ELEMENTE INOVATIVE UTILIZATE ÎN ACHIZIȚIA

COMPETENȚELOR DE COMUNICARE ÎN CLASELE PRIMARE

 

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 ROMA

NOIEMBRIE 2021
 MOTTO :
“Principalul obiectiv al educației este acela de
a forma oameni capabili să realizeze acțiuni
noi, nu numai să repete ceea ce au făcut
generațiile anterioare-oameni care să fie
creativi,inventivi și cu dorința de a investiga.”
                                                                                        Jean Piaget
 „Competenţa de comunicare reprezintă o categorie de competenţe esenţială într-o lume globală, în
absenţa căreia nu se poate construi nici cunoaştere/ învăţare, nici relaţionare.”
(Ardelean, Catană, Badea, Mândruț, Mândruț, Mihail,…Deaconu,2012, p. 36)
Competenţa de comunicare în limba română este alcătuită dintr-un ansamblu de elemente componente,
referitoare la:

utilizarea limbajului ca instrument de comunicare orală şi scrisă;

reprezentarea, interpretarea şi înţelegerea realităţii utilizând ca instrument limba;
receptarea şi comunicarea cunoştinţelor;
organizarea şi orientarea sau modelarea gândirii şi a comportamentelor.
Dimensiunile acestei competențe se referă atât la cunoaşterea şi utilizarea limbii materne în situaţii
diverse, în scris sau oral, cât și la dorinţa de a interacţiona cunoscând elementele de interculturalitate.
 
Evaluarea competenţelor de comunicare nu trebuie să se limiteze doar la domeniul strict al disciplinei, ci se impune extinderea
acesteia, prin raportarea la deprinderile şi atitudinile conţinute de cele opt competenţe cheie, luând în calcul concomitent atât
palierul specific, cât şi extinderea acestuia în sfera celorlalte discipline de studiu, precum şi efectul în asigurarea competenţei
sociale integratoare.
La finalul ciclului achizițiilor fundamentale, în urma dezvoltării competenței de comunicare, elevul va avea următorul
profil:

sociabil, civilizat, comunicativ, interesat, creativ;

va respecta regulile unui dialog civilizat;
va înțelege că poate comunica cu cei din jur într-un mod care să-l facă înțeles;
va descoperi că poate comunica, folosind o multitudine de limbaje convenționale și neconvenționale;
va reflecta la importanța comunicării în viața fiecăruia;
va observa că prin intermediul comunicării poate stabili relații armonioase;
va fi interesat să găsească soluții la diferite probleme prin intermediul comunicării, al cărților, al calculatorului;
va cunoaște unde și cum găsește informațiile necesare;
va descoperi plăcerea lecturii dintr-o carte, de pe iPad, de pe eBook sau orice alt suport, plăcerea de a merge la teatru sau
de a viziona un film.
 

Competența de comunicare reprezintă fundamentul întregii activități de învățare și de receptare a valorilor culturale și științifice, de care
depinde reușita persoanei în viață. Aceasta este suportul formării celorlalte competențe cheie, fiind într-o anumită măsură înnăscută,
întemeiată pe o anumită disponibilitate biopsihică primară, dar se dobândeşte prin exerciţii şi experienţă, prin efort şi voinţă, eficientizând
transmiterea şi recepţionarea mesajului. Formarea competenţei comunicative este importantă pentru educatori, dar şi pentru educaţi.
Această competenţă se formează şi se cultivă pe parcursul întregii şcolarităţi, la toate disciplinele de studiu, dar, în cea mai mare măsură, prin
studiul limbii şi literaturii române.
Formarea competenţelor de comunicare presupune dobândirea următoarelor deprinderi de:
ascultare activă;
dialogare;
însuşire şi folosire a formulelor de politeţe;
dezvoltare a capacităţii empatice;
dezvoltare a comunicării asertive;
respectare a normelor de comunicare orală şi scrisă;
cunoaştere a limbajului nonverbal şi paraverbal.
Competențele de comunicare în limba română pot fi cultivate și dezvoltate în cadrul tuturor disciplinelor de învățământ prin utilizarea de
metode tradiționale și moderne, tehnici și exerciții aplicabile la ore.

