CAPITOLUL I - DEFINIREA NOŢIUNII DE FIR ŞI CLASIFICAREA FIRELOR DUPĂ

DIFERITE CRITERII

CAPITOLUL II – CARACTERISTICI DE STRUCTURĂ ALE FIRELOR

CAPITOLUL III – CARACTERISTICI FIZICO-MECANICE ALE FIRELOR

BIBLIOGRAFIE
 CAPITOLUL I

DEFINIREA NOŢIUNII DE FIR ŞI CLASIFICAREA FIRELOR

DUPĂ DIFERITE CRITERII

Firele textile sunt corpuri solide obţinute din fibre sau din filamente unite
prin torsionare sau alte procedee.
Firele se consideră a fi cele mai vechi descoperiri ale civilizaţiei
omeneşti. Existenţa lor este dovedită de descoperirea unor ţesături în Asia
Mică cu 9000 de ani I.H.
Dintre fibrele textile, inul a fost prima folosită cu 8000 de ani I.H., urmând
apoi bumbacul, în India (anii 5000 I.H.) şi lână în Mesopotamia (anii 4000
I.H.) Firele de mătase au fost introduse în Europa în anul 300 I.H., dar în
China sericicultura se practică încă din anii 2700 I.H. La început firul a fost
obţinut prin procedee manuale (torsul din caier), care au fost perfecţionate şi
înlocuite treptat.
 CLASIFICAREA
FIRELOR TEXTILE
DUPĂ STRUCTURĂ

FIRE FIRE FIRE FIRE FIRE CU

SIMPLE MULTIPLE RĂSUCITE CABLATE STRUCTURĂ
(DUBLATE) SPECIALĂ

Fire răsucite de efect Fir multiplu

Fire simple:a) fir filat,b) fir filat torsionat, c)
fir texturat netorsionat, d) fir compus cu fir
monofilamentar, e) fir compus cu fir
monofilamentar
 CLASIFICAREA FIRELOR
TEXTILE ÎN FUNCŢIE DE
NATURA MATERIEI PRIME

Fire din fibre Fire din fibre Fire din amestecuri

naturale chimice de fibre naturale şi
fibre chimice

mătase
fire bumbac

in

fire elastomere
 CLASIFICAREA FIRELOR CLASIFICAREA FIRELOR
TEXTILE ÎN FUNCŢIE DE TEXTILE ÎN FUNCŢIE DE
TIPUL MATERIEI PRIME ŞI DENSITATEA DE LUNGIME
TEHNOLOGIA DE
OBŢINERE

Fire fine Fire de grosime Fire

Fire tip Fire tip Fire tip
medie groase
bumbac lână liberiene

fire subțiri
 CLASIFICAREA FIRELOR
TEXTILE ÎN FUNCŢIE DE
GRADUL DE TORSIONARE

Fire slab Fire cu torsiune Fire cu torsiune Fire cu torsiune Fire puternic
torsionate mică medie mare torsionate
α m =60-80 αm = 80-100 α m = 100-120 α m =120-150 α m > 150

CLASIFICAREA FIRELOR
TEXTILE DUPĂ TEHNOLOGIA poliester
DIN PREPARAŢIA FILATURII

Fire cardate Fire pieptănate Fire semipieptănate Fire de vigonie

CLASIFICAREA FIRELOR
TEXTILE ÎN FUNCŢIE DE
PROCEDEUL DE FILARE

Vâscoza Fire clasice- Fire Fire DREF- Fire filate cu Fire SIROSPUN- fire
filate pe OE(Open filate prin jet de aer răsucite obişnuite pe o
maşinile de End) fricţiune (MURATA, singură maşină pe care
filat cu inele SUESSEN) se realizează simultan
filarea firelor unice şi
răsucirea acestora
 CAPITOLUL II
CARACTERISTICI DE STRUCTURĂ
Structura geometrică caracterizează firul din punct de vedere al poziţiei fibrelor în lungul şi în secţiunea
transversală a firului.
Structura geometrică are la baza analizei firului elementele geometrice ale firului şi
fibrelor cum ar fi: diametrul firului, raza poziţiei fibrei în fir, unghiul de înclinare al fibrelor în fir, lungimea
fibrelor, lungimea unui element de fir, aria şi volumul firelor, aria şi volumul fibrelor.
Structurile geometrice sunt definite în funcţie de modul cum sunt privite fibrele
(filamentele) astfel:
- din punct de vedere al poziţiei radiale în lungul firului:
a) structură tubulară
b) structură migratorie ideală
- din punct de vedere al modului de aşezare în secţiunea transversală:
structură afânată
structură compactă

