TRADIȚIONALISM

VERSUS
MODERNISM
 CONTEXT ISTORIC
 În perioada domniei regelui Carol I, înainte de Primul
Război Mondial, a avut loc o transformare radicală a
societății românești, transformare care a continuat și
în perioada interbelică, odată cu apariția unor legi, a
unor reforme și a unor partide politice noi.
 Literatura interbelică se caracterizează prin două
tendințe majore: tradiționalismul și modernismul.
 Criticul literar Eugen Lovinescu este cel care
introduce în vocabularul istoriei literare acesti doi
termeni, deși erau cunoscuți de mai mulți ani.
 TRADIȚIONALISMUL
TRĂSĂTURI, REPREZENTANȚI, REVISTE

 Conceptul de traditionalism reprezint ă o

tendință a literaturii de a se îndrepta spre lumea
satului, spre folclor, spre istorie, spre
“primitivism” prin respingerea ideii de
civilizație.

 Este un concept opus modernismului.

 Tradiționalismul s-a concretizat prin trei
grupări literare:

- semănătorismul și poporanismul în perioada

premergătoare Primului Război Mondial;

- gândirismul în perioada interbelică.

 Semănătorismul
 S-a format în jurul revistei
“Semănătorul” (1901-1910) din
București;
 Principalul ideolog: N. Iorga;
 Colaboratori: A. Vlahuță, G. Coșbuc, O.
Goga, M. Sadoveanu, St.O. Iosif ș.a.
 Scopul grupării era protejarea tradițiile
rurale, a specificului național, insituirea
unei zone securizate, care să ferească
satul de influențele nocive din afară.
 Poporanismul
 S-a realizat în jurul revistei “Viața
Românească” (1906-1929) din Iași, apoi la
București începând cu anul 1930;
 Principalul ideolog: G. Ibrăileanu;
 Colaboratori: G. Topârceanu, I. Minulescu, M.
Codreanu, T. Arghezi ș.a.
 Continuă ideile semanătoriste, dar renunță la a
se mai axa exclusiv pe lumea rurală.
 Gaâdirismul
 Se organizează în perioada
interbelică în jurul revistei
“Gândirea” (1921-1944) la Cluj,
apoi din 1923 la București;
 Principal ideolog: Nichifor Crainic;
 Colaboratori: L. Blaga, Gib I.
Mihăescu, I. Pillat, V. Voiculescu,
A. Cotruș, I. Teodoreanu, Camil
Petrescu, G. Bacovia, Mateiu I.
Caragiale, Sextil Pușcariu ș.a.
Programul revistei a oscilat între două direcții:

 Autohtonia – prin articolul lui L. Blaga

intitulat “Revolta fondului nostru nelatin”;

 Ortodoxismul (creștinismul) – prin articolul-

program “Sensul tradiției” și prin eseul “Isus
în țara mea” ale lui Nichifor Crainic.
Lucian Blaga considera că tradiția poporului
nostru este preistorică și mitică.
El face o distincție între cultură, care aparține
popoarelor tinere, necivilizate (ex.geto-dacii) și
civilizație, care anuntă declinul (ex. romanii).
Blaga considera că trebuie să redescoperim acele
elemente rudimentare de cultură dacică pe care
civilizația romană, latină nu le-a putut distruge.
“Să fim din când în când barbari”(Blaga)
(barbar=nelatin)
 Nichifor Crainic militează pentru o
etnicizare a credinței în conformitate cu
sufletul national.

El considera că o literatură valoroasă nu

poate fi lipsită de spiritualitate, de ortodoxism.
 MODERNISMUL
TRĂSĂTURI, REPREZENTANȚI, REVISTE

 În sens larg, modernismul este o tendin ță

inovatoare într-o anumită perioadă a literaturii.

 Accepțiunea cea mai răspândită a noțiunii de

modern este ceea care datează de curând, ori
dintr-un trecut foarte apropiat.

 Modernul se opune ideii de clasic, învechit,

depășit.
În studiul critic “Modern. Modernism.
Modernitate”, Adrian Marino arăta că pot fi
numite ca apartinând modernismului totalitatea
mișcărilor ideologice, artistice și literare care
tind, în forme spontane sau programate, spre
ruperea legăturilor de “tradiție”, prin atitudini
anticlasice, antiacademice, antitradiționale,
anticonservatoare, de orice speță, repulsie
împinsă uneori până la negtivism radical.
 Modernismului îi sunt încorporate
următoarele curente literare:

 Simbolismul;
 Expresionismul;
 Futurismul
 Avangarda (dadaismul, suprarealismul,
abstracționismul s.a.)
 În literatura română interbelică,
modernismul se caracterizează prin:

 Continuarea acțiunilor de autonomizare și

esențializare a lirismului începută în
simbolism;
 Introducerea altor tehnici poetice;
 Lărgirea sferei de inspirație;
 Propunerea unor atitudini lirice noi.
 Modernismul românesc s-a constituit în jurul
revistei “Sburatorul” (1919-1922 si 1926-
1927), apărută sub conducerea lui E.
Lovinescu.

 Aceasta publicație urmărește promovarea

tinerelor talente: “O revistă are datoria să
caute elemente tinere. Descoperind un singur
talent, și-a indeplinit datoria cu prisosință.”
(Lovinescu)

 Programul revistei se conturează în acord cu

ideologia literară a lui E. Lovinescu bazată pe
un “spirit al veacului” și pe legea
sincronismului.
 In paginile revistei au publicat : I. Barbu, Camil
Petrescu, Ilarie Voronca, Tudor Vianu, Camil
Baltazar, G. Călinescu, Vladimir Streinu s.a.
 În paralel cu apariția revistei, a funcționat și
cenaclul literar “Sburătorul”, până în 1943,
anul morții lui E. Lovinescu.
 Alte publicații care au promovat
orientarea modernistă
 “Săptămâna muncii intelectuale” (1924) și
“Cetatea literară” (1925-1926) ale lui Camil
Petrescu;
 “Miscarea literară” (1924-1925) și “România
literară” (1932-1934) ale lui L. Rebreanu;
 “Viața literară” (1926-1938) a lui Ion Valerian;
 “Kalende” (1928-1929)- Șerban Cioculescu,
V. Streinu, P. Constantinescu;
 “Revista Fundațiilor Regale” (1934-1947)-
Paul Zarifopol, M. Eliade, M. Sebastian ș.a.