 
 Este evident faptul că descurajarea şi frustrarea afectează puternic rela­ţiile interumane în ziua de azi.
Mulţi renunţă să mai comunice, iar cauza principală a acestui sentiment este frica inconştientă de a împărtăşi
tră­irile sufleteşti cu ceilalţi.
Problemele de comunicare în marea majoritate a relaţiilor interpersonale îşi au origi­nea în obiceiurile învăţate
în copilă­rie, în primii ani de şcoală. De exemplu, competenţele de comunicare ale adolescenţilor se formează
în spe­cial prin activitatea didactică şi extradidactică, de predare-învăţare a cunoştinţelor, de formare a pri­
ceperilor şi deprinderilor, de co­municare interumană şi relaţionare în cadrul grupului şcolar. De aceea se pune
accentul pe necesitatea învăţării interactive şi a conlucrării între elevi în procesul instructiv-educativ, rolul
profesorului fiind cel de observator, îndrumător, cunoscător, capabil să dirijeze pentru a îmbunătăţi statutele
de­ficitare, de a stimula şi a dezvolta competenţele de comunicare ale adolescenţilor. Este importantă influenţa
stilului de comunicare al profesorului în relaţia sa cu elevii şi al competenţelor de comunicare ale acestuia în
forma­rea competenţelor comunicative ale elevilor.
Preponderentă este comunicarea verbală, comunicarea nonverbală şi paraverbală trebuie să însoţească şi să
sprijine mesajul verbal, fiind totodată model de co­municare. Este necesară formarea/dezvolta­ rea
competenţelor de comunicare ale adolescenţilor pentru obţinerea performanţelor în procesul de co­municare,
de relaţionare, de înca­drare în societate şi a dezvoltării inteligenţei emoţionale prin faci­litarea găsirii
mijloacelor de ex­primare şi etichetare corectă a emoţiilor.
 Activitățile de bază de formare a competenței de comunicare în clasele primare sunt:
• activităţi de identificare: a se prezenta, a prezenta pe cineva, a ilustra etc.
• descriere: inventariere, clasificare, reformulare, rezumare, comparare, definiri de culori.etc.
• activităţi care presupun folosirea imaginaţiei: situare în timp, spaţiu, dialogare, observare, invenţie etc.
• povestirea: a exprima idei, a convinge, a polemiza, a chestiona, a confrunta, a judeca, a critica etc.
• activitatea de lectură pe bază de imagini are următoarele sarcini: dezvoltarea capacităţilor intelectuale; dezvoltarea
proceselor psihice; exersarea şi îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corectă şi fluentă; dezvoltarea unor trăiri
afective, morale şi estetice.
• activități de intepretare a textului literar și nonliterar.
 Competenţele de comunicare se formează în cazul în care capacităţile care stau la baza lor sunt exersate
sistematic şi progresiv în anumite situaţii de comuncare care, având un fundament temeinic, devin din ce în ce
mai operaţionale. Ele reprezintă modele lingvistice globale, care permit organizarea, stăpânirea informaţiilor
depozitate sub formă de scheme, scenarii, strategii necesare dobândite pe parcurs, care apoi vor permite
utilizarea materialului lingvistic pentru a face faţă diverselor împrejurări ale vieţii. Formarea lor este produsul
unor competenţe specifice, care reprezintă cunoştinţe, capacităţi şi atitudini dobândite prin activitatea de
predare-învățare-evaluare a disciplinei limba și literatura română.
Competenţele de comunicare reprezintă achiziţii personale ale subiecţilor incluşi în comunicare, fiecare
dintre acestea manifestându-se prin activităţi de producere şi receptare orală şi scrisă și devin competenţe-
cheie la nivel de sistem educaţional, fiind evaluate conform capacităţii personalităţii de a comunica cu cei din
jur, alături de componentele afectiv- atitudinale într-o anumită situaţie.
 Limba şi literatura română este una dintre disciplinele care preiau, într-o bună măsură, aceste elemente
pe care le pune în practică ţinând cont de bagajul informaţional şi de strategiile didactice, strategii care pot
optimiza procesul de instruire, dacă se are în vedere faptul că reprezintă modalităţi complexe de organizare şi
conducere a procesului instructiv-educativ pe baza combinării mijloacelor de învăţământ şi a formelor de grupare
a elevilor, şi toate în funcţie de personalitatea şi creativitatea profesorului.
Profesorul înzestrat cu profunzimea simţului, originalitate în gândire, interpretare, receptiv la nou, cu tendinţă
permanentă de a căuta căi de perfecţionare a sistemului propriu de lucru va promova un stil de lucru axat pe
colaborare şi toleranţă Metodele interactive permit ca ora de limbă şi literatură română să se transforme într-un
laborator de creaţie, în care şi elevul, şi profesorul învaţă împreună „a ciopli” în cuvânt şi a-i descoperi tainele, a
cerceta şi a experimenta, a căuta şi a afla răspunsuri. Activităţile axate pe metode interactive transformă elevii în
exploratori care derulează cercetări similare cu cele ale experţilor din diferite domenii. Ele furnizează
oportunităţi de învăţare eficientă, conştientă şi oferă posibilitatea înţelegerii profunde a unor concepte. ,,Sunt mai
multe drumuri ce duc spre vârful muntelui”, susţin înţelepţii. De aceea noi, profesorii, suntem în permanentă
căutare a celor mai eficiente metode pentru a activiza şi a mobiliza elevul, pentru a forma competenţe ce-i vor
aduce rezultate bune la diferite evaluări, inclusiv cele pe care i le rezervă viaţa. În „Tratat de pedagogie”, I.
Nicola accentuează că ,,educaţia se înfăptuieşte şi de către elev în calitatea sa de subiect, în consecinţă, procesul
de învăţământ urmează să asigure condiţiile necesare unei participări active din partea acestuia.” Aşadar, este
important să dezvoltăm capacitatea de a studia continuu şi a valorifica la maximum potenţialul fiecărui elev prin
expunerea sa la situaţii variate, care să-i dea ocazia să se manifeste plenar, să-şi etaleze cunoştinţele, aspiraţiile,
talentele, aptitudinile.
 Indiferent că ne referim la predarea tradițională( față în față) sau la cea online, găsim mereu elemente
inovative care duc la achiziția competențelor de comunicare în învățământul primar. Aici facem referire
la metode și procedee moderne de predare sau utilizarea unor platforme și aplicații digitale.
În procesul de învăţamânt, cadrul didactic, ca şi elevii, acţionează prin intermediul unor metode de
predare şi învăţare. Calitatea muncii lor este în funcţie de aceste metode; ele constituie o sursă