fire poliamidice

STRUCTURA LONGITUDINALĂ
Structura tubulară
În structura tubulară elementele componente ale firelor sunt dispuse în straturi concentrice, formând
elice cilindrice şi în plus se consideră că elementele componente sunt îndreptate şi au diametrul constant,
iar firul are acelaşi număr de fibre şi aceeaşi densitate de aşezare în secţiunea transversală, iar
dimensiunile transversale ale elementelor componente sunt mult mai mici decât ale firului.
 Poziţia fibrei în fir
Datorită torsiunii elementele componente ocupă o poziţie elicoidală în fir. Pentru determinarea
acestei poziţii se fac următoarele ipoteze:
-- fibrele sunt complet descreţite
-- fibrele sunt paralele cu axa firului înainte de torsionare
-- numărul de fibre din secţiunea transversală este constant
-- înşiruirea de fibre are formă cilindrică.
După torsionare, fibrele au o dispunere elicoidală. Toate fibrele care se găsesc la aceeaşi distanţă
de axa firului formează un strat cilindric.
În aceste condiţii firul va fi format din straturi tubulare concentrice cu excepţia fibrei centrale care
rămâne dreaptă şi formează axa firului.
Majoritatea firelor au sensul de rotaţie Z, iar sensul S este specific firelor care au destinaţia aţă de
cusut, sau alte destinaţii.
 CAPITOLUL III

CARACTERISTICI FIZICO-MECANICE
Pentru ca firele să poate fi prelucrate în condiţii optime şi să creeze produselor
proprietăţi specifice impuse de destinaţie este necesar ca ele să posede anumite
proprietăţi, determinate de materia primă utilizată şi de structura firului.
Aceste proprietăţi se pot clasifica astfel:
Proprietăţi structurale
Proprietăţi mecanice
Proprietăţi optice
Proprietăţi electrice
Proprietăţi termice
Proprietăţi de fricţiune
Proprietăţi chimice
În cadrul fiecărei proprietăţi există o serie de caracteristici definite prin indici efectivi
sau specifici, astfel:
Proprietăţile structurale se definesc prin caracteristici, cum ar fi: fineţe, torsiune,
voluminozitate, pilozitate, etc.
Proprietăţile mecanice se definesc prin: rezistenţă la întindere, alungire la întindere,
modulul de elasticitate, lucrul mecanic de deformaţie, rigiditatea la torsiune,
rigiditatea la încovoiere, rezistenţa la frecare, etc.
Proprietăţi optice prin: culoare, luciu
Proprietăţi electrice prin: timp de înjumătăţire
Proprietăţi de frecare prin: frecare statică, frecare dinamica
Proprietăţile termice prin: contracţie, punct de topire, punct de înmuiere,etc.
Proprietăţile chimice prin: comportarea faţă de apă, de acizi, baze, oxidanţi, solvenţi,
comportare la vopsire
 FINEŢEA FIRELOR
Fineţea reprezintă cea mai importantă caracteristică a firelor textile, deoarece constituie
însuşirea de bază în proiectarea firelor şi produselor din fire.
Fineţea firelor permite ca în cadrul activităţii de proiectare, să se stabilească
următoarele elemente:
- fluxul tehnologic de obţinere a firelor;
- alegerea caracteristicilor materiei prime;
- alegerea parametrilor tehnologici la maşina de filat.
În etapele de pregătire a firelor, fineţea influenţează alegerea parametrilor tehnologici
necesari la procesele de pregătire ale firelor pentru ţesere sau tricotare şi desfăşurarea în condiţii
optime a proceselor de ţesere şi tricotare. Fineţea firelor influenţează în mare măsură celelalte
caracteristici ale firelor şi ale produselor obţinute din ele.

SISTEME INDIRECTE DE APRECIERE ALE FINEŢII FIRELOR

În practica industrială cel mai folosit sistem este numărul metric.

