală
coronariană.
 Produșii avansați de glicație (advanced glycation end products - AGE) au fost descoperiți pentru prima dată în 1912
de către Louis Camille Maillard în alimentele intens procesate. AGE sunt formați printr-o reacție non-enzimatică,
numită glicație ( sau reacția Maillard), între glucoză/fructoză și proteine, lipide sau acizi nucleici. Această reacție se
produce atât în interiorul corpului (circulație sanguina și piele) cât și în exterior, în timpul procesului de gătire la
temperaturi crescute, pe perioade scurte de timp și cu un conținut scăzut de apă.

Prezentarea schematică a reacției

Maillard. Grupările carbonil reactive ale
unui zahăr reducător reacţionează cu
grupările amino libere neutrofile ale
proteinelor pentru a forma o bază Schiff
reversibilă. Prin rearanjare se formează un
produs Amadori mai stabil. În funcție de
natura acestor produse finale de glicare
timpurie, se formează aducți proteici sau
legături încrucișate de proteine.
 Discuții

1) Acumularea de produse finale de glicație avansată (AGE) duce la glicare cronică a proteinelor și
leziuni tisulare, în special la pacienții cu diabet zaharat (DZ). Studiul, în final, sugerează că diabetul
slab controlat duce la creșterea AGE și la acumularea valvulară RAGE, care, ar putea duce la progresia
SA(stenoză aortică) la pacienții cu DZ.

Stenoza aortică (SA) este cea mai frecventă cauză a bolii valvulare cardiace dobândite la populația
adultă. SA este inițiată ca scleroză valvulară aortică, asociată cu o ușoară îngroșare a valvei. Eterogenitatea
histopatologică a SA indică implicarea mecanismelor dependente de celule care reglează încărcătura de
calciu în foile valvulare, precum și participarea diferitelor tipuri de celule, inclusiv celulele interstițiale
valvulare (VIC), celulele endoteliale și leucocitele cardiace. În condiții patologice, cum ar fi inflamația sau
stresul oxidativ, VIC-urile se pot diferenția în miofibroblaste (care provoacă fibroză) și celule
asemănătoare osteoblastelor (care provoacă calcificare).
2) Există tot mai multe dovezi că produsele finale de glicație avansată (AGE) joacă un rol
esențial în ateroscleroză, în special în diabet. Acumularea AGE nu este doar o măsură a
hiperglicemiei, ci reprezintă o sarcină metabolică cumulativă (atât hiperglicemie, cât și
hiperlipidemie), stres oxidativ și inflamație.

Cercetările pe animale și in vitro au arătat că AGE-urile afectează proteinele extracelulare și

activează producția de citokine și factorii de transcripție prin legarea la receptorii AGE. Această
acumulare se corelează strâns cu severitatea și prezice dezvoltarea complicațiilor
cardiovasculare. 
3) Datele studiului demonstrează că evoluţia IC(ins.card.) este asociată de reducerea elasticităţii
arterelor periferice. Micşorarea indicelui elasticităţii arterelor periferice mari(C1) este, importantă la
pacienţii hipertensivi cu disfuncţie diastolică (declinul fiind mai mult ca dublu vs valoarea normală).

În cadrul disfuncţiei sistolice globale, determinate de infarctul miocardic cu unda Q suportat, se constată
afectarea elasticităţii arterelor mici: indicele C2 se estimează diminuat cu circa 30%. Cantitatea serică a
PFG creşte semnificativ în IC şi se corelează cu reducerea veritabilă a elasticităţii arterelor periferice de
conduită şi rezistive. Activarea glicării non-enzimatice poate fi astfel vizată drept un mecanism
patogenetic de afectare a complianţei vasculare periferice, iar cantitatea serică a PFG – un predictor al
remodelării vasculare şi al insuficienţei cardiace. Administrarea remediilor ce limitează formarea PFG
pot fi efective în vederea ameliorării elasticităţii arterelor periferice şi sindromului de IC.
Concluzii

• AGE și RAGE se acumulează în valvele aortice stenotice la pacienții cu DZ, iar gradul acestei
acumulări este asociat cu severitatea SA. 

• AGE-urile afectează proteinele extracelulare și activează producția de citokine, acumularea crescută

a AGE este strâns legată de dezvoltarea complicațiilor cardiovasculare în diabet.

• În disfuncţia diastolică a cordului, reducerea valorii indicilor elasticităţii arterelor mari şi mici cu 54
şi, respectiv, 46% este însoţită de majorarea semnificativă de 2,52 ori a nivelurilor circulante de
produse finale ale glicării. În disfuncţia sistolică globală care evoluează pe fundalul infarctului
miocardic suportat cu unda Q, elevarea serică a PFG cu 190% este asociată doar de micşorarea
semnificativă în medie cu 30% a valorii indicelui elasticităţii arterelor mici.