însemnată de creştere a eficacităţii şi eficienţei învăţământului.
Aplicându-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor. De asemenea, însuşirea
unor cunoştinţe noi poate deveni mai dificilă sau mai uşoară pentru unii şi acceaşi elevi, în funcţie de
metodele utilizate. În acelaşi timp, s-a putut constata că exersarea funcţiilor intelectuale este
condiţionată nu numai de conţinuturile date, ci şi de forma în care acestea sunt aduse la cunoştinţa
copiilor, adică de metodele utilizate.
Implicarea activă şi interactivă a elevilor cu întregul lor potenţial intelectual, fizic, afectiv-motivaţional
şi voliţional, cu creativitatea şi productivitatea lor, reprezintă premisa unei instruiri eficiente, interactive,
care îşi propune ca rezultat, elaborarea de noi structuri cognitive-intelectuale, acţionale, afective,
motivaţionale şi voliţionale operaţionale. Astfel, activizarea reprezintă un rezultat al instrucţiei-
autoinstrucţiei şi educaţiei-autoeducaţiei şi, deopotrivă, o premisă a unei instrucţii-autoinstrucţii şi
educaţii-autoeducaţii eficiente, de nivel superior. Dintr-un participant pasiv şi docil, din obiect al
învăţării, elevul devine subiect activ al unei activităţi orientate de propriile sale nevoi şi interese
educaţionale şi, în bună măsură, propriul său educator.
 Profesorul este cel care creează mediul educaţional favorabil, stimulativ şi interesant pentru învăţare în
clasă, iar elevul este cel care aduce ceva din viaţa lui, din afara şcolii, din ciclul preşcolar sau experienţa lui
de viaţă. În cadrul orelor de limba şi literatura română, se pot folosi o multitudine de metode care să
stârnească interesul copiilor. Printre acestea se pot utiliza şi metode ale gândirii critice.  Elevii citesc cu
plăcere orice text dacă li se orientează atenţia, curiozitatea şi interesul faţă de acesta. De cele mai multe ori,
aceste metode îi solicită pe elevi să formuleze întrebări referitoare la text, întrebări care să-i pună în
dificultate pe colegii lor în căutarea răspunsurilor. Nici unii, nici ceilalţi nu ar reuşi să facă acest lucru, dacă
nu ar citi textul cu atenţie. Animaţia îi cuprinde şi atunci când întrebarea pusă are mai multe soluţii. Uneori,
metodele îi antrenează în citirea pe roluri, prin dramatizări, prin organizarea şi distribuirea rolurilor în
echipă, precum şi prin folosirea unui vocabular propriu în replicile lor. Dezbaterea unor probleme care îi
interesează, folosind argumente ”pro” şi “contra”, îi ajută să decidă dacă acceptă sau nu valorile şi ipotezele
din text.
Receptarea mesajelor şi a informaţiilor se face prin comunicare elev-elev sau profesor-elev, ceea ce
contribuie la învăţarea de tip activ.
Dintre metodele gândirii critice se pot enumera următoarele: ciorchinele, jurnalul dublu, tabelul conceptelor, cadranele, stiu-vreau să ştiu-
învăţ, brainstorming-ul, scrierea liberă, lectura în perechi, turul galeriei.
Una din metodele care poate fi folosită în cadrul orelor de limba şi literatura română este jurnalul dublu. Folosindu-l, elevii pot observa
că un text poate fi redat prin imagini şi invers. De aici elevul îşi formează deprinderi de a împărţi textul în fragmente, folosirea unei
imagini în locul unui fragment şi invers. Obişnuiţi cu redarea textului prin benzi desenate, ei constată că un text are un început
(introducerea), o continuare a acestui început (cuprinsul) şi apoi încheierea textului (sfârşitul), realizând că textul nu poate fi lipsit de una
dintre aceste părţi. Pentru a aplica această metodă, copiii trebuie să-şi împartă pagina în două părţi, trasând o linie verticală pe mijloc. În
partea stângă se pot nota citate, fragmente, desene, benzi desenate, iar în partea dreaptă le vor comenta, vor justifica alegerea făcută, vor
scrie ce i-a determinat să facă această alegere. Pot nota, de asemenea, impresii, sentimente, păreri, întrebări pe care şi le-au pus atunci
când au făcut alegerea sau dacă le-a fost impusă, pot să-şi spună părerea pro sau contra în legătură cu cerinţa dată. Această metodă se
poate aplica atât la textele în proză, cât şi la cele în versuri, pentru că le dă posibilitatea elevilor să exprime prin cuvintele lor tot ceea ce
cred,  simt, ştiu, gândesc şi înţeleg despre text, fragment.
Metoda pălăriilor gânditoare
Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuţiilor, extrage concluzii – clarifică/ alege
solutia corectă
Pălăria albă –  deţine informaţii despre tema pusă în discuţie ,face conexiuni,oferă informaţia brută aşa cum a primit-o  – informează
Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele întâlnite, nu se justifică – spune ce simte
Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri,pericole,greşeli la soluţiile propuse, exprimă doar judecăţi negative – identifică
greşelile
Pălăria verde –   oferă soluţii alternative, idei noi, inovatoare, caută alternative {Ce trebuie făcut?} – generează idei noi
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist posibilităţile, creează finalul – efortul
aduce beneficii.
 Tehnica cubului este strategia de învăţare care facilitează examinarea unei teme din diferite indicaţii-cheie pe
fiecare latură a cubului. De exemplu: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, găseşte argumente pro şi
contra. Cubul are 6 feţe, pe care sunt scrise, verbele ce numesc operaţiile de gîndire:
  Descrie/ defineşte (se descrie subiectul operei)
Compară (specificul obiectului în raport cu altele, deja examinate)
Asociază (fiecare subiect poate declanşa diverse asociaţii)
Analizează (interpretarea legăturii ca element al întregului)
Aplică (aplicarea în viaţa cotidiană)
Apreciază  (pro sau contra).
Învăţarea prin cooperare presupune o muncă dinamică, ale cărei etape, care se intercondiţionează şi, într-o anumită
măsură, se întrepătrund, ar putea fi cele de mai jos:
– realizarea de destructurări cognitive, etapă în care membrii grupului se confruntă cu sarcinile cooperative,
acceptă formularea diferitelor idei, disecarea lor, dezbaterea, pentru a face posibilă circulaţia şi confruntarea
valorilor
– reflecţia şi tatonarea, etapă care constă în luarea iniţiativei de către membrii grupului, care se angajează într-un
proces de reflecţie, căutare, tatonare, cercetare şi învăţare, cu toate cunoştinţele de care dispun
– realizarea de interacţiuni şi schimburi verbale între membrii grupului, între aceştia şi învăţător pentru
