4.

Alcătuirea unei diete sănătoase

Pe scurt, reamintim aportul recomandat al principiilor
nutritive, ca
procent din necesarul energetic zilnic:
- proteine: 11-13% (0,8-1,2 g/kg corp/zi), minim 40 g/zi;
- glucide: 45-65% (4-8 g/kg corp/zi), minim 130 g/zi;
- lipide: 20-30 (0,8-1,2 g/kg corp/zi), minim 40 g/zi, dintre
care:
- acizi graşi saturaŃi: <10% necesarul caloric zilnic;
- acizi graşi mononesaturaŃi: 10-12% necesarul caloric zilnic;
- acizi graşi polinesaturaŃi cis: 6-10% necesarul caloric zilnic;
- acizi graşi trans: <1% necesarul caloric zilnic.
Alte recomandări:
- fibre: 30-45 g/zi;
- fitosteroli: 2 g/zi;
- apă: 1-1,5 ml/kcal/zi;
-sodiu: 1500-2300 mg/zi.
 Repartitia necesarului energetic pe mese
• Masa Momentul zilei Procent din necesarul
• energetic zilnic
• Mic dejun În prima oră de la trezire 20-25%
• Gustarea 1 La ≈3-3,5 ore după micul dejun 10-15%
• Prânz La ≈6-7 ore după micul dejun 30%
• Gustarea 2 La ≈3-3,5 ore după prânz 10-15%
• Cină Cu ≥3 ore înainte de culcare 20-25%
• Gustarea 3 OpŃional (dacă intervalul dintre cină
• şi ora de culcare depăşeşte 4-5 ore) 10%
• . predominant ischemică (ischemo-neuropată)
= gangrenă;
• 2. predominant neuropată (neuro-ischemică)
= ulceraŃie.
 łinând cont de cele prezentate mai sus, putem spune că, în
prezent,
se folosesc următoarele tipuri de insulină:
•insuline prandiale:
-umană (regular);
-analogi (lispro, aspart, glulizin)
•insuline bazale:
-umană (NPH, obŃinută prin adăugarea de particule de
protamină la insulina regular, ceea ce îi întârzie absorbŃia);
-analogi (glargin, detemir, degludec);
•insuline bifazice:
-umane (amestecuri în proporŃii fixe – 25/75, 30/70 sau
50/50
– de insulină regular şi NPH);
-analogi (amestecuri în proporŃii fixe – 25/75, 30/70 sau
50/50 – de analogi prandiali şi analogi prandiali combinaŃi cu
protamină)
La pacienŃii cu DZ tip 2 şi BCV sau BCR şi la cei
fără BCV cu
vârste >40 de ani şi cu cel puŃin încă un factor de
RCV sau cu markeri ai
afectării organelor Ńintă obiectivul terapeutic
principal este LDLc <70 mg/dl,
co-Ńinte terapeutice sunt non-HDLc <100 mg/dl şi
apoB <80 mg/dl.

La toŃi pacienŃii cu DZ tip 2 fără factori de RCV

adiŃionali şi fără
afectarea organelor Ńintă, obiectivul terapeutic
primar este LDLc
<100 mg/dl, co-Ńinte terapeutice sunt non-HDLc
<130 mg/dl şi apoB
<100 mg/dl
Nivelurile plasmatice ale TG ≥500 mg/dl se asociază cu un risc
crescut de pancreatită acută. La pacienŃii cu hipertrigliceridemie
severă se
iniŃiază tratament cu fenofibrat, asociat se pot administra AGPN ω-3
(2-4 g/zi). La aceşti pacienŃi este obligatorie dieta hipolipidică (aport
lipidic
10-20% din raŃia calorică) şi este interzis consumul de alcool. În
general,
după 2-5 zile de tratament se obŃine o reducere semnificativă a
nivelului
plasmatic al TG.
În situaŃii de urgenŃă, la pacienŃi cu hipertrigliceridemie severă şi
pancreatită acută, se poate recurge la plasmafereză pentru a reduce
rapid
nivelul plasmatic al TG.
• Nefropatia uratică poate îmbrăca două forme:
• • Cronică: constă în depunerea interstiŃială a cristalelor de urat, în
• medulară sau în piramide, cu reacŃie de mononucleare şi celule gigante şi
• progresiune spre insuficienŃa renală cronică. Afectarea renală se
• caracterizează prin scăderea capacităŃii de concentrare a urinei,
proteinurie
• şi hipertensiune arterială.
• • Acută: cu oligo-, anurie, ce se produce prin obstrucŃia tubulară
• masivă cu cristale de acid uric, când producŃia acestuia este crescută
brutal
• (leucemii, limfoame, tratamente citostatice). ExcreŃia acidului uric creşte
de
• pâna la 3-4 ori, acesta blocând fluxul urinar prin precipitare în tubii
colectori
• şi pelvisul renal. Apare, astfel, o insuficienŃă renală acută, de regulă
• reversibilă. Raportul acid uric urinar/creatinină urinară >1 reprezintă o
• caracteristică a insuficienŃei renale acute din nefropatia acută cu acid
uric.
• Pe lângă măsurile dietetice menŃionate anterior, se
utilizează:
• • inhibitori ai sintezei de acid uric;
• • medicamente ce cresc eliminarea uratului prin urină;
• • preparate de uricază.
• Tratamentul cu hipouricemiante se începe după
pregătirea
• bolnavului, timp de câteva zile, prin: regim dietetic
adecvat; o cură de
• diureză (>2 litri/24 h) şi alcalinizarea urinei
Diagnosticul de SM se face pe baza a
oricare 3 criterii dintre următoarele 5:
•Glicemia à jeun ≥100 mg/dl sau
tratament pentru disglicemie
•CircumferinŃa abdominală (CFA) ≥80 cm
(femei) sau ≥94 cm (bărbaŃi)
•TA ≥130/ ≥85 mmHg sau tratament
antihipertensiv
•TG ≥150 mg/dl sau tratament
hipolipemiant
•HDLc <40 mg/dl (bărbaŃi) sau <50 mg/dl
(femei) sau tratament