Cipru si Uniunea Europeana

Margarit Andreea
1. Cipru inainte de integrarea in UE

 Republica Cipru este un mic stat insular aşezat în bazinul mediteranean, la echidistanţă de ţărmurile Europei, Africii şi
Asiei. Datorită acestei aşezări economico-geografice, ţara a servit drept obiect de dispută între marile imperii încă din cele
mai vechi timpuri.
 În afară de greci, care sunt majoritari, pe insulă se mai găseşte şi o substanţială minoritate turcă (circa 18%). Aceasta îşi
are începuturile încă în anul 1571, când a fost marcată cucerirea Ciprului de către Imperiul Otoman. La început, turcii s-au
dovedit a fi destul de toleranţi faţă de populaţia locală, dar după răscoala eteriştilor ei au procedat la represalii crunte faţă
de greci.
 În urma Războiului Crimeii, , când Imperiul Otoman se afla deja în declin, Anglia va prelua insula Cipru. . Otomanii şi-au
păstrat suveranitatea formală asupra insulei, pe care au pierdut-o în anul 1914 când a fost anexată la Imperiul Britanic.

 După cel de-al II-a Război Mondial în lume se declanşează procesul de decolonizare, acest proces atingând şi Ciprul.
Majoritatea greacă s-a pronunţat pentru unirea cu Grecia, iar minoritatea turcă a cerut divizarea insulei după principiul
etnic, pentru ca mai apoi partea turcă să fie alipită la Turcia.
 Grecii declanşează în anul 1954 o mişcare de gherilă,
sub conducerea colonelului Grivas, aceasta fiind
îndreptată atât împotriva colonialiştilor englezi, cât şi a
separatiştilor turci.
 În anul 1959 este semnat acordul de la Londra care pune
sub suveranitate britanică bazele militare de la Akrotiri şi
Dhekelia, Turcia, Grecia şi Marea Britanie devenind
puteri-garant ale statului cipriot care şi-a proclamat
independenţa în anul următor.
 Între anii 1963-1964 pe insulă au loc ciocniri interetnice
sângeroase. În conflict au intervenit imediat Turcia şi
Grecia, pe insulă fiind dislocate şi forţe ONU de
menţinere a păcii.
 În anul 1974 o parte din garda naţională greco-cipriotă, cu sprijinul declarat al Atenei, a săvârşit o lovitură de stat,
îndepărtându-l de la putere pe preşedintele constituţional Makarios, şi a proclamat Enosis-ul.
 Ţara şi capitala sa, Nicosia, au fost divizate în două părţi de aşa-zisa „linie verde”.
 În nordul insulei a fost autoproclamat statul federativ al turcilor ciprioţi. În anul 1983 acesta s-a declarat independent.
 Partea grecească a insulei şi-a revenit foarte repede după şocul războiului civi,. ritmurile creşterii economiei naţionale
întrecând orice aşteptări. Guvernul greco-cipriot a adoptat linia strategică de aderare la Uniunea Europeană, având în
acest sens susţinerea Greciei.
 Prin contrast, partea de nord a insulei a rămas cu mult în urma celei sudice. Izolarea internaţională, combinată cu o
politică de boicotare a nordului separatist de către Nicosia, a dus la perpetuarea în regiune a sărăciei şi
analfabetismului.
 În anul 2004 Republica Cipru este acceptată de către Uniunea Europeană ca stat membru. La momentul la care s-a
decis că Ciprul poate adera la Uniunea Europeană, s-a presupus că noul stat membru va fi considerat în întregul său,
sub forma unei confederaţii.
Sudul Ciprului (Kyrenia) Nordul Ciprului (Ghost Town)
 2. Procesul de integrare in UE

 Decizia UE de a admite Republica Cipru în cadrul structurilor sale a ridicat numeroase semne de întrebare. Acest lucru
implică acceptarea în interiorul frontierelor europene a unui conflict nerezolvat, fapt ce contravine intereselor UE.
 Republica Cipru a devenit membru cu drepturi depline al acestei organizaţii în mai 2004, deşi conflictul din această ţară nu
a fost rezolvat.
 Procesul de aderare a Republicii Cipru a căpătat contur în anul 1994, în cadrul summit-ului din Corfu. In declaraţia
adoptată după încheierea summit-ului s-a stabilit ca următoarea etapă de extindere a UE să includă Ciprul şi Malta.
 Conferinţa Interguvernamentala - 1996
 Consiliului European de la Luxemburg - 1997
 Consiliul European de la Helsinki – 1999
 Consiliului European de la Copenhaga - 2002
 Momentul introducerii în agenda UE a cererii de aderare a Ciprului a coincis cu stabilirea criteriilor formale
de aderare.
 Conform Criteriilor de la Copenhaga, cererile statelor care întrunesc cele trei condiţii de bază (democraţie şi
respectarea drepturilor omului, existenţa unei economii de piaţă capabilă să facă faţă concurenţei din cadrul
UE, şi abilitatea de a-şi asuma toate obligaţiile ce decurg din calitatea de membru al UE) pot fi respinse în
mod legitim numai pe baza celui de-al patrulea criteriu, şi anume „capacitatea de absorbţie a UE”.
 In ceea ce priveşte criteriile de aderare, Republica Cipru a fost considerată, încă de la început, un candidat
foarte bine pregătit - „democraţie funcţională”
 La 1 mai 2004, Republica Cipru a fost integrată oficial
în UE.
 Integrarea în UE a fost motivată şi de dorinţa
Republicii Cipru de a scoate insula de sub influenţa
geopoliticii instabile în care se găsea şi de a o include
în spaţiul european. Ankara nu ar îndrăzni niciodată
să atace un membru al UE; statutul de membru al UE
garantează integritatea teritorială, suveranitatea şi
independenţa Republicii Cipru. Interesele vitale ale
acestei ţări vor fi luate în condiderare în cadrul PESC,
lucru esenţial dacă ne gândim la faptul că Ciprul şi
Malta sunt singurele state membre ale UE care nu fac
parte din NATO.
3. Cipru dupa integrarea in UE

 Viitorul se vede a fi prosper in cadrul Uniunii Europene.

 In ianurie 2008, euro a fost introdus in Cipru, subliniind astfel puterea economica a Cipru, bazata de sectorul
infloritor al serviciilor.
 În mod ideal, dacă Cipru ar fi reunit, legea europeană ar garanta drepturi egale pentru toată lumea, fără a fi
nevoie de acorduri care să pună accent pe separare.
 Pe măsură ce negocierile intercomunale actuale continuă, este clar că viitorul Ciprului constă în drepturi europene
egale pentru toți ciprioții.
 Cipru a rezistat mult în ultimii ani, si a supraviețuit în fața adversității, devenind un membru valoros al
Uniunii Europene.
 Se transformă într-un punct cheie in Estul Mediteranei, servind drept punte de pace între UE și Orientul
Mijlociu.
 Astăzi, Cipru este o democrație europeană modernă, care caută în mod activ să pună capăt diviziunii forțate
a insulei și a poporului ei impusă acesteia de Turcia din 1974.
 În prezent, guvernul face tot posibilul pentru a reuni țara și pentru a restabili drepturile și libertățile tuturor
ciprioților, pe baza legislației UE și a rezoluțiilor ONU, în întreaga insulă.