sedimentarea ideilor, în cadrul unei dezbateri colective. În această etapă de interacţiuni, ideile elevilor sunt
exprimate pentru a fi punctate insuficienţele lor.
 Cadranele – reprezintă o tehnică ce presupune extragerea esenţialului dintr-un text analizat, de rezumare şi sintetizare a unui conţinut
informaţional solicitând implicarea elevilor în înţelegerea acestuia. Această metodă presupune parcurgerea următorilor paşi:
– Împărţirea tablei în 4 părţi egale.
– Se propune un criteriu pentru fiecare cadran obţinut.
– Se citeşte textul.
– Se formulează răspunsuri scurte pentru fiecare cadran.
– Se evaluează rezultatele.
Avantajele folosirii acestei metode:
– stimulează atenţia şi gândirea;
– scoate în evidenţă modul propriu de înţelegere;
– conduce spre esenţializare, sintetizare.
Metoda poate fi folosită în etapele lecţiei dar poate fi şi o excelentă metodă de evaluare a cunoştinţelor însuşite de elevi (în cadrul unei lecţii
sau al unui capitol). În evocare: se poate desena cadranul şi se pot trece obiectivele sub formă de cerinţe; elevii îşi trasează cadranele şi îşi
citesc cerinţele; le putem cere apoi să citească lecţia cu atenţie pentru a face însemnările în cadran; În realizarea sensului: colaborează,
comunică, cer sfaturi şi îndrumări cadrului didactic, dezbat şi realizează obiectivele prevăzute; În reflecţie: se confruntă rezultatele, se
dezbat, se analizează, se fac aprecieri.
Elevii devin treptat conştienţi de puterea lor de utilizare a celor învăţate şi încep să-şi organizeze singuri datele, îşi formulează cerinţe, îşi
stabilesc obiective devenind mai independenţi în învăţare (exemplu: se poate cere ca temă realizarea unui cadran cu sarcini „personalizate”,
acestea fiind foarte variate şi cu multiple valenţe funcţionale, unde elevii îşi stabilesc sarcini diversificate şi de complexitate crescută).
Îmbinarea cititului cu scrisul, comunicarea cu desenul în gândirea critic, fac din activitate un joc în care elevilor le place să se implice. Este o
metodă care place elevilor şi care le cere orientare în pagină, le formează gustul estetic, elevii fiind preocupaţi nu numai de ceea ce scriu, ci
şi de felul în care scriu.
 Un cadru didactic care foloseşte metode activ-participative trebuie să fie:
– Un sfătuitor – care îşi ajuta elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează şi îşi prezintă propriul
punct de vedere;
– Un animator – care iniţiază metode şi le explică elevilor, pregăteşte materialele didactice şi prezintă
scopurile învăţării;
– Un observator şi un ascultător – care observă elevii în timpul activităţii şi îi poate aprecia corect;
– Un participant la învăţare – care nu are impresia că este perfect şi învaţă toată viaţa;
– Un partener – care poate modifica ‘’scenariul’’ lecţiei, dacă clasa o cere.
Întrucât școala a căpătat o nouă formă de desfășurare, este bine ca și noi, cadrele didactice și elevii să
ne adaptăm la situația actuală. Este evident faptul că elevii născuţi în aşa numita eră digitală (nativii
digitali) par să fie mult mai bine pregătiţi pentru provocările ce vin. Agilitatea în înţelegerea
conţinuturilor, rapiditatea în reacţie şi gândire vin în contradicţie cu profesorul de astăzi (imigrantul
digital) transmiţător de cunoştinţe din manual şi coordonat de un mind set tradiţional şi neactualizat.
Iată de ce, într-o manieră adaptată, e nevoie ca actul didactic să urmeze cursul unui nou tip de act
didactic digitalizat
 Fie că vorbim despre predarea digitalizată, despre învățarea sau evaluarea realizată în mediul online, profesorul
de azi trebuie să conștientizeze necesitatea adaptării conținututrilor la noua modalitate de lucru. În acest sens, se pot
exemplifica două maniere de aplicabilitate a predării conținuturilor învățării folosind metode interactive
adaptate în e-learning:
• Metoda Frisco
• Reprezintă o metodă de rezolvare a unei probleme de către participanţi pe baza interpretării unui rol specific.
• Presupune identificarea unor probeleme complexe şi rezolvarea lor prin metode eficiente şi accesibile nivelului de
înţelegere al elevilor.
• Vizează distribuirea şi asumarea unor roluri de către elevi: C – conservator; E – exuberant; P-pesimist; O – optimist.
• Elevii pot interpreta roluri individual sau în grupuri.
Aplicabilitate pentru e-learning:
Exemplu: Comunicare în Limba Română (clasa pregătitoare);
Subiectul: „Puiul”, de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti
Organizare: Se împart elevii în 4 grupuri şi se aleg liderii (reprezentanţii fiecărui grup
stabilit), cu rol în prezentarea variantelor de rezolvare a problemei în cauză, sau a soluţiilor.
Desfăşurare: Se prezintă în slide-uri/film video lectura „Puiul” (I. Al. Brătescu-Voineşti), după care se propune o
invitaţie la reflecţie pe marginea identificării unor soluţii de salvare a puiului de prepeliţă. Se dă un termen de reflecţie,
după care, grupurile de elevi stabilite, respectiv liderii lor, sunt invitate să exprime soluţiile, pe rând. Soluţiile propuse
trebuie să fie în acord cu rolul pe care îl îndeplinesc. Liderii iau cuvântul, dar pot fi, în acelaşi timp, ajutaţi cu
completări de către membrii de echipă.
 Metoda Brainstorming
• Reprezintă o metodă de stimulare a creativităţii ce constă în enunţarea spontană a cât mai multe idei pentru
soluţionarea unei probleme, într-o atmosferă lipsită de critică.
• Urmăreşte exersarea capacităţilor creative ale elevilor care să conducă la formarea unor elevi activi, capabili să se
concentreze mai mult timp.
• Este o tehnică pentru stimularea în echipă a gândirii creatoare a elevilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru
rezolvarea unei probleme.
• Constă în propunerea participanților de a expune cât mai multe variante de rezolvare, inclusiv cele mai fantastice. În
continuare, din numărul total de opinii se selectează cele mai reușite, care pot fi utilizate în practică.
Aplicabilitate pentru e-learning:
Exemplu: Ştiinţă + Comunicare în limba română + Arte vizuale (activitate interdisciplinară la clasa pregătitoare);
Subiectul: „Oraşul meu curat şi nepoluat”
Organizare: Elevii se împart în 6 grupuri de câte 4. Fiecărui grup îi revine sarcina de a gândi şi emite soluţii referitoare la
amenajarea unui sector al oraşului în care locuiesc. Se vor avea în vedere aspecte importante precum: parcuri, locuinţe,
şcoli/grădiniţe, străzi, fabrici/instituţii.
 