Numărul metric Nm indică numărul de metri de fir conţinuţi intr-un gram de fir sau numărul de
kilometri de fir dintr-un kilogram de fir.
Firul în sistemul metric se notează:
Nm40 sau 40/1 ceea ce înseamnă că este un fir simplu care are 40 m intr-un gram de fir.
Nm40/2 semnifică un fir răsucit sau reunit(dublat) din două fire şi fiecare fir are 40m într-un gram.
Numărul englez este utilizat în Marea Britanie, SUA şi în general în toate ţările de limbă engleză.
Numărul englez are diferite variante în funcţie de regiunea folosită sau de materia primă astfel:
Lână pieptănată Nep, reprezintă numărul de sculuri cu lungimea fiecărui scul de 560 yards (1 yard=
0,914m) corespunzător unei mase de o livră (1lv= 453,6 g)
 SISTEME DIRECTE DE APRECIERE ALE FINEŢII FIRELOR
La Southport în 1956 Comitetul Textil de la I.S.O. a adoptat noul sistem de apreciere al fineţii
firelor numit tex.
- 40 tex reprezintă fineţea firului simplu în tex şi arată că un fir cu masa de 40 de grame are o
lungime de 1000m.
- 40tex x2 sau(40+40)tex reprezintă fineţea firului reunit sau răsucit alcătuit din două fire simple
cu fineţea de 40tex, ceea ce arată că 80 de grame de fir are o lungime de 1000m.În afara titlului în tex
sau dtex, se mai foloseşte mai ales pentru fire chimice titlul în denier.
- 16den arată că lungimea de 9000 de metri de fir are masa de 16 grame.

CORESPONDENŢA DINTRE DIFERITE SISTEME DE APRECIERE

ALE FINEŢII FIRELOR
Plecând de la semnificaţia numărului metric care reprezintă lungimea în metri a unui gram
de fir se determină masa în grame a unui metru de fir, care este 1/Nm (gram/metru), şi cum texul
are semnificaţia masei în grame corespunzătoare lungimii de 1000 m fir, atunci titlul în tex este de
1000 de ori valoarea 1/Nm.
Ttex *Nm=1000
Tden*Nm= 9000
Titlul în tex reprezintă masa firului în grame corespunzătoare unei lungimi de 1000 m de fir,
iar titlul în denier reprezintă masa în grame corespunzătoare unei lungimi de 9000 m de fir, deci
masa firului în denier este de 9 ori mai mare decât masa titlului în tex, atunci
Td= 9*Tt
 VOLUMINOZITATEA FIRELOR
Voluminozitatea este o caracteristică de aspect care indică capacitatea de acoperire a unui fir.
Această caracteristică este dependentă în special de forma secţiunii transversale şi gradul de
ondulare al fibrelor, de modul de aranjare al fibrelor în structura firelor şi de gradul de torsionare al
acestuia.
Pentru aceeaşi densitate de lungime a unui fir cu cât diametrul este mai mare cu atât firul este
mai voluminos şi are o capacitate de acoperire mai mare.

Influenţa diametrului firului

asupra capacităţii de acoperire

Voluminozitatea se apreciază prin: masa sau volumul specific aparent al firului,gradul de compactitate
sau gradul de afânare. Volumul aparent al unui fir cuprinde volumul ocupat de fibre şi volumul spaţiilor
libere dintre fibre. Deci la toate firele volumul firelor este mai mare decât volumul ocupat de fibre.
Din punct de vedere fizic volumul specific reprezintă volumul în cm 2 ocupat de un gram de fir.
Volumul specific se poate determina cu relaţia:

VsF=   R2
 10 3 (
cm2/g) R- este raza firului, în mm
Tt
Tt – densitatea de lungime, în tex
Voluminozitatea poate fi mărită prin diferite tratamente specifice tipului de fir: prin texturare sau
rotosetare în cazul firelor filamentare, iar în cazul firelor filate, prin filarea firelor din amestecuri de
fibre cu contracţii diferite, urmată de un tratament termic (fibrele contractabile se scurtează obligând
pe celelalte să de onduleze. Firele voluminoase sunt recomandate cu precădere pentru obţinerea
tricoturilor.

