Bunele maniere

• Eticheta și manierele sunt strâns legate între ele, dar nu reprezintă același lucru.
• Aș putea spune că sunt complementare.Dacă vom consulta dicționarul vom observa că termenul maniere
provine din limba franceză de la manière și înseamnă mod de a se comporta sau de a se prezenta în
societate; comportare, ținută conform DEX, Ediția 2009.
• Manierele vin mai mult din inimă, pentru că se referă la amabilitate și bună-cuviință, nu la un anumit set de
reguli. Respectul, bunătatea și considerația față de sentimentele celuilalt reprezintă baza bunelor maniere.
Astfel, devii un cetățean potrivit al societății, te vei potrivi precum o piesă într-un puzzle.Manierele sunt
conștiința sensibilă a sentimentelor altora.
• Dacă ai această conștiință, ai maniere bune indiferent care furculiță o folosești.Bunele maniere reprezintă
ceva din interior – un simț înnăscut al considerației pentru ceilalți și respect față de sine. Manierele sunt
făcute din trivialități ale conduitei care pot fi ușor de învățat dacă se întâmplă cuiva să nu le știe; maniera
este personalitate – reprezintă manifestarea exterioară a caracterului înnăscut al cuiva și al atitudinii în
viață….Eticheta trebuie, dacă ne referim la ceva mai mult decât utilizarea neînsemnată, să includă etica cât
și manierele. Cu siguranță că ceea ce este o persoană, este mai important decât ceea ce pare că este. –
Emily Post
Codul bunelor maniere reprezintă de fapt „arta de a trăi
frumos” în toate împrejurările vieții. – Cornel Istrate
• Bunele maniere țin de frumusețea caracterului uman și de moralitatea sa, nu doar de
respectarea unor reguli care s-au impus și codificat de-a lungul timpului. Odată cu
evoluția pe scara socială, codul bunelor maniere s-a impus în majoritatea domeniilor
esențiale vieții: relațiile dintre sexe și clase, vestimentație și hrană, corespondență și
tot ce ține de activitatea socială. Acest set de reguli vine să ne facă viața mai
ușoară contrar concepției eronate de astăzi a unora, care le asociază cu
o anume „rigiditate” și „strictețe” sau cu sensul de „învechit”.
• Bunele maniere reprezintă un limbaj cu ajutorul căruia oamenii se simt mai bine,
știu cum să se comporte în diferite situații astfel încât să nu deranjeze. Acest limbaj
comun ne permite să comunicăm, să conviețuim cu membrii familiei, cu colegii de
la servici și să ne descurcăm exemplar cu orice străin întâlnit, fără a exista vreo
teamă că am putea face o impresie proastă.
Victor Hugo afirma:
Lumea fără reguli este un
haos.
• Societatea are nevoie de reguli cu care toată lumea să fie de acord și mai ales pe care, toată lumea
să le respecte, altfel se instalează haosul. Nu ar fi nimic mai distrugător pentru un popor, și pentru
lume, în general, precum lipsa moralități și nerespectarea unei ordini în orice domeniu. Fie că
vorbim de viața familială, cea socială sau profesională, în toate există dorința ca lucrurile să meargă
bine. Și cum altfel s-ar putea fără cunoașterea acestui limbaj al bunelor maniere?
• Moralitatea stă la baza unei societăți de succes în care oamenii construiesc relații durabile bazate pe
respect reciproc, pe o încredere deplină și pe o dezvoltare armonioasă pe toate planurile. În lipsa ei
apare decadența și inevitabil autodistrugerea iar istoria ne stă mărturie cu nenumărate exemple în
acest sens.
