Radiolocatia si

Radioastronomia

MIHAI CRISTIANA ANASTASIA

 1.
RADIOLOCAȚIA
○ Radiolocația este un domeniu al electronicii și al
radiotehnicii care are drept scop descoperirea și
localizarea diferitelor obiecte cu ajutorul undelor
electromagnetice. Etimologic, înseamnă localizarea
cu ajutorul razelor, provenind din cuvintele latine
radio = rază radiolocația și locus = loc, Mijlocul fizic
prin care se realizează aceasta il reprezintă radarul,
numit și stație de radiolocație sau radiolocator.
● La baza funcționării sistemelor de radiolocație stau trei fenomene fizice care constituie
principiile radiolocației, și anume:
o Reflexia undelor electromagnetice de la obiecte cu caracteristici diferite de ale
mediului în care se află;
o Propagarea rectilinie și cu viteză constantă a undelor eletromagnetice;
o Interferența undelor electromagnetice, care permite concentrarea energiei într-
un fascicul foarte îngust, rezultând astfel emisia și recepția directivă a undelor
electromagnetice;

Undele electromagnetice se deplasează cu viteză constantă prin

spațiu; în aer viteza de propagare este aproximativ egală cu viteza luminii în vid,
adică e = 3x10° m/s. Astfel, se poate calcula ușor distanța de la radar până la țintă
măsurând timpul necesar semnalului să se deplaseze de la radar la tintă și înapoi:

D= c●t
2
 În funcție de modul de obținere al informațiilor de radiolocație, întâlnim mai multe
metode de observare prin radiolocație:

1.radiolocația activă
presupune emisia în spațiu a undelor electromagnetice și recepția
semnalelor provenite de la ținte; la rândul ei această tehnică este de
două feluri:
● radiolocația primară, care recepționează reflexiile de la ținte ale
semnalelor emise în spațiu, în acest caz radarul se numeşte radar
primar (în engleză: PSR - Primary Surveillance Radar),
● radiolocația secundară, care recepționează răspunsurile avioanelor
la semnalul transmis în spațiu, radarul este numit radar secundar (în
engleză: SSR - Secondary Surveillance radar), această metodă
presupune existența la burdul (intelor a unei aparaturi de răspuns,
numnilă transponder,
2. radiolocația pasivă

prin care nu se emite nimic în spațiu, ci

doar se recepționează semnalele
radiate de țintă.
Variante mai moderne ale acestei metode
folosese pentru descoperirea țintei
reflexiile de către aceasta a
semnalelor radiate de alte surse, cum
ar fi posturile radio sau TV.
 PRINCIPIUL RADAR

Principiul electronic de funcţionare al radarului este foarte

asemănător cu principiul reflexiei undelor sonore. Dacă o
persoană strigă în direcţia unui obiect care reflectă sunetele
(cum ar fi un canion, un tunel sau o peşteră), va auzi un ecou.
Cunoscând viteza sunetului în aer, se poate estima distanţa şi
direcţia aproximativă a acelui obiect. Timpul necesar revenirii
ecoului poate fi utilizat pentru calcularea distanţei, cunoscând !Pentru a vedea GIF-ul in
intregime, apasati dublu click pe
viteza sunetului. urmatorul link!

radar1.gif
Radarul foloseşte undele electromagnetice aproximativ
în acelaşi mod, după cum se observă în figura
alaturata. Un impuls de radiofrecvenţă este emis în
spaţiu şi reflectat de către un obiect. O mică parte
din energie este reflectată înapoi pe direcţia
radarului. Acest semnal reflectat înapoi către radar
poartă denumirea de semnal ECOU, ca şi în cazul
undelor sonore. Sistemul radar utilizează acest
semnal ecou pentru a determina distanţa şi direcţia
 respectivului obiect.
Cuvâtul RADAR este o abreviere de la:

RAdio (Aim) Detecting And Ranging
ceea ce înseamnă „Detecţie şi Telemetrie Radioelectronică”,
adică cele două funcţii de bază ale radarului: descoperire şi
localizare cu ajutorul undelor electromagnetice.
Radarele moderne pot extrage din semnalul ecou şi alte
informaţii în afară de distanţă, însă determinarea distanţei
prin măsurarea timpului de întârziere rămâne una din
principalele funcţii ale radarului.
 PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE

Figura din urmatorul slide ilustrează principiul de funcţionare al unui

radar primar. Antena radarului iluminează ţinta cu un semnal de
frecvenţă foarte înaltă, numit semnal de „sondaj”. Acest semnal este
reflectat de ţintă şi recepţionat de către receptor prin intermediul
antenei. Semnalul recepţionat se mai numeşte şi semnal „ecou”.
Semnalul de sondaj este generat de un emiţător de putere mare şi
recepţionat de un receptor cu sensibilitate ridicată. Comutatorul de
antenă (numit şi duplexor) permite folosirea aceleiaşi antene atât de
către emiţător, cât şi de receptor.
Schema bloc a unui radar primar
Toate ţintele produc o reflexie difuză, adică semnalul este reflectat în
toate direcţiile (fenomen numit şi dispersie). Reflexia undelor în
direcţie opusă celor incidente se numeşte „backscatter” (reflexie
către radar).
Semnalele recepţionate vor fi afişate pe indicator. Acesta este de
obicei un indicator de observare circulară (IOC), numit şi
indicator panoramic (PPI). Un IOC afişează un vector cu
originea în centrul ecranului, corespunzătoare poziţiei radarului,
care se roteşte simultan cu antena, indicând direcţia acesteia şi
implicit azimutul ţintelor. Vectorul poartă denumirea de
„desfăşurare”.
 Radarele meteorologice

○ Radarele meteorologice au fost dezvoltate pentru

investigarea neinvaziva, de la distanta, a atmosferei.
Informatiile radar se folosesc pentru determinarea pozitiei,
directiei de deplasare, structurii formatiunilor noroase,
tipului precipitatiilor atmosferice si pentru estimarea
cantitatii de precipitatii. Teritoriul Romaniei este
supravegheat in prezent de 8 radare meteorologice de tip
Doppler, acestea furnizand informatii despre localizarea,
extinderea spatiala si intensitatea precipitatiilor
atmosferice.
● Radarul meteorologic reprezinta un instrument
cheie in detectia, monitorizare si prognoza pe
foarte scurta durata a evolutiei formatiunilor
noroase asociate cu fenomene meteorologice
severe. Informatiile disponibile sunt
caracterizate de rezolutii spatiale si temporale
mari (1 km, respectiv 6 minute).
 2.
RADIOASTRONOMIA
● Radioastronomia este o ramură a astronomiei. Ea
studiază obiectele cerești cu ajutorul radioundelor
emise de acestea. Radioastronomia a luat fiinţă în
1931 când în urma cercetărilor iniţale pentru originea
diferiţilor paraziti radio a fost identificată radiaţia
radio a Căii Lactee. În 1942 s-a descoperit radiația
radio a soarelui, iar în 1946 a fost descoperită prima
radiosursă cerească.
● Primul semnal radio de origine
extraterestră a fost captat de
către fizicianul american Karl
Jansky în 1933. După el este
numită unitatea pentru
densitatea fluxului spectral de
radiație, 1 Jansky (1 Jy). În
1942 s-a descoperit radiația
radio a soarelui, iar în 1946 a
fost descoperită prima
radiosursă cerească.
 Radioastronomia a dus noi cunoștințe despre Soare, Luna și
planete, despre Galaxia noastra și Metagalaxie.A pus în evidență
forma spirală a bratelor Galaxiei noastre,a dus date privind
legătura dintre razele cosmice și exploziile de supernove în care
iau naștere radiounde, a permis sondarea celor mai îndepărtate
regiuni accesibile
ale Metagalaxiei. De asemenea,
a ajuat la descoperirea quasarii,
pulsarii,
moleculele interstelare.
 QUASARII
● Acest nume este o abreviere a expresiei
englezesti “ quasi stellar , ceea ce
semnifică radiosurse astronomice
cvasistelare. Astronomii au căutat
motivul pentru care quasarii emit atâta
energie. Se crede că aceştia au în
centrul lor o gaură neagră cu o masă de
ordinul a milioane de ori mai mare
decât cea a Soarelui .Înainte de a fi
înghițit de gaura neagră, gazul din jur
formează un turbion şi devine foarte
cald..
● În consecință, el emite o
radiație foarte intensă care
corespunde energiei fantastice
degajate de quasari. Astronomii
cred ca quasarii sunt cei mai
îndepărtați aştrii care sunt
cunoscuți astăzi. Întradevăr
razele spectrului lor sunt mereu
puternic decalate spre roșu.
Acest lucru ne face să credem
ca ei sunt situați extrem de
departe
PULSARII

● „Pulsarii" sau "O supragigantă roşie" ( adică o stea cu

diametru de 1000 de ori mai mare decat Soarele ) sunt stele de
neutroni care se învârt foarte repede în jurul propriilor axe
emițând un fascicul de unde radio sau alte radiații intr-o
anumită direcție. Primii pulsari au fost descoperiți în 1967, la
observatorul radioastronomic de la Cambridge.
MULTUMESC PENTRU
VIZIONARE