Desfăşurare: Se distribuie fiecărui grup de elevi o zonă/un sector al oraşului asupra căruia vor emite soluţii de
îmbunătăţire şi inovare urbanistică sub aspectul combaterii poluării. Elevii comunică în grupuri, îşi transmit idei de
amplasare a parcurilor, şcolilor, locuinţelor, străzilor, fabricilor şi altor elemente cu rol ecologic, şi desenează în
whiteboard (tabla interactivă comună fiecărui grup) sectorul reprezentativ al oraşului într-o variantă inovativă.
La final se vor prezenta ideile de către reprezentanţii grupurilor formate, iar lucrările (desenele /realizate în whiteboard)
se vor organiza într-un poster sau e-book denumit generic „Oraşul meu curat şi nepoluat”.
  Trăim în secolul în care tehnologiile acaparează din ce în ce mai mult spaţiu în viaţa de zi cu zi, noi, cadrele didactice, suntem cei care venim să dăm frâu liber creaţiei elevilor şi să le
modelăm paşii spre cunoştinţe. Învăţământul preuniversitar trebuie mereu să se adapteze noilor cerinţe ale societăţii noastre, care parcurge un salt tehnologic destul de înalt către o nouă era a
tehnologiilor. Rolul profesorului în aceste momente devine crucial deoarece în asemenea salturi competenţele profesorilor trebuie adaptate noilor cerinţe şi necesităţilor elevilor din această eră.
Spre marea noastră uimire procesul tehnologic este într-o dezvoltare mai rapidă decât schimbările ce au loc în domeniul educaţiei, fapt care motivează profesorul să-şi autoperfecţioneze
metodele de predare – învăţare - evaluare, utilizate în cadrul orelor. Pentru a răspunde cerinţelor secolului în care trăim este nevoie să avem un învăţământ flexibil care să le permită elevilor să-
şi pună în valoare cunoştinţele prin modul în care ei cred că o fac cel mai bine şi le reuşeşte sută la sută să se manifeste.