Factorii care influenţează voluminozitatea firelor:

natura fibrelor influenţează prin voluminozitate,diametru, rigiditate, lungime
structura firelor influenţează prin: tehnologia de obţinere, numărul de fibre în secţiunea
transversală, torsiunea.
 tehnologia de obţinere a firului influenţează voluminozitatea prin fluxul tehnologic, tipul
maşinii de filat, tensiunea de torsionare.

Tensiunea de torsionare influenţează voluminozitatea prin faptul că fibrele fiind mai

torsionate, se vor aşeza mai aproape de axa firului, deci voluminozitatea va fi mai mică.
Numărul de fibre în secţiunea transversală poate influenţa voluminozitatea prin faptul că, la firele
subţiri fibrele sunt aşezate mult mai ordonat în fir şi vor include o cantitate mai mică de aer, deci
voluminozitatea va fi mai mică.
Voluminozitatea influenţează caracteristicile produsului, tuşeul, gradul de acoperire al
firului în produs, capacitatea de izolare termică, masa pe metru pătrat al produsului, etc. de
asemenea influenţează producţia maşinilor de ţesut sau tricotat prin valoarea desimii.
 PILOZITATEA FIRELOR
Pilozitatea este o caracteristică de suprafaţă a firelor şi se apreciază prin numărul
capetelor şi buclelor de fibre care ies din înşiruirea torsionată ce constituie corpul firului,
afectând aspectul exterior şi proprietăţile sale funcţionale.

Pilozitatea firului:
a) capete
b) b) bucle

Pilozitatea depinde de:

 caracteristicile fibrelor-lungimea, grosimea, conţinutul de fibre scurte, gradul de ondulare,
rigiditatea
 tehnologia de obţinere a fibrelor - sistemul de filare (cardat, pieptănat), procedeul de filare
(clasic, neconvenţional)
 caracteristicile firelor (densitate de lungime şi torsiune)
Pentru articolele destinate anotimpului rece, cum ar fi cele scămoşate se recomandă utilizarea
firelor cu pilozitate mare. Asemenea fire au o capacitate mare de acoperire, conferă produselor un
aspect pufos şi o capacitate de izolare termică bună.
Se menţionează că un fir cu pilozitate mare se caracterizează prin coeficient de frecare mare,
ceea ce în timpul prelucrării are ca efect creşterea excesivă a tensiunilor din fir şi a degajărilor de
scamă, cu repercusiuni negative asupra calităţii produselor şi asupra mediului ambiant din halele
de fabricaţie.
Pilozitatea poate fi modificată în sensul reducerii acesteia prin diferite metode cum ar fi:
pârlire-eliminarea definitivă a pilozităţii prin arderea capetelor de fibră ce ies din structura firului
încleiere, ceruire, emulsionare, parafinare - reducerea temporară a pilozităţii prin lipirea capetelor
de fibre de corpul firului.
 III.4. CONTRACŢIA FIRELOR
Contracţia reprezintă modificarea dimensională a firelor când sunt imersate în apă sau sunt
supuse la tratamente umidotermice.
Contracţia unei părţi din elementele componente ale firelor asigură posibilitatea obţinerii
firelor voluminoase sau a unor fire de efect. Pe de altă parte contracţia determină stabilitatea
dimensională a produselor în urma curăţirii chimice sau a spălării.

INDICI DE APRECIERE

• contracţia absolută sau relativă

• diametru
• fineţea

Contracţia se calculează cu relaţia:

N mi  N mfinal
c= N mi
100%

unde:
Nmi – fineţea iniţială a firului în m/g
Nmfinal – fineţea finală a firului în m/g.
 REZISTENŢA LA TRACŢIUNE A FIRELOR
Rezistenţa la tracţiune este una din caracteristicile de bază ale firului deoarece influenţează modul
de comportarea firelor în procesele de prelucrare (pregătirea pentru ţesere, ţeserea, tricotarea),
determinând parametrii tehnologici de reglare a utilajelor, precum şi productivitatea lor. De asemenea
rezistenţa firului la întindere constituie o caracteristică calitativă, deoarece de valoarea ei depinde
calitatea lui şi cea a produsului.

