1932-1933

REPRESUNILE
STALINSTE ÎN RASSM
 Pe 12 octombrie 1924, Uniunea
FORMAREA: •
Sovietică a înființat o republică
autonomă, RSSA Moldovenească, în
componența RSS Ucrainene, pe o
parte din teritoriul dintre râurile
Nistru și Bug, republică în cadrul
căreia românii (sau moldovenii,
conform terminologiei oficiale
sovietice) constituiau circa 40% din
populație. Acest lucru a fost făcut în
speranța determinării românilor
basarabeni să se rupă de România.
HOLODOMOR
• Foametea a fost una dintre cele mai
UL ÎN RASSM grave catastrofe naționale ale
ucrainenilor din istoria modernă, cu un
număr de morți estimat la 10 milioane
[1]. În timp ce foametea din Ucraina a
fost parte a unei foamete care a afectat și
alte regiuni ale Uniunii Sovietice, prin
Holodomor se înțeleg strict evenimentele
care au afectat teritoriile locuite de
etnicii ucraineni.
 • Cercetătorii sunt de acord că foametea a
. fost cauzată mai degrabă de politica
agricolă a guvernului sovietic și a lui
Stalin decât din cauze naturale, iar
Holodomorul este denumit și „genocidul
ucrainean”,ceea ce ar implica faptul că
Holodomorul a fost pus la cale de
guvern, cu scopul distrugerii națiunii
ucrainene ca factor politic și entitate
socială.[6] Istoricii încă mai discută dacă
politicile care au dus la Holodomor cad
sau nu sub incidența prevederilor
Convenției asupra genocidului, iar mai
multe țări au recunoscut între timp
Holodomorul ca genocid.
KORENIZAȚIA POPULAȚIE

• Pe teritoriul Ucrainei, ca și în zonele locuite de ucraineni din alte republici,

ucrainizarea a devenit parte a mai largii politici de korenizație. În aceste
condiții, ucrainenii din URSS s-au bucurat de un deceniu de renaștere a culturii
naționale, ceea ce a dus la creșterea conștiinței naționale și la dezvoltarea rapidă
a unei elite culturale și sociale naționale. După numai un deceniu, acest proces a
devenit alarmant pentru regimul sovietic, care considera că ucrainenii vor
deveni mai loiali propriei națiuni decât ideologiei comuniste sau statului
sovietic.La începutul deceniului al patrulea, politicile ucrainizatoare au fost
oprite brusc și au fost înlocuite cu o politică rapidă de rusificare, ceea ce a
produs numeroase probleme sociale, culturale și politice în teritoriile populate
de ucraineni.
COLECTIVIZAREA

• În același timp, a fost introdusă politica de colectivizare a agriculturii, iar la începutul

anului 1932, 69% din gospodăriile erau deja în colhozuri. Deși în alte regiuni ale Uniunii
Sovietice colectivizarea atinsese proporții mult mai mari în regiunea cursului inferior al
Volgii, proporția gospodăriilor colectivizate atingea 83% agricultura ucraineană a fost cea
mai puternic afectată ca urmare a acestui proces. Campania de colectivizare s-a dovedit
foarte nepopulară în rândul țăranilor ucraineni. În perioada în care colectivizarea mai era un
proces voluntar, foarte puțini țărani se înscriseseră în colhozuri. Din acest motiv, regimul
sovietic a început să supună țărănimea unor presiuni tot mai mari pentru acceptarea
colectivizării agriculturii. În perioada 1929 – 1930, zeci de mii de activiști ai Partidului
Comunist au fost trimiși în zonele rurale din Ucraina pentru a asigura accelerarea procesului
de colectivizare.
NOUL DECRET • Pe 6 decembrie, a fost emis un nou
decret care impunea următoarele
sancțiuni împotriva satelor care erau
considerate "neproductive" în campania
de colectare a cerealelor: oprirea
aprovizionării cu orice bunuri alimentare
sau nealimentare a satelor vinovate,
interzicerea oricărei forme de comerț,
confiscarea oricăror alimente sau cereale
găsite la percheziții și, măsura ultimă,
confiscarea tuturor resurselor bănești.
EFECTELE FOAMETEI

• Foametea a afectat în mod special zonele rurale și, în comparație cu foametea

din 1921-1922 sau cea din 1947, care au fost cauzate de secetă, foametea din
Ucraina anilor 1932-1933 nu a fost cauzată de prăbușirea infrastructurii
datorată războiului, de secetă, invazii de lăcuste sau alte catastrofe naturale,
ci de politica guvernului central și de deciziile administrative luate în
cunoștința de cauză.[23] Rezultatele au fost dezastruoase. În numai câteva
luni, regiunile rurale ale Ucrainei, unele dintre cele mai fertile zone agricole
din lume, au fost lovite de o foamete de proporții. Până la sfârșitul anului
1933, Holodomorul a provocat și sfârșitul rezistenței petliuristă cu bazele în
Polonia.
DEPORTARILE

• Deportările au fost o formă a represiunii politice puse în practică de

autoritățile sovietice.
• Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma
acestui tip de represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de
persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953.[1]
•  Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina
de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de strămutare a basarabenilor și
bucovinenilor au avut loc și între cele trei valuri
PRIMUL VAL

• Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) și

a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.
• Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul
26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane
deportate din RSS Moldovenească).
• De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității
bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un
sfert de oră să fiți gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în
spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care
veneau să ridice oamenii se găsea și binevoitorul sau binefăcătorul care a denunțat
familia și, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.
.

vÎn stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul
următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar
femeile cu copii mici și bătrânii - aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele
de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: Tren
cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca
să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari.
DEPORTAREA • În Basarabia, 90 vagoane au pornit din
stația Taraclia, 44 vagoane - din stația
Basarabeasca, 44 vagoane - din stația
Căușeni, 48 vagoane - din stația Tighina,
187 vagoane - din stația Chișinău, 48
vagoane - din stația Ungheni, 83
vagoane - din stația Ocnița, 133 vagoane
- din stația Bălți, 73 vagoane - din stația
Florești, 40 vagoane - din stația Râbnița,
38 vagoane - din stația Bolgrad, 103
vagoane - din stația Arțiz, 340 vagoane -
din stația Cernăuți.[
DESTINAȚIA

• Drumul spre punctele de destinație a durat vreo două-trei săptămâni.

Condițiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă,
fiecăruia revenindu-i doar câte 200 grame de apă pe zi, iar de mâncare li se
dădea doar pește sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau
cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană
animalelor. Pe parcursul drumului, deportaților nu le-a fost acordată nici o
asistență sau consultație medicală. Astfel, în vagoanele murdare și fără
asigurarea celor mai elementare condiții sanitare s-au răspândit diverse boli
infecțioase și mulți suferinzi au decedat din această cauză. 
 • Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ
AL DOILEA IUG (rom. SUD). Pe drept cuvânt, evenimentul a
fost catalogat ulterior drept "cea mai mare
VAL deportare a populație barbariene.
• Hotărârea prevedea deportarea a 11.280 familii
care întruneau 40.850 persoane. Acestea urmau să
fie strămutate pentru totdeauna în regiunile
Kazahstanului de Sud, Djambul și Aktiubinsk,
precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk
din Rusia. Se preconiza ca deportarea să aibă loc
în iunie 1949, sub controlul și răspunderea
Ministerului Securității de Stat (KGB). Deportarea
culacilor, foștilor moșieri, marilor comercianți și a
familiilor lor urma să aibă loc conform listelor
vizate de Sovietul Miniștrilor din RSSM, iar a
celorlalte persoane - conform deciziei Consfătuirii
Speciale (Osoboie Soveșcianie) a Ministerului
Securității de Stat a URSS.
AL TREILEA
VAL • Ultima deportare în masă a populației
basarabene a avut loc în noaptea de 31
martie spre 1 aprilie 1951 și a vizat, de
această dată, elementele religioase
considerate un pericol potențial la adresa
regimului comunist stalinist. În cadrul
operațiunii, numită SEVER (rom. Nord), au
fost vizați în primul rând membrii
organizatiei religioase, mai cu seamă cei
care se numeau Martorii lui Iehova[