 
 Provocarea pentru actualii profesori este aceea de a structura informaţia într-o manieră relevantă, de interes şi de
mare captivitate pentru elevii care au nevoie să-şi menţină interesul şi motivaţia pentru învăţare la un nivel ridicat,
şi care au nevoie să-şi dezvolte un simţ critic care să-i conducă pe calea însuşirii unor valori de bază.
Perioada pe care o traversăm reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită, întregul nostru stil de
viață este pus la îndoială pe o durată nedeterminată. Tot ceea ce înseamnӑ proces de predare-învӑțare-evaluare a
redevenit în atenția noastră sub titulatura de proces educațional la distanță. Cu toții am fost nevoiți să ne mutăm
activitatea în mediul on-line și am făcut cunoștintă cu aplicații care faciliteazӑ învățarea la distanță.
Învățarea în mediul virtual este ca o ,,școală altfel”, o școală care se caracterizează prin diversitate și
complexitate.
Resursele web contribuie la schimbarea tipului de predare dintr-un model static într-unul dinamic, în care joculețe
simple cu potrivire de cuvinte, puzzle-uri, quiz-uri și multe alte tipuri de aplicații pot susține într-un mod atractiv
învățarea. În situația în care am fost nevoiți ca predarea să o facem prin intemediul mijloacelor digitale, am
constatat că folosirea unor jocuri didactice interactive în cadrul orelor prin intermediul unor aplicații digitale duc
la îmbunătațirea rezultatelor școlare ale elevilor. În ,,școala de acasă”, pentru crearea unor resurse interactive
pentru elevi, am folosit următoarele platforme și aplicații digitale:

 
 Platforma educaţională WordWall este una din acele platforme care vin în ajutorul cadrului didactic
pentru a face o lecţie mai interactivă. Ni se propun mai multe forme de joc, chiar şi realizând o activitate,
elevul are opţiunea să-şi schimbe aspectul jocului, condiţiile rămânând aceleaşi; această platformă
încadreză cu succes toate categoriile de vârstă, vine cu opţiuni diferite de a crea şi a dezvolta creativitatea.
Aplicația Wordwall este o aplicație utilă pentru crearea activităților, exercițiilor interactive și distractive
pentru copii. Este interesantă prin faptul că elevii percep aceste exerciții ca drept jocuri, dar prin aceste
jocuri le dezvoltăm competențe, le formăm aptitudini și deprinderi utile (
https://wordwall.net/ro/myactivities).
 Aplicația LearningApps este o aplicație concepută pentru a sprijini procesele de predare. Este un
instrument potivit pentru a fi utilizat în cadrul lecțiilor online cât și offline și poate fi folosit la oricare etapă a
lecției. De asemenea, platforma oferă posibilitatea de a crea conturi pentru clasele de elevi, în care elevii au
posibilitatea de a realiza sarcinile și rezolva exercițiile digitale propuse de către cadrul didactic. Respectiv,
cadrul didactic are posibilitatea de a vizualiza corectitudinea realizării sarcinii propuse, timpul realizării
sarcinii și numărul elevilor care au realizat sarcina corect (https://learningapps.org/display?v=pbx62y15321).
 
