STRESUL – MECANISME FIZIOLOGICE ŞI PSIHOLOGICE;

Stresul organizaţional poate fi definit ca fiind:

“Răspunsuri fizice şi emoţionale, vătămătoare, ce apar atunci când
solicitările locului de muncă nu corespund capacităţilor, resurselor,
trebuinţelor persoanei, putând conduce la deteriorarea sau chiar
vătămarea stării de sănătate.”
“O reacţie emoţională, cognitivă, comportamentală şi fiziologică la
aspectele agresive şi nocive ale specificului muncii, mediului de muncă şi a
climatului organizaţional; este o stare caracterizată de nivele ridicate de
distres şi adesea prin sentimentul de neputinţă în soluţionarea sarcinilor.”
“Stresul reprezintă reacţia individului expus la o presiune excesivă sau la
alte tipuri de solicitări ale mediului său.
 Pot fi deduse două mari componente ale
stresului de natură psihologică:
• Cei doi agenţi centrali, de natură psihologică, care se află la baza
apariţiei stresului organizaţional, sunt

Ambiguitatea rolului este determinata de

insuficienta informatiilor, clare si oportune,
necesare pentru indeplinirea corecta a sarcinilor
de serviciu. Persoana aflata in aceasta situatie
se confrunta cu  necunoasterea exacta a
obiectivelor, a performantelor solicitate, a
criteriilor de evaluare etc.

Conflictul de rol apare atunci cand o persoana,

care ocupa un anumit post, este supusa unor
solicitari contradictorii sau chiar inacceptabile.
De cele mai multe ori,  persoana in cauza se afla
intre conducator si proprii colegi de munca, fapt
ce conduce la aparitia unor situatii conflictuale
sub diverse forme.
Componentele stresului

Starea organismului parcurge trei stadii evolutive in timpul

adaptarii la factorilor surselor de stres ale mediului :
 stadiul de alarma care cuprinde faza de soc, manifestata prin
scaderea tensiunii arteriale, a temperaturii si o depresie a
sistemului nervos, urmata de faza de contra-soc, in care apar
reactii de aparare
 stadiul de rezistenta in care organismul pare ca s-a adaptat la
noua situatie, comportandu-se relativ normal
 stadiul de epuizare este efectul fazei de contra-soc prelungit
si arata ca adaptarea nu mai poate fi mentinuta.
Factori de stres
Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente/situatii externe sau
interne, reale sau imaginare, suficient de intense sau frecvente care
solicita reactii de adaptare din partea individului.
Exista o serie de factori de stres / potentiali factori stresori:
• boala fizica sau psihica, • abuz fizic, emotional sau sexual, •
situatie financiara precara,
• probleme la locul de munca: supraincarcarea muncii, conditii
proaste de lucru, lipsa de resurse, probleme de comunicare cu
colegii, cu sefii, responsabilitate prea mare, schimbari
organizationale, schimbarea locului de munca,
• familia – probleme de comunicare in familie, divortul, decesul unui
membru al familiei, conflicte cu fratii, violenta in familie, alcoolismul,
• prietenii – conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului
social, • dezastre naturale (cutremure, inundatii) sau atacuri
teroriste, razboaie civile, • propria persoana – lipsa de incredere,
nemultumire fata de aspectul fizic, deciziile luate de-a lungul vietii
etc.
 Efectele stresului organizational

efecte subiective: anxietate, agresivitate, apatie, plictiseala, depresie,

oboseala, indispozitie, scaderea dramatica a increderii si stimei de
sine, nervozitate, sentiment de singuratate
efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcoolism,
abuz de cafea, izbucniri emotionale, tendinta de a fuma si/sau de a
manca excesiv, comportament impulsiv, ras nervos.
efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adopta decizii rationale,
concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica,
blocaje mentale
efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale,
uscaciunea gurii, transpiratii reci, dilatarea pupilelor, valuri de caldura
si de frig
efecte organizationale: absenteism, demisii, productivitate mica,
izolare, insatisfactie in munca, reducerea responsabilitatii si loialitatii
fata de firma.