FUNCŢIILE PULPEI

DENTARE

DOBOȘ MIHAIL
GR-108
 Pulpa dentară
Pulpa dentară este un organ complex, constituit dintr-un ţesut conjunctiv moale,
lax, nemineralizat, prezentînd variate structuri celulare, vase sangvine, vase
limfatice, fibre nervoase, aparat receptor şi calcificări pulpare, cuprinse toate într-o
substanţă fundamentală.
Structurile pulpei îndeplinesc în ansamblu funcţiile acesteea (nutriţia, sensibilitatea,
capacitatea de regenerare şi apărare a dintelui etc.), asigură activitatea vitală a
dintelui.
Pulpa dentară derivă din zona centrală a papilei dentare, formate de către
ectomenzenchim.
Între pulpa dentară şi dentină există corelaţii strînse, deoarece embriologic şi
structural ele au la bază acelaşi ţesut, fapt care se reflectă în elementele de
funcţionalitate.
Pulpa este situată în centrul dintelui, într-o cavitate delimitată la exterior de către
dentina mineralizată, de care este separată printr-o zonă dentinogenetică.
 FUNCŢIILE PULPEI DENTARE

- funcţia - funcţia - funcţia - funcţia

formativă nutritivă protectivă defensivă

- funcţia - funcţia - funcţia

reparativă inductivă senzitivă
 Funcţia formativă (plastică)
Funcţia formativă (plastică) – participă la formarea dentinei, în cursul procesului de
dentinogeneză. Această funcţie este asigurată nemijlocit de elementele celulare înalt
diferenţiate ale pulpei – odontoblastele. Rezervele de odontoblaste se completează
permanent din contul diferenţierii celulelor stratului subodontoblastic.
Funcţia formativă a pulpei se manifestă cel mai activ şi evident în perioada de
formare a dintelui şi continuă după erupţia lui. Pe parcursul vieţii odontoblastele îşi
păstrează capacitatea de a forma dentina şi după maturizarea dintelui, prin sinteza şi
moneralizarea dentinei.
FUNCŢIA NUTRITIVĂ (TROFICĂ)

Funcţia nutritivă (trofică) – troficitatea dentinei este

asigurată prin reţele bogate, bine dezvoltate, de vase
sangvine şi limfatice, precum şi prin substanţa
fundamentală.Prin intermediul acestora se realizează
aportul de substanţe nutritive şi apă către elementele
celulare ale ţesutului pulpar, dar şi evacuarea produselor
metabolice. Ţesuturile dure dentare (dentina, cementul)
sunt vascularizate şi fiind private de vase sangvine,
nutriţia lor se realizează prin plexul capilar
subodontoblastic şi capilare, care pătrund pînă în imediata
apropiere a odontoblastelor.
 Funcţia protectivă (de protecţie)
Funcţia protectivă (de protecţie) – este asigurată prin : funcţia senzitivă,
funcţia de barieră, funcţia reparativă.

Funcţia senzitivă
Funcţia senzitivă se face posibilă în urma prezenţei în pulpă a unui număr
important de terminaţii nervoase, care realizează inervaţia pulpei dentare şi
care parţial pot penetra dentina. Fibrele nervoase, stimulate în anumite
condiţii, particip direct la reglarea circulaţiei sangvine la nivel pulpar, ,
asigură o sensibilitate nociceptivă, reglează secreţia diverşilor neuromediatori
şi influenţează asupra dezvoltării inflamaţiei. Receptarea stimulilor
dolorigeni (căldură, rece, presiune, substanţe chimice) produce durere.
 Funcţia de barieră
Funcţia de barieră este constantă în caz de acţiune a factorilor patogeni în
pulpă, cănd se activizează celulele sistemului reticuloendotelial.
Histocitele se transformă, în caz de procese patologice pulpare, în
macrofagocite mobile şi execută funcţia de fagocitoză.La fel şi
plasmocitele ale pulpei dentare se manifestă protectiv, elaborînd anticorpi.

Granulocitele neutrofile asigură funcţia de fagocitoză şi digestie

intracelulară.

Fibroblastele participă la formarea capsulei fibroase din jurul unui focar

patologic, produs în pulpă.
FUNCŢIA
PROTECTIVĂ
Funcţia protectivă se manifestă deasemenea şi
prin funcţia reparativă, care constă în producerea
şi depunerea de către pulpă a dentinei secundare
şi terţiare, ca răspuns la o agresiune fizică sau
chimică.
FUNCŢIA DEFENSIVĂ (DE
APĂRARE)
Funcţia defensivă (de apărare) se manifestă la
acţiunea oarecare stimuli iritativi prin intervenţia
celulelor defensive ale pulpei dentare şi prin
desfăşurarea reacţiile imune.
Reacţia pulpei dentare prezintă semne clasice de
infalmaţie : dilatarea vaselor sangvine, creşterea
permeabilităţii vasculare, edemul, migrarea
transvasculară a leucocitelor.
Exudatul apărut duce la sporirea presiunii
efectuate asupra terminaţiilor nervoase, fapt
care se manifestă, în final prin senzaţia de durere.
 FUNCŢIA INDUCTIVĂ

Funcţia inductivă se exercită în

perioada de dezvoltare a dintelui, cănd
ţesutul mezenchimal, care va forma
papila dentară, acţionează inductiv
asupra diferenţierii epiteliului oral în
lamina dentară şi mai apoi în formarea
organului adamantin.
MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE