CURS 7

CONVERTOARE CAD/CDA - exemple

FILTRE DIGITALE – notiuni de baza
 Convertoare Analog Digitale (CAD)

 Transformă un semnal analogic prezent la intrarea sa într-unul digital,

obţinut la ieşirea sa prin procesele de eşantionare-reţinere, la intervale
regulate de eşantionare şi eşantioanele cuantificate pe baza unui număr
de biţi.
 Caracteristica de transfer are forma unei funcţii în trepte
 LSB sau bitul cel mai puţin semnificativ este definit ca incrementul
minim de tensiune pe care CAD îl poate converti
 FS reprezintă domeniul de variaţie al intrării. Dacă FS pentru semnalul
de intrare este de 10V, atunci LSB pentru un CAD pe trei biţi este:
10/(23)=1.25V. Pentru un CAN pe 12 biţi, valoarea LSB este:
10/(212)=2.44mV
Principalele tipuri de CAD sunt:
• CAD cu simplă rampă
• CAD folosind aproximaţii
succesive
• CAD cu dublă rampă
• CAD lucrând în mod paralel (flash)
• CAD Sigma Delta
 CAD cu simplă rampă
Relativ simplu, dar lent, timpul de conversie depinzând
liniar de numărul de biţi pentru cuantificare
Compus din trei sub-blocuri:
numărător binar
convertor numeric-analogic
comparator analogic
 Mod de operare:
 Numărătorul este resetat
 Intrarea analogică este eşantionată
 Cât timp tensiunea pe borna pozitivă a comparatorului V a este mai mare
decât cea de pe borna negativă Vb, numărătorul binar este incrementat
 Când Va este egal cu Vb numărătorul este oprit, iar codul binar echivalent
(rezultatul conversiei) este disponibil la ieşire.
 CAD cu aproximaţii succesive
Cel mai comun, bazat pe 8 sau 12 biţi şi conţine următoarele
elemente de bază:
Convertor numeric-analogic
Comparator analogic
Modul cu logică de control
Registru pentru aproximaţiile succesive
 Mod de operare bazat pe căutarea binară:
 Iniţial, registrul prezintă la ieşiri o valoare corespunzătoare jumătăţii domeniului maxim,
obţinută prin setarea bitului cel mai semnificativ la 1 şi a tuturor celorlalţi la 0 (1000…0)
 Dacă intrarea analogică prezentă la borna comparatorului este mai mare decât cea obţinută
de la ieşirea convertorului numeric-analogic, MSB=1, altfel MSB=0
 Registrul execută aceleaşi operaţie pentru fiecare bit, de la MSB la LSB, la sfârşit registrul
prezentând la ieşiri valoarea numerică rezultat al conversiei.

Caracteristici:
• Conversia necesită doar
N paşi, iar valorile
timpului de conversie
este de ordinul μs;
• Ieftine, relativ precise şi
rapide.
 CAD cu dublă rampă
Elemente de bază:
 Circuit integrator
 Circuit detector de trecere prin zero
 Numărător binar
 Logică de comandă şi circuite de comutare
Mod de operare:
 Numărătorul este resetat şi comutatorul este conectat la intrarea analogică
 Integratorul generează o tensiune negativă de tip rampă, cu o înclinare ce depinde de mărimea intrării analogice
 Comparatorul prezintă la ieşirea sa nivel ridicat, ce permite impulsurilor de ceas să comande numărătorul
 Când numărătorul indică depăşire (semnal overflow activ), este resetat la zero şi circuitele de control schimbă
poziţia comutatorului la o tensiune negativă de referinţă
 Aceasta comandă integratorul să genereze a rampă cu înclinare pozitivă
 Când această rampă trece prin zero, comparatorul generează la ieşire valoare coborâtă, ce stopează numărătorul,
iar valoarea din acel moment reprezintă echivalentul numeric al semnalului analogic de la intrare.
Caracteristici:
Rezoluţie înaltă, dar viteză de conversie modestă; cost mai
ridicat ca anteriorul
Utilizat în special în construirea aparatelor de măsură
Puţin sensibil la zgomot sau la modificările semnalului de
ceas
 CAD de tip paralel (flash)
 Elementele componente de bază:
 Circuit divizor multiplu de tensiune
 Set de circuite comparatoare
 Circuit codificator bazat pe prioritate
 Compară tensiunea de intrare în mod
paralel, folosind un set de comparatoare
ataşate la o reţea de rezistenţe. Se produce
astfel o ieşire numerică într-un singur
ciclu de operare, ceea ce dă viteza
deosebită a acestui CAD
 Dezavantajul este preţul ridicat, dat de
necesitatea fabricării de rezistenţe cu
valori foarte precise, şi a creşterii
exponenţiale a numărului de componente
odată cu creşterea numărului de biţi
folosiţi la conversie
Mod de operare:
 Intrarea analogică este aplicată la toate intrările
comparatoarelor
 Codificatorul bazat pe priorităţi converteşte
valorile de la ieşirile comparatoarelor în
informaţie binară, bazat pe o tabelă specifică.
Pentru un CAD pe trei biţi, se dau exemplele
următoare şi tabela:
 Pentru 0001111 codificatorul generează 100
 Pentru 0111111 codificatorul generează 110
 CDA cu rezistenţe ponderate
 Bazat pe un circuit amplificator operaţional sumator
 Fiecare rezistor de intrare este dublu ca valoare faţă de anteriorul
 Intrările prezintă mărimi (ponderate) care depind de rezistoarele aferente
 Rezistorul R, care este cel de valoare minimă, afectează bitul cel mai
semnificativ MSB şi trebuie să prezinte precizie maximă. Dacă numărul
de biţi folosiţi N este mare, convertorul devine nepractic, deoarece un
număr mare de rezistoare (de valori R, 2R, 3R ...) trebuie să fie fabricate
cu precizie, deci apar dificultăţi în procesul de integrare. Valoarea
tensiunii analogice de la ieşire se obţine după formula:
R