• Bunele maniere pornesc din suflet, dintr-o inimă curată care aspiră necontenit la armonie. Aceasta
înseamnă că trebuie să existe o măsură în toate, o cumpătare. Atâta vreme cât ne orientăm către a
ne dezvolta caracterul frumos și clădit pe niște trăsături ale valorii, sufletul înflorește și odată cu el
și maniera noastră de a ne comporta. Un suflet blând nu va fi capabil de vorbe urâte și de jigniri iar
astfel, relațiile sale vor fi plăcute. Casa lui va fi primitoare ca reflexie a armoniei din inimă și din
minte. Îmbrăcămintea acestuia nu va fi opulentă și nici vulgară pentru că există un echilibru al
minții. Când inima îți este orientată către frumos vei face totul astfel ca în jurul tău să se reflecte
acest lucru.
• A fi un gentleman înseamna...sa ne comportam cuviincios cu cei din jurul nostru, indiferent
de vârsta si conditie sociala, sa fim politicosi si agreabili, sa fim capabili sa ne stapânim
emotiile si impulsurile, sa dam dovada de încredere si onoare, sa fim concilianti, sa stim sa
aplanam conflictele si sa le evitam, sa fim decenti, sa ne respectam pe noi însine, cât si pe
cei din jurul nostru, sa fim tolerabili cu cei din mediul nostru social, sa ne stabilim propriile
noastre principii morale, pe care sa le respectam cu strictete, sa avem o tinuta si un limbaj
impecabil, sa avem în vedere lucrurile cu adevarat esentiale, sa detinem simtul
responsabilitatii, sa fim diplomati, sa stim sa actionam în orice situatie. Adevaratul
gentleman are câteva tabu-uri pe care nu le încalca niciodata. El nu vorbeste despre bani în
societate si mai ales nu se lauda ca are bani cu nemiluita, dar nici nu se plânge ca îi
lipsesc, nu se împrumuta decât în cazuri extreme si niciodata de la o femeie, nu
comenteaza în fata unor terte persoane gesturile si vorbele sotiei sau ale copiilor sai si nici
nu-i cearta în fata strainilor, nu dezvaluie nici secretele, nici dificultatile lui familiale, îsi
stapâneste pasiunile, emotiile, sentimentele, pentru ca ramâne stapân pe el însusi, oricare
ar fi împrejurarile, chiar si atunci când este într-o situatie disperata
• Este gresit...sa deranjam linistea publica, sa mâncam sau sa fumam pe strada, sa aruncam
hârtii sau resturi pe strada, si mai putin în locurile special amenajate, sa avem un limbaj
necuviincios cu o persoana mai în vârsta decât noi, sa abuzam de ceilalti, sa distrugem
bunurile publice, sa nu cedam trecerea, dupa caz, unei persoane adulte, unei femei sau unui
superior, sa adoptam o pozitie sau o tinuta nepotrivita în societate.
• Pe strada, conversatiile...nu sunt intocmai potrivite, mai ales daca se fac în mijlocul
drumului. Însa, daca este neaparat nevoie, este bine sa adoptam o pozitie cât mai retrasa, în
asa fel încat sa nu încurcam trecerea celorlalti. De asemenea, este politicos sa vorbim pe
un ton nu foarte ridicat.
• Transportul în comun...prevede ca urcarea si coborârea calatorilor sa se faca prin spatiile
indicate, si anume, urcarea prin spate si pe partea din stânga a usii de la mijloc, iar
coborârea prin cealalta jumatate si pe usa din fata.
• Locul pe scaun...se ofera persoanelor în vârsta, femeilor, femeilor însarcinate, persoanelor
cu copii, infirmilor.
• În taxi...este nepermis sa ne asezam pe locul din dreapta al soferului, în special, în cazul
doamnelor. Barbatul care însoteste o doamna va ocupa locul din spatele soferului, lânga
aceasta, si nu pe cel de lânga sofer. Când se ajunge la destinatie, barbatul este atent sa îi
ofere doamnei un ajutor la coborârea din vehicul si apoi sa plateasca soferul. În autoturismele
private, persoana în vârsta sau superiorul ocupa locul din dreapta celui care conduce.
• La teatru, la cinematograf, sau la concert...barbatul va purta întotdeauna, seara, la teatru, un
costum de culoare închisa. La garderoba, el o va ajuta pe cea care îl însoteste sa îsi lase
haina. Barbatul este cel care conduce doamna spre locurile rezervate, traversând rândul cu
fata la ceilalti. Este nepoliticos sa mâncam în timpul spectacolului sau sa comentam cu voce
tare.
• Când mergem în vizita...nu este neaparat nepoliticos sa nu ne descaltam la intrarea în
locuinta. Acest lucru depinde foarte mult de gazda. Daca aceasta insista sa ne descaltam, e
bine, la cererea noastra, sa ne înlocuiasca încaltarile cu o pereche de papuci de casa. Altfel,
aspectul de tinuta eleganta si desculta este mai neplacut.
• Când suna telefonul...este recomandat sa raspundem cel tarziu dupa cel de-al cincilea
apel. Cel care a apelat saluta si se recomanda celui pe care îl solicita. Este foarte
important modul în care vorbim, înca de la începutul convorbirii, cu cel care a sunat. O
convorbire conventionala nu trebuie sa depaseasca 5 minute. Urmeaza obligatoriu
treptele urmatoare: - Alo, familia...? ( asteptam comfirmarea) - La telefon este... ( ne
spunem neaparat numele, nu formule de genul “un prieten” sau o alta forma evaziva).
Si continuam imediat: - As dori sa vorbesc cu... ( numele celui solicitat). Apoi întrebam
- Deranjez cumva? Daca ne va spune – Da., întreabam politicos când am putea reveni,
altfel, trecem direct la subiect. Trebuie sa fim precisi si sa nu ne întindem. Nu uitam ca
timpul costa! Si pe el si pe noi, iar unele persoane sunt atât de delicate, încât nu vor
îndrazni sa ne întrerupa. Pe de alta parte, nu suntem datori sa ascultam pe orice
“nauc”. Ne putem scuza politicos, dar ferm, dupa care, dupa ce îl înstiintam ca trebuie
sa închidem telefonul, suntem liberi sa asezam receptorul în furca, chiar daca celalalt
nu a terminat. Este recomandat ca atunci când dam un telefon sa nu fie nici prea
devreme, nici prea tarziu si sa evitam orele de masa.
Cât este de importantă ținuta?
• Când mergem pe strada...este important sa avem o tinuta placuta, cu spatele drept, pasi normali, bratele si
coatele sa stea cât se poate de nemiscate în partile laterale ale corpului nostru. Este bine sa evitam pozitia
gârbovita, bratele încrucisate, umerii aplecati înainte, sau expresia încruntata de pe fata. Modul în care pasim pe
strada spune foarte multe despre educatia primita.
• Când discutam cu cineva pe strada...este bine sa nu ne sprijinim de vreun zid sau de orice altceva, ci sa ne
mentinem pozitia. De asemenea, mâinile tinute în buzunare denota lipsa de respect fata de cel cu care
întretinem conversatia. Este indicat sa evitam sa stam cu spatele la cei din jurul nostru.
• Când ne asezam pe scaun...o putem face cu gratie, sau cu totala apatie, aruncându-ne pe scaun si tolanindu-ne
cât mai comod. Ce este bine sa evitam în tot acest timp în care stam pe scaun? Sa nu ne sustinem genunchii cu
mâinile, sa nu stam cu genunchii departati, în special daca suntem o doamna, sa nu încrucisam picioarele.
• Mâinile..., în timpul unei conversatii, vor fi cât mai putin folosite pentru gesturi evidente, nu se vor tine în
buzunare, nu se vor tine în sold. Ele se vor folosi pentru a da contur si expresivitate conversatiei, fara a exagera,
însa. Totodata, atunci când cascam, tusim sau stranutam, este indicat sa ne ducem mâna la gura.
• Felul în care râdem...este foarte important în impresia pe care o dam celor din jur. Chiar daca un anume lucru ne
amuza foarte tare si ne stârneste râsul, este recomandabil sa evitam gesturile de proasta crestere, si anume, sa
râdem în hohote, sa ne lovim peste coapse sau sa ne îmbrâncim vecinul.