 WordArt este o aplicație care realizează ușor un „nor de cuvinte” – un mod de reprezentare vizuală a unui
text sau a unui șir de cuvinte, în care, de obicei, semnificația unui element-cuvânt este relevată de mărimea
acestuia relativă la celelalte elemente.  Poate fi un instrument pentru analiză de conținut sau pentru crearea unui
suport pentru prezentare de conținut, în formă grafică – statică sau interactivă. Avantajul aplicației WordArt (față
de Wordle, de exemplu) este că se pot realiza mai multe forme de nori de cuvinte (
https://wordart.com/edit/ppp1g2a5476l).
 
Kahoot! este o aplicație ușor de utilizat, îndrăgită de către elevi. Este accesată
de către aceștia de pe dispozitivul mobil sau intrând pe site-ul kahoot.it, în
acest caz putând fi folosit și calculatorul sau laptopul. Este foarte important
faptul că elevii percep utilizarea acestei aplicații ca pe un joc, ei nu simt că
sunt evaluați, sunt relaxați și dornici de a interacționa și mai mult cu
tehnologia digitală în mediul școlar, în educație. Avantajul aplicației Kahoot!
este că antrenează elevii în activități rapide de evaluare de cunoștințe: test,
quiz, trivia (
https://create.kahoot.it/details/58b421a1-21fe-4fde-bc65-fdb3899c5784).
 LIVRESQ este un editor de resurse educaționale în format digital. Acesta facilitează crearea de lecții
interactive, ce conțin texte, galerii de imagini, animații, audio, video, quiz-uri și alte elemente, fără a fi
necesare cunoștințe de programare. Lecțiile realizate în LIVRESQ pot fi descărcate pentru a fi folosite offline
sau pot fi partajate pe internet foarte ușor prin Biblioteca LIVRESQ, copiii putând avea acces la ele de pe
orice tip de dispozitiv smart (telefon, tabletă, PC). Consider că platforma LIVRESQ este școala în care
gândurile se pot proiecta pe ecrane, cromatic și imagistic și în care cadrul didactic este regizorul care jonglează
cu creație, artă, inventivitate și comunicare prin idei, viziuni. Cu ajutorul editorului livresq am realizat lecții
interactive interesante, îndrăgite și apreciate de copii, în care învățarea devine mult mai ușoară și mai plăcută,
accentul în demersul didactic punându-se pe elev (
https://library.livresq.com/details/6013330401f06b0007661627).
 JeopardyLabs este una din platformele online, menite să aducă jocul didactic interactiv în
cadrul claselor noastre.
JeopardyLabs ne vine în ajutor în momentul când dorim să punem accent pe cunoştinţele
obţinute, să generalizăm sau să verificăm cunoştinţele elevilor fie în cadrul unei ore sau după
studiul unui modul. Platforma poate fi utilizată atât ca o evaluare formativă, cât şi ca o evaluare
iniţială la început de an şcolar. Se utilizează uşor în timpul orelor, cât şi în cadrul concursurilor
extraşcolare. Oferindu-le link-ul elevilor ei pot ulterior accesa din orice gadget jocul propus de
profesor şi exersa, analiza, verifica cunoştinţele care le-au dobândit pentru că acolo este deja
răspunsul corect. Elevilor nu le rămâne decât să conştientizeze unde anume sunt acele lacune la
care trebuie să mai lucreze.
Platforma ne oferă posibilitatea să accesăm acele domenii care le dorim atât la căutare
pentru a accesa un joc gata creat de cineva, cât şi ne oferă posibilitatea de a crea propriul joc, a
stabili reguli, a pune întrebări şi a oferi răspunsuri. La fel, nu suntem limitaţi în modul de
organizare a jocului, putem forma atâtea echipe de câte avem nevoie 1-2-5. Pe ecran, în acelaşi
timp putem vizualiza rezultatele pe care le are echipa la acel moment.
 În concluzie, învățarea trebuie să continue dincolo de școală cu aceste instrumente online
accesibile tuturor. Cu multă determinare, putem face progrese împreună și, mai mult decât oricând, putem
încuraja elevii să învețe și să lucreze independent. Se spune că cel mai bun instrument este cel pe care
oamenii îl vor folosi. În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să
creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă.
Produsele elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar creativitatea pe care
tehnologia îți permite să o exprimi este ceva despre care profesori din diverse colțuri ale lumii vorbesc în
mod constant într-un sens pozitiv.
Provocarea pentru actualii profesori este aceea de a structura informaţia într-o manieră
relevantă, de interes şi de mare captivitate pentru elevii care au nevoie să-şi menţină interesul şi motivaţia
pentru învăţare la un nivel ridicat, şi care au nevoie să-şi dezvolte un simţ critic care să-i conducă pe calea
însuşirii unor valori de bază.
 BIBLIOGRAFIE:
Baltac, Vasile – Lumea digitală. Concepte esențiale, Editura Excel XXI Books, București, 2015
Susskind, Jamie – Politica viitorului. Tehnologia digitală și societatea, Editura Corint, București, 2019
S. Breben, E. Gongea, G. Ruiu, M. Fulga – Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura Arves, 2002.
Abric, Jean – Claude, Psihologia comunicării, Teorii şi metode., Editura Polirom, Iasi, 2004
Ciascai, L., (2010), Metode şi strategii de instruire, Suport de curs;
Dulamă, M. E. ,(2009), Cum îi învăţăm pe alţii să înveţe, Editura Clusium, Cluj-Napoca.
Ezechil, L., (2002), Comunicarea educaţională în context şcolar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Lacombe, F., (2005), Rezolvarea dificultăţilor de comunicare, Editura Polirom Iaşi.
Pânişoară, I.O., (2008), Comunicarea eficientă, Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi.
Pease, A., Pease, B., (2007), Abilităţi de comunicare, Editura Curtea Veche, Bucureşti.
Stan, C., (2001), Teoria educaţiei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
https://jeopardylabs.com/play/
https://wordwall.net/
https://epale.ec.europa.eu/ro/blog/use-digital-tools-adult-education
https://edict.ro/instrumente-online-pentru-evaluarea-elevilor/
https://profs.info.uaic.ro/~mihaela/teach/courses/iac/curs03iac.pdf
https://www.educatieprivata.ro/strategii-de-predare-online/