R
MSB
-
2 R Vo
O U T

4 R +
LSB
0
 Tensiunea la ieşirea AO este dată de relaţia:

Tensiunile e0 , e1 , e2 ,...ek ,...en-1 , într-o logică

pozitivă, pot lua două valori şi anume, EREF
(tensiune pozitivă) corespunzătoare nivelului
logic 1 şi 0 (tensiune nulă) corespunzătoare
nivelului 0 logic.
Se considera Ek = V, Rk = R

Vo = -(VR + 0.5V2R + 0.25V4R +0.125V8R + ….)

 CDA cu reţea de rezistenţe R-2R
Bazat pe rezistori cu valori similare, deci prezintă avantaje pentru integrare.

Mod de operare:
Când bitul k este 1, comutatorul corespunzător este conectat la tensiunea de referinţă VREF
Când bitul k este 0, comutatorul corespunzător este conectat la masă GND
Exemplu: dacă se presupune că toate liniile, cu excepţia uneia sunt conectate la masă:
 Linia conectată la VREF va genera un curent ce va circula către intrarea inversoare a
amplificatorului operaţional
 Acest curent este înjumătăţit la fiecare nod al reţelei de rezistenţe
 Astfel contribuţia fiecărei intrări este dată de poziţia bitului aferent în cadrul configuraţiei binare

2 R R R

-
V o
0 2 R 2 R 2 R O U T

LS B M SB

0 0 0
Vr e f
 FILTRELOR DIGITALE
CU RĂSPUNS FINIT LA IMPULS
Un filtru digital sau numeric este un sistem discret care scalează şi/sau defazează în
mod selectiv componentele spectrale ale semnalului discret de intrare, oferind la ieşire
un semnal discret optim pentru scopul dorit.
Scopul filtrării - de a îmbunătăţi calitatea semnalului (de a reduce sau înlătura
zgomotul), de a extrage informaţii sau de a separa două sau mai multe semnale
combinate.
 Filtrarea numerică este preferată celei analogice datorită unuia sau mai multora din
următoarele avantaje:
 Filtrele numerice pot avea caracteristici imposibil de realizat cu filtrele analogice,
 Spre deosebire de filtrele analogice, performanţele celor digitale nu variază cu
variabilele mediului, de exemplu, temperatura; elimină necesitatea calibrării
periodice.
 Răspunsul în frecvenţă poate fi ajustat automat prin implementarea filtrelor cu
procesoare programabile, motiv pentru care se folosesc în filtrarea adaptivă, mai
eficient decât cele analogice.
 Diferite semnale de intrare pot fi filtrate de un singur filtru digital, fără
modificarea structurii hard, prin multiplexare.
 Atât datele filtrate cât şi cele nefiltrate pot fi stocate pentru o prelucrare
ulterioară.
 Folosind avantajele tehnologiei VLSI, aceste filtre pot fi realizate la
dimensiuni mici, putere mică, preţ scăzut.
 În practică, precizia unui filtru analogic este limitată, atenuarea în banda
de oprire pentru filtrele active fiind în jur de 60 ÷ 70 dB, la filtrele
digitale, aceasta este limitată numai de lungimea cuvântului folosit,
ajungându-se în mod curent la 80-100 dB.
 Performanţele filtrelor digitale sunt repetabile de la procesor la procesor,
fără necesitatea reglajelor.
 Filtrele digitale pot fi folosite la frecvenţe foarte scăzute, unde cele
analogice nu sunt utilizabile, acoperind un larg domeniu de frecvenţe prin
simpla schimbare a frecvenţei de eşantionare.
Dezavantajele importante ale filtrării digitale faţă de cea
analogică

 Limitarea vitezei. Lăţimea de bandă a semnalelor pe care le poate prelucra un

filtru digital în timp real este mult mai mică în comparaţie cu cele analogice.
 Timpul de conversie al CAD şi CDA limitează frecvenţa maximă care poate
fi procesată. În plus, viteza operaţiei depinde de viteza procesorului digital şi
de numărul de operaţii pe care trebuie să le execute.
 Efectele lungimii finite în reprezentarea numerelor. Filtrele digitale suferă de
zgomotul de cuantizare al CAD şi de cel de rotunjire, apărut în timpul
calculelor, care conduc la degradarea performanţelor acestora.
 Timp mare de proiectare şi dezvoltare. Timpul de proiectare şi implementare
hard este mult mai mare în comparaţie cu cel necesar filtrelor analogice.
Unele programe de proiectare asistată de calculator pot însă realiza uşor acest
lucru.
Tipuri de filtre digitale
1. Filtre cu răspuns finit la impuls (RFI) sau FIR (Finite
Impulse Response)
2. Filtre cu răspuns infinit la impuls (RII) sau IIR (Infinite
Impulse Response).
Oricare din aceste două tipuri poate fi reprezentat prin
răspunsul la impuls h[n], ( n∈ N pentru filtre cauzale).
Intrarea şi ieşirea filtrului sunt legate prin suma de
convoluţie, dată de relaţia
În practică, pentru filtrele IIR nu se foloseşte forma
prezentata deoarece lungimea filtrului este teoretic infinită,
ci se foloseşte ecuaţia cu diferenţe, în formă recursivă:

O altă reprezentare pentru filtrele FIR şi IIR se poate face folosind funcţiile de
sistem:

Ptr. filtre
FIR

Ptr. filtre
IIR
 Etape în proiectarea filtrelor digitale
1. Specificarea cerinţelor filtrului;
2.Calculul coeficienţilor filtrului, (aproximarea funcţiei de transfer);
3.Stabilirea unui criteriu de calitate pentru răspunsul filtrului obţinut în
comparaţie cu răspunsul dorit;
4.Realizarea filtrului într-o structură potrivită, care realizează această
funcţie de transfer. Realizarea presupune cuantizarea coeficienţilor la un
număr finit de biţi şi efectuarea operaţiilor aritmetice cu o precizie
finită;
5. Analiza efectelor lungimii finite asupra performanţelor filtrului;
6. Implementare soft şi/sau hard.

Aceste etape nu sunt independente şi unele dintre ele pot fi reluate iterativ.
 Se constată că evaluarea unui eşantion y(n) presupune
efectuarea unor operaţii de înmulţire şi adunare.
Se observă că sunt necesare, în afara eşantionului curent al
intrării, x(n), şi eşantioanele întârziate ale acestuia, x(n-k).
Acestea pot fi obţinute cu ajutorul unor circuite de întârziere.
Ele sunt realizate practic prin nişte registre de memorie,
întârzierea rezultând din diferenţa dintre momentele de
înscriere şi citire a informaţiei.
Sunt posibile mai multe structuri pentru o funcţie de transfer.
Deşi ele sunt aparent echivalente, realizând aceeaşi funcţie de
transfer, totuşi performanţele lor pot să difere din alte puncte
de vedere (complexitate, viteză, efecte ale limitării numerelor
de biţi).
 Structuri de filtre numerice
 Forma directă
O formă de realizare sugerată de ecuaţia cu diferenţe
finite.Un filtru cu o asemenea structură este uneori numit
filtru transversal.
Forma transpusă
se efectuează mai întâi înmulţirile şi apoi întârzierile.