UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE LITERE
PROGRAMUL DE MASTER: IIMLRE

Dimensiuni interculturale ale comunicării

Conf. univ. dr. Ionel APOSTOLATU

Masterand: Cană (Chiriță) Monica

Anul I
 VARIAŢII INTERCULTURALE
ÎN COMUNICAREA NONVERBALĂ: GESTICA

1. Comunicarea.
Comunicarea 2. Gestica
nonverbală

4.Variații
3. Clasificarea
interculturale ale
gesturilor gesturilor
1.COMUNICAREA.
COMUNICAREA NONVERBALĂ

Comunicarea orice transmitere a

●

informațiilor, ideilor si
Defi emoțiilor de la o entitate
socială (persoana, grup
niție uman, colectivitate) la alta
prin intermediul
mesajelor.

●
,,communico, are, avi,
Etimolog
atum” în limba latină,
ia
cuvântul
actiunea de a face ceva
ui comun, de a împarți cu
cineva, de a împartăși

Înțelesul
termenului
în literatura
de
specialitate
●
???
 Înțelesul
termenului în
6. Proces ce literatura de 1. Schimb
specialitate verbal de
întărește gânduri sau
EUL idei

2. Proces prin
5 Transfer/ care îi
schimb înțelegem pe
alții

4.Transmitere
3.
de informații
prin simboluri Interacțiune
 Înțelesul
termenului în
12. Transmiterea literatura de 7. Proces care
informației de la specialitate unește părțile
sursă către discontinue ale
receptor lumii vii

11.Răspuns 8. Proces de
la un stimul împărtășire

9. Mijloace de
10. Proces de
transmitere a
reproducere a
mesajelor
ideilor militare
13. PROCES PRIN CARE O SURSA TRANSMITE UN MESAJ CATRE UN
RECEPTOR CU INTENTIA DE A-I INFLUENTA COMPORTAMENTELE.

Poate fi:
1. 1. „verbală", cand informatia este transmisă
prin limbajul articulat
 2. ,,nonverbală", cand nu folosim acest
limbaj.
 Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata în anul 1967 de
către Albert Mehrabian. În urma unui studiu, acesta a a ajuns la concluzia
co într-o prezentare publică, numai 7% din mesaj este transmis prin
comunicare verbală, în timp ce 38% este transmis pe cale vocală și 55% prin
limbajul corpului.
https://www.youtube.com/watch?v=3TZeYOHGL7k
 COMUNICAREA NONVERBALĂ

Comunicarea
Comunicarea nonverbala este
Cuprinde: „Mesajul" are o cumulul de mesaje,
nonverbală este
emitător, semnificatie care nu sunt
comunicarea
receptor, mesaj, care este exprimate prin
fără cuvinte şi cuvinte, dar care
canal de „codificata"de
este de două pot fi decodificate,
comunicare, catre emulator
feluri: creand intelesuri.
efect, feedback și Aceste semnale pot
comunicarea
si context al „decodificata"d repeta, contrazice,
paraverbală şi
actelor de e catre receptor. inlocui, completa
limbajul sau accentua
comunicare.
trupului.. mesajul transmis
prin cuvinte.
 Limbajul trupului are cel mai puternic efect asupra celorlalţi.
Comportamentul nonverbal are la bază mimica, gesturile şi toate miscările
corpului.

 „Comportamentul nonverbal" desemnează modificarea intentionata sau

neintentionata a pozitiei corpului unei persoane in raport cu un sistem de
repere spatiale sau schimbarea pozitiei componentelor corporale ale acestuia
(cap, trunchi, membre etc.) in raport cu un sistem de axe rectangulare, in
afara actiunii directe a altor persoane prin producerea sau limitarea fortata a
miscarilor corporale sau prin deplasarea in spatiu a respectivelor persoane
fara acordul acestora.
 2.GESTICA

https://www.youtube.com/watch?v=wvv1sU8pa_U
АNTRОРОLОGUL АMЕRІСАN RАY BІRDWHІЅTЕLL А АTRІBUІT
СОMUNІСӐRІІ GЕЅTUАLЕ URMӐTОАRЕLЕ САRАСTЕRІЅTІСІ:
DЕ АЅЕMЕNЕА, ЅTUDІUL GЕЅTUАLІTӐŢІІ СОMРОRTӐ
MАІ MULTЕ DІMЕNЅІUNІ:
 3. CLASIFICAREA GESTURILOR

1. Роrnіnd dе lа rароrturіlе dіntrе gеѕt şі lіmbај, Еkmаn & Frіеѕеn аu ѕtаbіlіt un

numаr dе 5 саtеgоrіі dе gеѕturі:

Gesturi
Gesturiilustratoare
emblemă
Gesturi
reglatoare

Gesturi
semnal
Gesturi
adaptoare
2. Desmond Morris împarte gesturile primare în şase categorii:

Gesturi
Gesturiexpresive
codificate
Gesturi
mimate
Gesturi
tehnice
Gesturi
schematice
Gesturi
simbolice
 3. Autor al unor lucrări best-seller, Roger E. Axtell ( 1991 / 1
998 ) ia
în considerare trei mari categorii de gesturi:
Gesturi achiziţionate,
dobândite de oameni
ca membri ai
anumitor culturi.

Gesturi instinctive,
( ex. scărpinatul
nasului când suntem
gata să spunem o
minciună)

Gesturi
codificate
(tehnice)
 4. Gesturile ar putea fi grupate şi după părţile corpului cu
care
sunt executate, distingându-se astfel:

Gesturi
realizate cu
mâinile
Gesturi
realizate cu
picioarele

Gesturi
realizate cu
capul

Gesturi
realizate cu
trunchiul

https://www.youtube.com/watch?v=zSLY2nqgB8A
 Lipsa gesturilor face ca discursul să piardă din dinamism
și să devină plictisitor. Pe de altă parte, utilizarea excesivă a
acestora induce publicului o stare de agitație, rezultatul
fiind obosirea audienței.
Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile făcute
în timpul unui discurs să atragă atenția asupra celor spuse
fără a deranja publicul.
Evitarea gesturilor agresive (mâinile ținute în șolduri,
îndreptarea degetului arătător către auditor), nervoase
(pocnitul din degete) sau a celor care denotă indecizie sau
nesiguranță (jocul cu diferite obiecte, trecerea mâinii prin
păr sau aranjarea parului) face mai sigură obținerea unui
rezultat pozitiv.
https://www.youtube.com/watch?v=6vT6sqjBFrs
 4. VARIAŢII INTERCULTURALE ALE
GESTURILOR
 Decodificarea mesajelor comunicării nonverbale trebuie să aibă în
vedere contextul cultural, informațiile culturale asociate unui act de
comunicare.
 Unele culturi sunt înalt contextuale, acordă o importanță absolută
contextului în stabilirea unei comunicări, cum sunt de exemplu
culturile chineză, coreeană sau japoneză, în timp ce altele, printre
care și culturile nord-americane sau nord-europene sunt slab
contextuale. (Românii apartin unei culturi mediu contextuale, ca si grecii,
spaniolii sau italienii).
 Prin urmare, comunicare nonverbală este modelată în funcție de
cultura căreia îi aparțin indivizii. Aceleași semne pot avea
semnificații diferite în culturi diferite.
 Gеѕtuаlіtаtеа еѕtе dеtеrmіnаtӑ şі rеglаtӑ dе
соmроrtаmеntе сulturаlе, dе vаrіаbіlе ѕосіоlоgісе
(vârѕtӑ, ѕеx, еtnіе, ѕtrаtіfісаrе ѕосіаlӑ), dе rеlіgіе şі сhіаr
dе реrсерţіа tіmрuluі. Grаdul dе fоlоѕіrе а gеѕturіlоr
vаrіаzӑ; еlе ѕunt mаі numеrоаѕе şі mаі frесvеntе lа соріі
dесât lа аdulţі, lа рорulаţііlе trіbаlе dесât lа сеlе
сіvіlіzаtе, lа mеrіdіоnаlі dесât lа nоrdісі, lа bӑrbаţі dесât
lа fеmеі.
JAPONEZII
Japonezii folosesc, în general, multe gesturi iar utilizarea
acestora de către bărbaţi depinde de context. Atât bărbaţii cât şi
femeile sunt mai relaxaţi şi mai expresivi faţă de cei din grupul
de apartenenţă dar în afara acestuia, limbajul trupului şi al
gesturilor este foarte restrâns. În public, atât femeile cât şi
bărbaţii stau liniştiţi, cu mâinile nemişcate, comportament care
e desemnat să abată atenţia de la individ şi să menţină echilibrul
social. Una dintre convenţiile gestualităţii la japonezi interzice
să se facă gesturi cu mâna referitoare la cineva, în prezenţa
respectivului, doar în absenţa aceluia sunt permise, pentru a
evita ofensarea.

Dintre gesturile cele mai frecvente asociate kinezicii, în cultura japoneză, plecăciunea este o
parte repetitivă şi integrată interacţiunilor sociale zilnice, folosită în numeroase împrejurări şi
contexte : când se întâlnşte o persoană, când se întreabă ceva, când se cer scuze, când se
felicită, când se exprimă acordul cu cineva, când se ia rămas bun ş.a. Gest de supunere, din
punct de vedere istoric, plecăciunea e un ritual contemporan, care exprimă respectul şi indică
statusul ierarhic.
Convenţiile dictează ca persoana mai tânără să se plece prima, mai adânc şi mai mult timp iar o
plecăciune făcută impropriu poate fi considerată insultă. Tradiţional, femeile japoneze au
mişcări distincte : îşi acoperă faţa cu mâinile sau un obiect, gest care, iniţial, semnifica umilinţa
precum şi intenţia de „dirijare a impresiei”. Unele dintre aceste gesturi nu se mai practică
datorită schimbărilor culturale, ca efecte ale industrializării şi influenţei modelelor culturale
vestice.
ITALIENII
Dacă italienii sunt priviţi stând de vorbă unii cu
alţii, se ajunge la concluzia că discuţia nu este altceva
decât un spectacol dramatic şi că scopul principal al
lor este să iasă pe străzi în fiecare zi pentru a-şi
flutura mâinile în aer. Oraşul în care se gesticulează
cel mai mult este Napoli. Locuitorii lui au ridicat
gestica la rang de artă, dezvoltând un sistem de
semne care rivalizează cu elocinţa limbajului vorbit.