INDICI DE APRECIERE AI REZISTENŢEI FIRULUI

Rezistenţa firului reprezintă forţa cu care se opune firul când este solicitat la întindere. Pentru
aprecierea comportării firului la întindere se folosesc următorii indici:
1. forţa de rupere RF - reprezintă valoarea maximă a forţei aplicate în lungul firului care duce la
ruperea firului( cN), iar pentru fire groase newtonul(N).
2. tenacitatea la rupere RSF - această mărime se foloseşte pentru compararea rezistenţelor firelor
de grosimi diferite. Se obţine prin raportarea rezistenţei la rupere la fineţea iniţială (tex) a firului:

RSF= RF
Tt (cN/tex sau cN/dtex)

3. lungimea la rupere (LR) - reprezintă lungimea de fir cărei masă creează o forţă egală cu sarcina de
rupere. MF
LR = T
t

Dacă MF (masa firului) este exprimată în grame şi titlul Tt în tex, lungimea de rupere rezultă în km. Însă masa în (g)
a firului nu este egală cu forţa în (cN) şi ca urmare între lungimea la rupere în km şi rezistenţa specifică la rupere în
(cN/tex) există relaţia:

LR = 1,02RSF
 ALTE CARACTERISTICI
Culoarea firelor
Culoarea firelor poate fi naturală sau artificială.
Culoarea naturală este specifică materiei prime din care este alcătuit firul sau prin amestecul de culori
naturale. Culoarea artificială se obţine prin diferite procedee chimice (albire, vopsire, imprimare, etc.) sau
prin amestecul de culori, prin vopsirea fibrelor şi amestecarea lor. Culoarea firelor trebuie să aibă stabilitate
la anumite tratamente (încleiere, descleiere, etc.) şi la purtare.
Culoarea firelor este determinată de gradul de înclinare al fibrelor în fir (torsiunea) deoarece culoarea
fibrelor variază spre tonuri mai închise în fir.
Prin vopsire, fibrelor le sunt afectate caracteristicile şi din această cauză sunt norme specifice
pentru culoarea natur, culori închise şi deschise.
Culoarea firelor influenţează aspectul estetic al produsului.

Gradul de alb
Se exprimă în procente faţă de albul sulfatului de bariu sau a oxidului de magneziu. Un grad de alb
perfect înseamnă capacitatea de a reflecta total razele de lumină.

Gradul de luciu
Gradul de luciu se exprimă prin indicele de refracţie al firului determinat la temperatura de 20ºC, atât
în poziţie paralelă cu axa firului cât şi în poziţie perpendiculară. Gradele de luciu sunt: foarte lucios, lucios,
semimat şi mat.
Această caracteristică este specifică fibrelor şi firelor sintetice.

Higroscopicitatea
Este capacitatea materiilor textile uscate de a absorbi umiditatea după ce au fost ţinute mai mult timp
într-un mediu convenţional caracterizat prin umiditatea relativă 65% şi temperatura de 20ºC.
Higroscopicitatea firelor este influenţată de natura amestecului prin tipul fibrelor şi cotele de
participare.
 STANDARDE DE CALITATE ISO 9000

Conceptul de calitate este definit în literatura de specialitate în diferite moduri.

O definiţie acceptată până la apariţia standardelor ISO 9000, prezintă calitatea ca
fiind: „expresia gradului de utilitate socială a produsului performant, măsura în
care prin ansamblul caracteristicilor sale tehnice, economice, funcţionale, psiho-
senzoriale şi sociale, satisface nevoia pentru care a fost creat şi respectă
restricţiile impuse de interesele generale ale societăţii privind eficienţa socio-
economică şi protecţia mediului natural şi social”.

Conform acestei definiţii, calitatea poate fi caracterizată astfel:

 este gradul în care sunt satisfăcute cerinţele impuse de beneficiar;
 este exprimată printr-un ansamblu de caracteristici şi nu doar printr-o
caracteristică de calitate;
 satisfacerea cerinţelor trebuie să se realizeze în condiţiile restrictive impuse de
societate, privind eficienţa economică, protecţia mediului a vieţii şi sănătăţii
omului.
 În noua serie de standarde ISO 9000:2000 Sistemul de Management
al Calităţii prezintă o serie de abordări diferite faţă de standardele anterioare şi anume:
Sistemul de Management al Calităţii este conceput ca un sistem integrat axat pe calitate,
protecţia mediului, securitatea şi sănătatea personalului, satisfacerea beneficiarilor (clienţilor),
realizarea obiectivelor furnizorilor (producătorilor).
Este redefinită relaţia între furnizor şi beneficiar, în sensul că aceasta se regăseşte şi în
interiorul întreprinderii. Astfel fiecare operaţie/ fază tehnologică sau fiecare compartiment al
întreprinderii , joacă un dublu rol (de furnizor şi de beneficiar).
Orientare spre îmbunătăţirea continuă a calităţii prin aplicarea „Ciclului PEVA (Planifică –
Execută – Verifică – Acţionează) şi prin corelarea la criteriile Premiilor pentru calitate.
Compatibilitatea standardelor pentru calitatea produselor cu standardele de mediu. În acest
fel pot fi integrate obiectivele standardelor pentru managementul calităţii cu cele ale standardelor
referitoare la protecţia mediului.
Flexibilitate ridicată în sensul că fiecare organizaţie poate exclude elementele care nu o
interesează.
Elementele sistemului de management al calităţii sunt structurate pe patru secţiuni
distincte (responsabilitatea managementului).
Generalizarea standardelor pentru toate tipurile de organizaţii
indiferent de profil, domeniu de activitate şi mărime.

SR EN ISO 9000:2001 cuprinde principiile pe care se bazează sistemele de management al calităţii:

Orientarea către client;
Leadership;
Implicarea personalului;
Abordarea bazată pe proces;
Abordarea managementului ca sistem;
Îmbunătăţirea continuă;
Luarea deciziilor pe bază de fapte;
Relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii
Orientarea către client
Organizaţiile depind de clienţii lor şi de aceea ar trebui să înţeleagă necesităţile curente şi
viitoare ale clienţilor, ar trebui să satisfacă cerinţele clientului şi ar trebui să se preocupe de
depăşirea aşteptărilor clientului.
Orientarea spre client presupune ca toate activităţile desfăşurate în întreprindere să
urmărească satisfacerea cerinţelor acestora.

Leadership
Liderii stabilesc scopul, direcţia şi mediul intern al organizaţiei. Ei creează mediul în care
oamenii pot fi complet implicaţi în îndeplinirea obiectivelor organizaţiei.
Pentru aplicarea principiului de „leadership” managerii ar trebui să îndeplinească următoarele
condiţii:
 să fie proactivi şi să conducă prin exemplul personal;
 să înţeleagă şi să răspundă la schimbările din mediul extern;
 să ia în considerare nevoile tuturor părţilor interesate, inclusiv clienţi, proprietari, personal,
furnizori, comunităţi locale şi societatea în ansamblu;
 să stabilească o viziune clară pentru viitorul organizaţiei;
 să construiască încrederea şi să elimine teama;
 să asigure personalului resursele necesare şi libertatea de a acţiona cu responsabilitate;
 să inspire, să încurajeze şi să recunoască contribuţiile personalului;
 să promoveze o comunicare deschisă şi onestă;
 să educe, să instruiască şi să îndrume personalul;
 să stabilească obiective şi ţinte îndrăzneţe;
 să implementeze strategii pentru realizarea acestor obiective.
Romiţa Ţiglea Lupaşcu – „Pregătire de bază în industria uşoară”, Editura Oscar
Print, Bucureşti, 2003
Romiţa Ţiglea Lupaşcu – „Manual pentru cultură de specialitate”, Editura Oscar
Print, Bucureşti, 2006
Marius Caraiman, Maria Vâlcu – „Tehnologii de prelucrare a resurselor textile,
pieilor şi blănurilor”, Ed Cermi, Iaşi, 1998
Valeria Gribincea, Demetra Bordeianu – „Materiale textile şi de pielărie”, Ed.
Performantica, Iaşi, 2003
Cornelia Spanţu – „Tehnologii textile”, Editura Economică-Preuniversitaria,
Bucureşti, 2002
E. Iosif, G. Penciu – „Tehnologia textilă”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
Reviste de specialitate, Internet
Rodica Harpă – „Tehnologia filării şi ţeserii”, Ed. Performantica, Iaşi, 2006
G. Ciontea – „Tehnologii textile şi de confecţii”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.