Metabolismul

Calciului
 ABSORBTIA CALCIULUI:
Absorbtia calciului este mai mare in perioadele
de crestere, in sarcina, lactatie si scade odata cu
inaintarea in varsta. Daca exista cantitati
adecvate de vitamina D, iar metabolismul acesteia
este normal, mai mult calciu din dieta este
absorbit.
Majoritatea calciului se absoarbe la nivelul
proximal al intestinului subtire iar eficienta
absorbtiei scade in segmentele distale ale acestuia.
El se absoarbe activ, in special in segmentele
superioare ale intestinului subtire si pasiv, in
restul acestuia.
 In curentul sanguin, calciul apare in
combinatie cu proteine si diversi nutrienti
(53%), dar si sub forma libera (47%).
Calciul intra in plasma prin absorbtie din
tractul intestinal si prin resorbtia ionilor din os.
Calciul paraseste lichidul extracelular prin
secretie la nivelul tractului gastrointestinal,
secretie urinara, depunere in mineralul osos si,
intr-o mai mica masura, prin transpiratie.
 Schimbarile nivelului calciului din sange sunt reglate
de actinunea conjugata a hormonilor parathormonul
(PTH) si calcitonina si de nivelul vitaminei D.
Scaderea concentratiei plasmatice a calciului
ionizat are ca rezultat o hiperexcitabilitate
neuromusculara si tetanie. Acest sindrom se
caracterizeaza prin anxietate, convulsii etc. La
sugari, tetania se poate manifesta numai prin
letargie.
Nivelul calcemiei la care apar diferitele manifestari
de tetanie variaza individual. Tetania este influentata
si de concentratia altor componente din lichidele
extracelulare. De exemplu, hipomagnezemia si
alcaloza scad pragul de aparitie a tetaniei, iar
hipopotasemia si acidoza il cresc.
 Cand concentratia calciului seric scade cu numai cateva
procente, este stimulata secretia de PTH. Astfel, preluarea de
calciu din intestin, eliberarea de calciu din os si reabsorbtia
renala cresc (efect hipercalcemiant).
Cresterea nivelului calciului seric se poate asocia cu
anorexie, senzatie de voma, constipatie, depresie si,
ocazional, cu letargie si coma.
O hipercalcemie persistenta, mai ales cand se asociaza cu
niveluri serice normale sau crescute ale fosfatului, poate
determina depuneri ale calciului si fosforului, sub forma de
faza solida, in peretii vasculari, mucoasa gastrica si
parenchimul renal.
Hipercalcemia afecteaza prin ea insasi functia renala, in
plus fata de efectele patologice ale depunerilor fosfocalcice.
In cazul unei concentratii prea mari a Ca seric, este
secretata calcitonina, hormon cu efect hipoglicemiant.
Consumul îndelungat şi în cantitate mare a laptelui,
poate determina hipocalcemie, din cauza conţinutului
redus de magneziu, element care stimulează absorbtia
şi activitatea calciului.
S-a observat că cei care suferă de ulcer şi au o dietă
bazată pe lapte, suferă mai mult de tetanie decât
persoanele care consumă lactate în cantităţi moderate.
   Deficitul de magneziu se poate completa apelând la
laptele cu cacao.
In cazul persoanelor ce sufera de insuficienta minerala
dubla (de Ca si Mg), nivelul calciului şi a magneziului
se normalizeaza în câteva zile, după consumul de lapte
cu cacao. Însă şi acest tip de aliment prezintă unele
neajunsuri (conţine purine, acid oxalic, substanţe
excitante).
Brânza şi brânzeturile:
Se obţin prin coagularea proteinelor din lapte.
I.) Atunci când coagularea are loc prin precipitare acidă, se
obţine brânza. Procesul are loc prin fermentarea lactozei şi
mai departe a glucozei derivate, rezultând acidul lactic,
care precipită proteinele. Produsul precipitat (brânza
propriu-zisă) se separă  în mod natural de acidul lactic
lichid (zer). Din cauza acidităţii zerului, calciul se extrage
aici, brânza sărăcindu-se în Ca.
În schimb zerul este îmbogăţit în calciu.
   Zerul, este sănătos şi se poate folosi în alimentaţia mai
ales ca înăcritor natural. Deoarece conţine mult acid lactic
şi calciu, prezintă efect antiseptic asupra tractului digestiv
şi întăreşte oasele.
 
 II.)Laptele batut si iaurtul se obtin prin
fermentaţia realizată de către bacterii sau de
către fungi.
În cazul acestor preparate, acidul lactic nu se
separă, rezultând produse bogate in Ca si acid
lactic.
În funcţie de sortiment, produsul lactat se
obţine pe baza unor microorganisme selecţionate
şi cultivate în mod deliberat pentru un preparat
sau pentru altul, cu excepţia laptelui bătut, la care
fermentaţia este realizată de către organismele
microscopice sălbatice.
 III.) Caşul si caşcavalul:
Se obţin prin coagularea enzimatică a
proteinelor din lapte (nu printr-un proces de
acidifiere), cu ajutorul cheagului obţinut din
stomacul de viţel (enzimele din sucul gastric
realizează coagularea) sau prin metode chimice
care imită acest proces.
În acest caz, calciul este reţinut în interiorul
proteinelor, astfel încât, caşul şi caşcavalul sunt
produse bogate în calciu.
 Dereglari la nivelul metabolismului calciului:
Pot conduce la aparitia unor boli, cum ar fi litiaza
biliara(litiaza calculara).
Ea se manifesta prin prezenta unor “pietre” (calculi)
sau incrustatii in canalul biliar sau in vezica biliara.
Datorita concentratiei mari a bilei in vezica biliara se
pot produce precipitari ale substantelor cristaline,
care duc la formarea unui calcul prin depuneri de
straturi succesive de saruri.
Precipitarea se produce cu mai multa usurinta daca
vezicula este infectata (colecistita) sau daca exista o
malformatie la nevelul vezicii sau cailor biliare.
 Colecistita calculoasa se manifesta prin durere
mare in partea dreapta a abdomenului, cu iradieri in
spate sau in umar, greata, varsaturi si febra, atunci
cand exista si o infectie a cailor biliare.
Cand calculul coboara in coledoc, el constituie un
obstacol in eliminarea bilei. Apare coloratia icterica
a tegumentului si mucoaselor, iar materiile fecale sunt
decolorate.
 Calculul biliar poate migra in intestin, ducand la
aparitia ocluziei acestuia. Ocluzia consta in
intreruperea tranzitului intestinal datorita unui
obstacol. Ea produce tulburari in absorbtia si
circulatia portiunii de instin respective.