Cultura italiană a dezvoltat un limbaj gestual, performat cu mâinile, extrem

de bogat şi, în mod firesc, dificil de decodificat de cei străini de respectiva
cultură:
 când o persoană bate cu arătătorul drept peste mâna sa stângă doreşte să facă o
invitaţie interlocutorului ;
 întinderea braţelor şi apoi încrucişarea mâinilor semnifică dorinţa de a felicita ;
 dacă cineva îşi întinde palma peste partea stângă a pieptului înseamnă că îşi dă
cuvântul de onoare în chestiunea care a fost abordată;
 gestul de a-şi muşca arătătorul drept îndoit exprimă furie ş.a.
BRITANICII
Britanicii înşişi recunosc faptul că nu sunt tocmai un
popor expresiv. Când se adresează celorlalţi nu îşi
folosesc foarte mult trupurile. Uneori britanicii
gesticulează în exces, atunci când sunt supăraţi sau
entuziasmaţi.

 Gestica britanică este aproape lipsită de orice componentă a expresivităţii,

obiectivul său principal fiind transmiterea informaţiei. 
 Pentru că pun mai mult accentul pe oralitate decât pe limbajul corpului, britanicii
sunt neinteresaţi de efectul pe care mişcările lor îl are asupra celorlalţi.
 O bună cunoaştere a posturilor şi gesturilor era o cerinţă importantă pentru actorii
din perioada elisabetana şi existau reguli stricte legate de cum trebuie să fie
folosite pe scenă mâinile, faţa şi corpul. Gestica a ocupat un loc important în viaţa
socială a englezilor de-a lungul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. Operele lui
John Bulwer arată că gesturile cu mâinile erau folosite din abundenţă în Anglia
secolului al XVII-lea şi că în unele situaţii difereau de la o regiune la alta.
 O comparaţie între naţiunile europene arată că ele se impart în trei
grupuri.
1. popoarele nordice – suedezii, finlandezii, norvegienii şi danezii -
care gesticulează foarte puţin.
2. naţiuni ca britanicii, germanii, olandezii, belgienii şi ruşii, care
gesticulează cu moderaţie. Ei au tendinţa de a-şi folosi mâinile
când se entuziasmează, când trebuie să comunice la o distanţă mai
mare sau când vor să se ameninţe ori să se insulte unii pe alţii.
3. naţiuni care îi reunesc pe italieni, greci, spanioli, francezi şi pe
portughezi. Aceştia utilizează gestica din abundenţă. Când se
adresează unii altora, işi mişcă mâinile si braţele desenând în aer,
accentuând astfel ceea ce spun şi păstrând trează atenţia
interlocutorului.
https://www.youtube.com/watch?v=qCo3wSGYRbQ

https://www.youtube.com/watch?v=x2dGVrOtDtw
 5.CONCLUZII
 Relationarea cu persoanele din jurul nostru se realizează prin
comunicare. Din acest motiv trebuie sa acordam o atentie sporita
modului în care transmitem ceea ce ne dorim si nu altceva. Cuvintele
nu sunt singurele purtatoare de mesaje. Uneori gesturile pot transmite
mai mult decat cuvintele. O persoana care doreste sa comunice
eficient trebuie să țină cont de o serie de elemente:  postura corpului,
privire,  inflexiunile vocii, proxemica, haine si accesorii, de modul în
care gesturile susțin informațiile transmise verbal, sau le contrazic.
 Modul în care comunicăm cu  prietenii noștri, cu familia, cu
superiorii, cu colegii reflectă o imagine despre cine suntem. Dacă ne
dorim să existe o concordanță între modul in care ne percem și modul
în care suntem percepuți trebuie să fim atenți la ceea ce spunem atât
prin cuvinte cât și prin gesturi. De cele mai multe ori persoanele care
nu spun adevarul realizeaza gesturi care contrazic ceea ce au spus, iar
acest lucru transmite informații negative despre aceste persoane.
https://www.youtube.com/watch?v=sg_YIqqprB4
Bibliografie:

 Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, (2005).

Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura. Bucureşti,
Ed.comunicare.ro.
 Codoban, Aurel. GESTURI, VORBE ȘI MINCIUNI. Mic tratat de
semiotică gestuală extinsă și aplicată, Ed. Eikon
 Collett, Peter, (2006). Cartea gesturilor europene. Bucureşti,Editura
Trei.
 Collett, Peter, (2005). Cartea gesturilor. Cum putem citi gândurile
oamenilor din acţiunile lor, Bucureşti, Editura Trei.