TEORII ALE UITARII

RADULESCU RARES
CLASA A 10A I
• Există o mulțime de controverse teoretice
asupra uitării. Fiecare şcoală de psihologie
încearcă să explice uitarea în maniera ei și există
mai multe modalităţi explicative. Diferite teorii
reprezintă doar adevăruri parțiale. Vom
examina acum câteva teorii importante:

• 1.Teoria interferenţei retroactive.

• 2.Teoria Gestaltistă.

• 3.Teoria psihanalitică.
TEORIA INDIFERENTEI RETROACTIVE

• Psihologii experimentali sunt impresionați în

special de această teorie; deoarece este
posibil să se demonstreze sau să se producă
uitarea, uneori, în mai mică sau mai mare
măsură, prin intermediul învățării
interpolate. Mcgeouch, după un studiu
amplu al datelor experimentale,
concluzionează că interferența cauzată de
activitatea interpolată oferă cea mai bună
teorie a uitării. Părerea lui a fost acceptată de
mulți psihologi
 CU TOATE ACESTEA, TREBUIE SĂ ADMITEM CĂ TEORIA NU
ESTE LIPSITĂ DE INADVERTENȚE. UNELE DINTRE LEGĂTURILE
SLABE DIN TEORIE SUNT:

• 1. Singurele exemple clare de interferență directă se obțin atunci

când sarcina B (sarcină interpolată) solicită noi răspunsuri la
stimulii originali ai sarcinii A sau niște stimuli asemănători cu A.
Asta se întâmplă atunci când unitățile A-B sunt învățate mai întâi
și unitățile A-B1 sunt învățate ulterior. Dar se produce o anumită
inhibiție retroactivă, chiar și atunci când cele două sarcini sunt
exact similare.
• 2. Există o mare diferență în uitarea de zi cu zi, și ceea ce este
cauzat de activitatea interpolată în situația de laborator. În
situația de laborator, sarcinile interpolate și cele originale trebuie
să fie într-o oarecare măsură similare, pentru a produce orice
inhibiție retroactivă. Dar diversele activități ale zilei, nu sunt
similare, ci de multe ori radical diferite şi totuși, există uitare.
 TEORIA GESTALTISTA

• Psihologii gestaltişti au abordat problema memoriei din

perspectiva percepției. Pentru ei, este incredibil că o urmă a
unui obiect din memorie ar conține mai degrabă legături
neorganizate. Trebuie să existe o unitate dinamică a
impresiei senzoriale a aceluiași obiect. Impresia simțului nu
este o impresie fotografică pasivă, ci este influențată de
interesele observatorului și, în mod fundamental, de
tendința sa de a percepe obiectul în ansamblu. Percepția, de
exemplu, întregul, domină percepția părților și le face să se
înconjoare, pe cât posibil, cu configurația întregului. Dacă
cifra apare circulară, ea este percepută ca un cerc;
neregularităţile ușoare sunt ignorate. Această forțare a
pieselor de a se conforma nu este un act voluntar al
perceptorului, ci este inerent chiar în procesul percepției
sensului.
DIN ACEASTĂ TEORIE AJUNGEM LA ANUMITE
CONCLUZII LOGICE:

- prima este că figura așa cum ne-o amintim ar trebui să fie o figură mai bună
decât a apărut când a fost văzut inițial - mai simetric, fără neregularităţi și
lacune, mai unificată.

-a doua este că ar trebui să devină mai bine și mai bine cu timpul.

-a treia este că nu ar trebui să fie uitată niciodată dacă ar putea fuziona cu alte
figuri amintite și nu mai poate fi identificată cu percepția inițială.

-ultima concluzie este probabil importantă și explică uitarea în viața de zi cu

zi. Nu uităm pentru că ceea ce am perceput a dispărut din memorie, ci pentru
că materialul amintit, în timp, se îmbină cu alte materiale amintite (datorită
naturii dinamice) și astfel nu poate fi ușor identificat cu percepția sa inițială.
 TEORIA PSIHANALITICA(UITAREA
MOTIVATA)

• Freud și urmașii săi dau o explicație diferită pentru uitare, care

merită cu siguranță o anumită atenție. Potrivit acestora, uitarea, în
cea mai mare măsură, nu toată, este așa-numita „uitare motivată”.
Cu alte cuvinte, uităm anumite lucruri pentru că dorim să le uităm.
Nu se datorează pierderii retenției, ci datorită inhibării reamintirii.
Inhibarea este detașabilă prin tratamentul psihanalitic. Pentru a
explica de ce suntem motivați să uităm anumite lucruri, freudienii
susțin că evenimentele asociate cu vina, eșecul și rușinea ne tulbură
și, prin urmare, sunt uitate de eforturile noastre inconștiente. Este
dificil de duplicat aceste condiții în laborator, dar nu lipsesc
încercările în care au fost manipulate astfel de variabile precum
sentimentul de eșec sau anxietatea. Aceste tipuri de experimente
nu au dat nici un rezultat tangibil în susținerea teoriei, dar se pare
că există cel puțin o urmă de adevăr în teoria psihanalitică a uitării.
Sigmund
Freud
SFARSIT!!!!